A venit vara!

In sfarsit anotimpul meu preferat si-a facut oficial debutul! Cu niste temperaturi cam joase, dar hai sa zicem ca vara de anul asta e cam timida.

Am avut un weekend dragut si, incepand de azi sunt ceva sarbatoriti luna asta. Vineri seara am fost la o sueta cu Pisica Turbata (restul gunoierilor erau bizi),  sambata am fost la Alba Iulia sa vedem traseul viitorului raliu, iar duminica am fost la ziua Simonei. A fost tare dragut, am mancat mancare mexicana, ne-am hlizit, a primit flori si cadouri, ne-am pozat, l-am boscorodit pe Cip care a intarziat peste orice limita, am revazut persoane pe care nu le mai vazusem de o bucata buna de timp, am avut niste discutii dragute, a fost relaxant si frumos si, desi odata cu venirea serii s-a lasat racoare, noi tot pe terasa am stat. Pe langa sarbatorita, personajul principal a fost broasca imensa de plus pe care a primit-o, toata lumea s-a pozat cu ea. Avea o inimioara cu „kiss me”, asa ca i-am zis Simonei ca trebuie sa pupe broscoiul sa se transforme in print. O s-o intreb daca azi-noapte s-a transformat. 😆

Deci LA MULTI ANI Simona!!! Sa cresti mare, frumoasa, sanatoasa, norocoasa si iubita! 😀

Tot azi este si ziua unei „gunoierite”, pe numele ei Honey. Gagici, La multi ani, sa fii sanatoasa, voioasa, voinica si tot ce-ti doresti!

Dar azi pot spune ca e si ziua mea, doar e ziua tuturor copiilor si, pana la adanci batraneti, tot copiii lu’ mama suntem, nu?! 🙂 Asa ca la multi ani tuturor celor care in sufletul lor pastreaza farmecul copilariei si-si aduc aminte cu drag de acea perioada!

De dimineata l-am pupat pe frati-miu si i-am urat una alta si el „Multumesc! Si… ce-mi iei de ziua mea? Un BMX?” Eu: „Eeeeeeeeee, mai multe si mai mici!” 😆 . Dar cred ca va primi pana la urma BMX, depinde de media de la sfarsitul anului si, pe langa asta, sunt mandra de el, sambata a luat locul I la categoria lui de varsta, la un concurs de role de la Palatul Copiilor. 🙂 

Luna asta se anunta a fi frumoasa, cu weekend-uri pline, cu niste soare si valuri, cu relaxare, prieteni, distractie, activitati interesante si clipe frumoase. Abia astept!

LE: poze de la ziua Simonei:

Raliul si alte povestiri

Dupa cum spuneam ieri, astazi urmeaza detaliile raliului si fotopoze, plus alte mici „observatii”, asa a la Ada.

Am plecat din Bucuresti sambata dupa-amiaza si am ajuns bine, a fost ok drumul. In Rasnov ne-am cazat la pensiunea Rock & Red, foarte draguta, curata, civilizata si foarte rezonabila ca pret. Daca era vreo ghena, clar nu-i faceam reclama, dar asa, o recomand. 😀 Dupa ce ne-am organizat, am vorbit cu pilotul de raliu pe care-l sustineam, am facut niste cumparaturi pentru a doua zi si am mancat. Dupa care am continuat cu biliard, pe echipe. Si, daca initial eram 4, dupa 12 noaptea, ne-am inmultit, eram 8. S-a mai jucat ping-pong, la care nu m-am bagat, ca ma faceam de ras, dar la biliard m-am descurcat onorabil.

Si a venit si ziua cea mare, ziua raliului. Ne-am adunat la start, am admirat masinile, am prizat niste noxe, si am urcat vreo 2 km pe traseu in sus, la primul ac de par, pentru a vedea si noi masinile in plin spectacol. Au fost si veterani in ale sportului asta, dar si debutanti… asa din cunostintele mele, ca nume stiam Titi Aur, Daniel Onoriu si Norris Mageanu. Si… am recunoscut-o pe Corina Danila, desi era cu sapca si ochelari de soare. 😛 (am mai spus de multe ori, eu si revista Ciao, pot sa fie astia cat de camuflati, ca je vede tot)

Noi l-am sustinut pe Andrei Mitrasca, impresiile lui despre cursa sunt aici. Cu o seara inainte, cand baietii vorbeau de masini si incepusera cu date tehnice, amestecaturi de-alea de cifre si litere… eram 😯 … aha bine… interesant… dar l-am vazut foarte entuziast si pasionat pe Andrei si na, la urma urmei, fiecare cu pasiunea lui. Cum a simtit el cursa, a spus acolo in cateva cuvinte, dar noi am simtit cursa altfel. Fiind spectatori, am stat intr-o portiune de unde se vedea bine cum treceau masinile. Numai ca, normal trebuiau sa existe si tarani, erau unii pe partea cealalta a drumului, de n-au racnit si au facut panarama, parca erau la ei acasa. Si… pe langa asta, mai erau niste destepti… Initial i-am vazut cu scaune pliante, na, era normal, sa stea sa admire cursa. Ei bine, nu! Erau oamenii cu tot cu remorcile din dotare, iesisera la iarba verde, la gratar. Si, culmea culmilor taranismului, una din remorci, era o pretioasa blonda intinsa cu placa, cu blugi stramti D&G (avea ditai placa metalica pe fund pe care scria) si cu tocuri!!! 😯 Mi-a aratat-o Andrei si am zis ca n-o iert, l-am batut la cap s-o pozeze sa pun pozele aici (urmeaza sa le primesc si pe alea), si, nu numai ca am poze cu pretioasa, dar am si filmulet cand vorbeste. Nu stiam pe unde sa ma ascund sa rad. Pai bine fata mosului, tu nu te-ai dus la o figura, la un mall ceva, ca sa iti pui tocuri, esti pe coclauri, la munte! Nu crezi ca niste adibashi/bashcheti ar fi fost mai potriviti?! Si… sa fie kitsch-ul complet, oamenii, nestingheriti, au inceput sa faca gratar,  si tot puneau halci de carne, apoi mici, apoi nu mai stiu ce, vreo 2 ore numai au gratarit. Noi eram terminati psihic de la fum, unde ne duceam, fumul dupa noi, gestul de a face gratar pe marginea circuitului nu-l mai calific nicicum… dar, Doamne, mare ti-e gradina!!!

Si am avut parte si de suprize, una din masini a derapat exact in dreptul nostru, se pare ca avea ceva probleme tehnice, m-am cam speriat, dar pilotul a avut stapanire de sine. Andrei a filmat faza. Si a filmat mai toate masinile, urmarind sa imortalizeze cat mai bine momentele cu favoritul nostru, cel pe care-l sustineam. (uof, cati Andrei! 😛 )

Si mi-a placut o faza scrisa pe o masina, sa vad daca am poza: „Multumesc prietenilor mei betivi si retardati… si zuf!”

Premierea a fost la cateva ore dupa ce s-a incheiat cursa, timp in care ma dat o fuga in Brasov sa ne intalnim cu Carmen. Si pe acolo semnalul fiind cam zglobiu, m-am chinuit ceva sa dau de ea. Dupa ce am stabilit ce si cum, am dat o tura de Piata Sfatului, o sa-mi placa mereu acolo, am mancat o inghetata senzationala de caramel si ne-am asezat la o cafenea, comunicandu-i lui Carmen unde suntem, ea initial zisese ceva de Muzeul de Istorie, o casa mare in Piata. Zuza je m-am uitat de jur imprejur… bueiii, habar n-am! M-a lamurit ea ca era vorba fix de casoiul ala din mijloc. 😀 Si, dupa ce am palavragit (cam putin, ce-i drept), am dus-o acasica si ne-am intors sa felicitam castigatorul. Dupa care, caravana de masini si hai, acasa, a fost un weekend frumos, alta data o s-o facem si mai lata! 😛

Acum niste pozutze si mai updatez diseara:

Idei dupa weekend

Si se duse si uichend-ul asta ca vantul si ca gandul… a fost senzational! De povestit voi povesti pe larg maine, cand o sa am si poze si filmulete.

Pe scurt, vineri a fost vizita la bebele Luizei, i-am luat ceva frumos, iar mamicii i-am luat un buchet de flori superb (de unde sa stiu ca astia din maternitate nu permit flori in salon?! aberatie, oricum!), m-am topit cand am vazut buburuza, e frumoasa rau, are trasaturi de papusica si un profil frumos, e o mica minune, mult mai dulce in realitate decat in poze! 😀

Cele doua zile de weekend au fost folosite pentru o fuga la munte, cu ocazia raliului Rasnov – Poiana Brasov. Nu ma asteptam sa-mi placa asa de mult, mai ales ca pentru mine o masina e o gramada de fiare, un mijloc de transport dintr-un loc in altul. Ei bine, aici am vazut pasiune pura! Viteza, adrenalina, emotii, incurajari, multi cai putere, motoare turate… atmosfera completata si de verdele padurii, aerul curat, vremea frumoasa si calda, plus oamenii cunoscuti cu ocazia asta. Pe langa raliu, as fi vrut sa urc si la Cetatea Rasnovului, numai ca eram terminata de picioare, pentru ca am mers pe traseul raliului o buna bucata de drum, dar am dat o fuga pana in Brasov, am dat o tura de Piata Sfatului, am mancat o inghetata si m-am intalnit cu Carmen, am stat la terasa unei cafenele, bucurandu-ne de soare si schimband impresii, ma bucur ca am reusit sa ne vedem. 🙂

Detalii si poze, maine! Azi inca dorm! 😀 Pana maine, impartasesc un banc/fabula… aviz amatorilor de „succesuri” multiple! 😆 Saptamana usoara!

„Un tip se trezeste deodata la baza scarii succesului. Urca el ce urca vreo 200 trepte si vede o blonda perfecta, topless. Se holbeaza la ea, excitat, dornic… si tipa il intreaba in engleza:
– Do you want to fuck me, or do you want to succeed?
Sta asta ce sta pe ganduri („bine ca am invatat engleza in scoala, ca uite ce ratam.. dar mai bine aleg succesul, ca o sa am parte de blonde de n’o sa fiu bucuros…” isi zise in sinea lui, abia stapanindu’si erectia)…:
– I want to succeed! zice deodata tresarind.
– Climb!! zice blonda.
Fericit omul incepe sa mai urce, plin de emotii. Dupa inca 300 trepte vede doua blonde topless. Se holbeaza la ele, ii curgeau balele, i se intetea respiratia… , si blondele intreaba in cor in engleza:
– Do you want to fuck us, or do you want to succeed?
Plin de transpiratie si de dorinta, cum nu mai facuse sex demult, si n’avusese nici prilejul… greu decide:
– I want to succeed!
– Climb!!! zic blondele in cor.
Mai urca asta o vreme, mort de oboseala, dupa o mie de trepte, teren plat. Bucuros si respirand de parca’i mai trebuiau 2 plamani, ridica privirea de jos si vede o matahala de negru, cu un penis de juma de metru care zice:
– Hi!!! I am Sid!!!”   😆