relatii

ianuarie 15, 2012

De ce sunt barbatii porci si femeile curve III

Dupa doua posturi in care-am mai spus una alta despre subiect, dupa numerosi gugalitori care astfel au ajuns la mine, dupa alte discutii in offline despre subiect sau subiecte similare… m-am gandit ca ar fi pacat sa nu fac din postarea asta cel putin o trilogie. Nu pot sa ma las mai prejos si sunt convinsa, ca oricat s-ar scrie pe subiect, mereu va fi unul controversat si indelung discutat si probabil nu se va ajunge la nicio concluzie general valabila. Desi adevarul e undeva la mijloc, mereu parerile vor fi subiective, discutiile aprinse si contradictorii iar convingerile probabil neclintite.

Ideea mea ramane aceeasi, in schimb, ca sunt asa unii din cauza celorlalti… pacat ca-n viata asta nu se pupa timing-ul curvelor cu al porcilor! Ca ei ar fi fericiti acolo-n lumea lor… Din pacate lucrurile nu sunt chiar atat de simple, vorba feisbucului, it’s complicated! Pentru ca, datorita bagajului din trecut, blocajelor si nepotrivirii, catalogarea asta reciproca sa fie facuta foarte gresit. Fara sa vrem, sau sa ne dam seama, comparam si facem legaturi cu trecutul. Am observat ca, in timp, barbatii care au suferit devin din ce in ce mai sensibili la detalii banale si de nepatruns in rest, iar femeile devin mai reci si mai dure si actioneaza in consecinta. O asociere dintre doua persoane asa, clar duce la niste perceptii gresite una despre cealalta. Si se duce naibilui tot!

Poate vazut din afara e un comportament de condamnat, ca nu e normal sa compari, ca nu-i normal sa porti dupa tine tot bagajul emotional… da, poate ca asa e, dar uneori nu se poate altfel! Si comportamentul distant este exact strategia cea mai potrivita de aparare, si daca nu e cea mai potrivita, atunci sigur e cea mai comoda. Pentru cel care-o aplica este foarte ok, pentru cel care simte efectele, nu. Si stai si te intrebi… totusi… toate lucrurile astea de unde au venit? Ca daca stai si tratezi efectele, povestea se va repeta, daca investighezi cauza si faci ceva in sensul asta, s-ar putea sa vezi schimbari.

Pai, toate lucrurile astea, au venit deopotriva din partea femeilor si din partea barbatilor. Pentru ca suntem firi diferite, pentru ca ar trebui sa ne completam. Dar complementaritatea asta asa, nu e ca la puzzle, perfect match, nu e just like that, in extrem de putine cazuri fericite se intampla asta. In cazurile de oameni normali si cu defecte, despre care vorbesc eu, lucrurile mai trebuiesc si ajutate, in sensul ca pentru ca lucrurile sa mearga, ambele persoane trebuie sa aiba rabdare, intelegere, bunavointa si sa comunice. Altfel, isi pot lua la revedere de la primele intalniri!

Numai ca lucrurile idealiste despre care vorbesc eu aici sunt cam greu de executat, fix din cauza blocajelor si bagajului. Totusi, daca noi suntem doooooooh si caposi, macar creierul nostru e mai destept, in timp sterge amintirile neplacute si le lasa pe cele frumoase, drept urmare, in locul celor urate, s-a facut loc pe hard pentru unele noi, preferabil si mai frumoase! 🙂 Si ar fi ideal daca am iesi din cochiliile noastre comode si am face un efort, mai ales daca avem si pentru cine! Frica de esec nu este pentru invingatori! Si chiar daca purtam masti, ca nu avem incotro, e tare bine sa fii tu cu putinele persoane care merita sa te cunoasca cu adevarat.

In general suntem superficiali, nu avem rabdare, nu ne dorim, nu ne simtim in stare sa lasam pe cineva sa ne descopere si sa ne vada vulnerabili, nu suntem capabili sa mai intelegem si sa aplicam in adevaratul sens cuvantul „commitment”, ca s-o citez pe o prietena… Iar femeile se indragostesc de ce aud si barbatii de ce vad. De aceea femeile se machiaza si barbatii mint! Depinde fiecare cat are de ascuns. Si asta mi se pare trist. Cu toate ca e adevar in chestia aia ca nu poti cunoaste un om o viata, daramite intr-un timp scurt. Dar de-asta spun eu sa nu ne mire nimic. Pentru ca rautati vor fi mereu, misoginisme si atacuri asupra barbatilor vor fi mereu, cu intentie, cu directie sau fara niciuna din cele de mai sus. Pentru ca mereu e simplu sa se faca glume de genul „De ce barbatii cu BMW-uri au succes la femei? Simplu, ele citesc printre randuri… Be My Wife!” 😆 sau „femeile spun ca toti barbatii sunt porci… dar cine le-a pus sa-i incerce pe toti?!” si in fond lucrurile raman aceleasi. Traim intr-o jungla, daca nu ne adaptam sa fim noi vanatori, vom fi cei vanati… oricum trecem prin ambele stadii alternativ!

Si dupa cum spuneam, barbatii au devenit sensibili, iar noi din ce in ce mai ale naibii. Ne-am sfasia intre noi, iar ei nu inteleg chestia asta, sau poate ei doar profita de situatie. Totusi, la ei chestia cu „esti prea buna pentru mine” e in general un mod delicat de-a zice „du-te dracu” si nu pentru ca isi recunosc slabiciunile. Asa ca, daca persoana aia a inspirat chestii misto mai mult decat la nivel superficial, poate o discutie ar edifica situatia asta, care e prea bun, care merita si care nu.

Oricum, cele trei nazuinte ale barbatului sunt: sa fie asa frumos cum crede maica-sa ca e, sa fie asa bogat cum crede fiu-su ca e, sa aiba atatea femei cat suspecteaza nevasta-sa ca are! 😛 Drept urmare, poate actiona in consecinta si poate nu e asa de condamnat. Babatii sunt mai rai decat femeile, mai suciti, vor si relatie si felatie in acelasi timp. Si uneori nu se tem s-o spuna cu voce tare, daca merge, bine, daca nu, nu! Si culmea, de multe ori merge si asta pentru ca exista prea multe optiuni, prea multa superficialitate, prea multa curvasaraie, prea multe ispite, ca iar sa citez pe cineva. Tiparele standard ale societatii nu se mai potrivesc in ziua de azi, dar asta depinde de perceptia fiecarui individ. Si pentru ca e usor si merge fara romantism si siroape, ei nu se mai strofoaca si se canalizeaza pe tinte usoare. Poate asa fac si femeile, cand intalnesc un tip dificil, nu-si bat capul, aleg varianta barbatului-carpa. Si unii, si altii, vor ajunge la un moment dat sa fie nemultumiti, sa se planga si sa fie nefericiti. Si… mai exista un adevar foarte valabil in zilele noastre: dragostea e pentru doi, dar mereu se gaseste cate-o curva care nu stie sa numere! Si uite asa, se duse romantismul! 😀

Una peste alta, ca o incheiere, tu vei fi clar un porc in ochii unei femei pe care-ai ranit-o, iar tu vei fi o curva pentru barbatul pe care l-ai dezamagit. Pentru ca de multe ori vrem sa parem ceea ce nu suntem, cream imagini, impresii si asteptari gresite… si ne alegem cu catalogari de-astea. Trebuie sa fim constienti ca avem fiecare partea noastra de porci si curve si, in primul rand sa fim sinceri cu noi, restul… e cancan!

martie 23, 2011

Binevoitorii, strambele si increderea

Binevoitorii sunt aia care iti zambesc frumos, se baga in sufletul tau, iti cauta compania, se „imprietenesc” cu tine gasind un punct pe care-l pot exploata si, chiar daca simti ca sunt dubiosi si e ceva in neregula cu ei, n-ai timp sa reactionezi, ca deja au impresia ca stiu totul despre tine si ca-si pot permite sa-ti dea sfaturi. Fuck off, daca am nevoie de sfaturi le cer, de la cineva avizat, in care am incredere! Detest oamenii care se baga pe sub pielea ta ca mai apoi sa profite de slabiciunile tale!

Binevoitorii sunt condusi de interes in general. Se strecoara in grupuri deja formate, sau formeaza grupuri de admiratori in jurul lor, vrajindu-i pe toti, aratand o masca de „cel mai de treaba om ever”. Astfel, fara ca ceilalti sa-si dea seama, strecoara sugestii, subtilitati, mesaje subliminale… in vorbele lor, manipulandu-i pe toti dupa bunul plac. Astfel, binevoitorul stie mai tot ce misca si-i place asta, se simte puternic. Totusi, ca om nu e mare lucru de capul lui, nefiind un individ valoros de unul singur. Si e foarte constient de asta. Dar, folosindu-se de micile tertipuri, a profitat de fiecare situatie intorcand-o in favoarea lui.

In momentul in care in grupul respectiv apare cineva nou sau se distinge cineva, automat binevoitorului i se aprind beculetele de alarma. Pentru ca pe langa interes, acesta este guvernat de invidie… o invidie gratuita si fara margini. Drept urmare, incep strambele. Cum dezbini un grup? Bagi raca intre componentii lui. Iar binevoitorul are un intreg arsenal de vorbe, astfel incat restul sa nu-si dea seama si sa se ajunga la diverse discutii si ducandu-se naibii toata armonia grupului respectiv…

Binevoitori din astia exista peste tot, din pacate. Sunt niste tristi patetici fara viata personala si satisfactii de orice fel… care asa se distreaza, bagand strambe. Sau baga strambe pentru ca au un interes anume. Sau din pura invidie, „daca mie nu mi-e bine, alora de ce sa le fie?”. Mai trist e ca multora le si reuseste. Mai ales atunci cand au jucat teatru atat de bine incat bietul manipulat ia totul de bun… fara sa verifice. Oare cum e asta posibil? Ei bine, poate e si asta un talent. Dar schepsis-ul este ca strambele sunt banale, daca stai sa le gandesti logic, n-au nicio noima in tot contextul… si totusi… reusesc sa dea peste cap o persoana. Restul vine de la sine, ca la domino, zvonul se propaga rapid si iese cu scantei.

E de inteles ca oamenii care s-au fript cu ciorba sufla si-n iaurt, dar sa iei de buna o vorba care nici tie parca nu-ti vine a crede cand o auzi… no good! Ca sa ai o privire de ansamblu asupra problemei, trebuie sa stii toate versiunile, apoi le compilezi si-ti faci propria interpretare. Dar cand incredere nu e… atunci e soulfuck! Si, pe cand binevoitorul isi freaca palmele satisfacut ca i-au iesit tertipurile… se aduna ganduri, lacrimi si presupuneri eronate… si apoi e mindfuck! Toate astea pentru ce? Just like that, pentru ca unora le mergea bine.

Dar intotdeauna lucrurile astea se lamuresc mai devreme sau mai tarziu, adevarul iese la suprafata. De aceea binevoitorii si strambele lor au viata scurta.

martie 2, 2011

Martisoare, primavara si nemultumiri

De doua zile a venit primavara oficial. Se ascunde bine, smechera, ca eu nu-i simt prezenta, ba dimpotriva, strang cojocul mai tare pe langa mine sa nu ma-nghete vajul! Si cred ca am imbatranit, maica, asa de bine ma inteleg cu piesa vestimentara numita body… incat nu stiu cum in tinereti umblam cu geci scurte si blugi cu talie joasa si mi se parea ceva normal. Deci da, mi-e frig si nu stiu unde e primavara, poate doar in calendar, ca afara e ger, gheata, ba chiar si zapada!

Singurul semn cum ca s-a schimbat anotimpul a fost vanzoleala de ieri, cu flori, martisoare, snururi si alte acareturi din aceeasi categorie. Basca flori, la suprapret! Mai ofilite sau nu, depinde de spaga data la tiganci in piata. Si da, sunt femeie, imi plac martisoarele, port cu mare drag snur la mana, uneori chiar toata luna martie, dar balamucul iscat in jurul evenimentului e urat! Am primit ieri cateva martisoare si flori, normal ca m-am bucurat, bineinteles ca a contat si persoana care le-a oferit. Si daca n-am mai spus-o pana acum, imi plac la nebunie surprizele placute! 😀

In perioada asta ii inteleg pe barbati de ce sunt disperati, desi sunt convinsa ca meritam apreciere mai mult de cateva ori pe an. Desi am zis ca-i detest pe majoritatea, ii compatimesc atunci cand ii vad alergand sa ia te miri ce care sa le aduca si lor o noapte de sex ca lumea. Dar, la naiba, macar la atat sa se straduiasca si ei! 😆 Sunt discriminati oricum, lasand la o parte zilele de nastere si sarbatorile, noi avem doua zile de ridicat in slavi, pe cand ei doar una, si aia chinuita si sarbatorita cu vreun festival al berii obosit. Mama zice ca fiecare in viata primeste ce merita… noi meritam mai mult se pare. 😛

Majoritatea superficialilor purtatori de samanta confunda 1 cu 8 martie, uita aniversari si cumpara doar ce au impresia ca ar placea sau ofera cadouri extravagante, scumpe sau mai stiu eu cum ca sa compenseze cine stie ce frustrare existenta acolo undeva adanc in creierul lor. Nu frate, nu asa se face! „The best gift you can give to a woman, is to show her that she matters!” maaaaaaaaare vorba! Ei bine, asa se face! Intotdeauna gesturile conteaza, nu consistenta lor, pe langa asta n-ai nevoie de ocazii speciale sa-ti arati aprecierea!

Barbatii n-au nevoie de zile speciale de apreciere, pentru ca ei sunt oricum apreciati. Intr-o lume unde femeile sunt mai multe decat barbatii, daca ar fi s-o luam un pic subiectiv, ar trebui ca barbatii sa fie coplesiti de cadouri si atentie, ca sa aiba de unde alege. Totusi, chiar daca nu-si dau seama, ei sunt apreciati ca sunt puternici, ca stiu sa fie responsabili, ca pot intretine o familie… toate gesturile banale care au impresia ca li se cuvin, sunt gesturi de apreciere. Atunci cand sunt lasati cu nebuniile si hobby-urile lor, cand sunt niste copii mari… si multe alte situatii cumulate, fac din barbati niste fiinte apreciate si detestate in acelasi timp. Probabil si reciproca e valabila, rau cu rau, dar mai rau e fara rau!

Am pornit de la martisoare si primavara si am ajuns departe. Ce vreau sa spun e ca ar fi total inutil ca barbatii sa primeasca flori si martisoare cand primesc o gramada de alte lucruri care compenseaza cu varf si indesat faptul ca n-au o mare sarbatoare a lor. Iar toate sarbatorile astea au devenit atat de artificiale, superficiale si seci… doar motive de a face bani… incat pe majoritatea nu le simt ca atare. De multe ori o zi obisnuita, sau un weekend oarecare, la o petrecere ad-hoc sau ceva neplanificat… a iesit mult mai tare decat orice sarbatoare sau eveniment de anvergura, lasand si amintirile frumoase de rigoare.

Deci CARPE DIEM… cat mai frumos! Si primavara poate sa stea in vacanta, sa vina direct vara!

februarie 10, 2011

Autodistructivi

Se spune mai in gluma, mai in serios ca „ce-si face omul cu mana lui se numeste… lucru manual”. La fel cum se mai spune ca raul pe care si-l face omul singur nici cel mai mare dusman nu reuseste. Si bineinteles, pentru ce este cea mai mare strofocare, si chin interior si scenarita? Pentru viata personala! Iar eu cum sunt Mama Dolores, am vazut si am auzit atatea… incat cred ca nu ma mai socheaza aproape nimic.

Si stau asa si ma intreb… de ce atunci cand suntem dezamagiti in dragoste avem tendinte autodistructive? Sunt convinsa ca macar o data-n viata, fiecare s-a gandit cum ar fi fost lumea fara persoana lui/ei, cei din jur daca ar fi fost schimbati sau la fel, cum ar fi sa pateasca ceva, cum ar fi sa faca vreun gest ca sa-l pedepseasca pe cel care a ranit… ganduri, chestii, scenarii… sau cel putin si-a baut mintile. De ce oare cand suferim ne pierdem uzul ratiunii si nu ne mai pasa de noi? Cum sa ne iubeasca altcineva daca noi incetam s-o facem?

Cand suferim, nu ne mai intereseaza alte aspecte ale vietii. Si nicio alta problema din lumea asta nu e atat de importanta ca propria durere. S-a dus naibii relatia… parca toate merg anapoda, e un cerc vicios. Nu mereu, nu neaparat, zic eu… si daca stii cum sa iesi din el si sa-ti gasesti un echilibru, se linistesc apele. Ca nu poti imediat, ca nu vrei, asta-i alta treaba. La chestii din astea cred ca fiecare avem o mica doza de masochism in noi, ne place sa ne complicam si sa ne agitam, chiar daca stim ca intr-un final vom ajunge tot la acelasi rezultat.

E foarte posibil ca intr-o zi persoana care-ti spunea ca esti totul pentru ea si nu poate trai fara tine, sa vina sa-ti spuna ca poate bine merci sa traiasca fara tine si ca nu mai reprezinti nimic. De cele mai multe ori cam asa se intampla. Sau nu-ti spune direct, te lasa sa intelegi, sau descoperi singur/a chestii pe care n-ai fi vrut sa le afli niciodata… Si atunci, in loc sa-i spui cuvinte care dor, sa-l/s-o dai naibii… stai si te agiti. De ce s-a intamplat asa, de ce eu, de ce mi se intampla toate numai mie, cu ce am gresit… aoleu, aoleu… Si dai rewind la toata relatia, si stai si analizezi, iti amintesti… si te apuca pandaliile… daca nu eram eu, oare cum ar fi fost, oare am insemnat ceva, ah, ce mi-ar palcea sa am un accident ceva sau sa mor dracu’, sa vada cum e, sa sufere… ca oricum la cat doare mai bine nu mai eram, oricum totul e terminat pentru mine!

De cate ori n-am auzit chestii de-astea, sa fiu eu sanatoasa! Dar, Doamne Dumnezeule, de la spus pana la facut e mare diferenta… totusi, numai cand aud ma ingrozesc! E cea mai proasta si mai gresita gandire! Asa te scufunzi in depresie si nu te mai pescuieste nici cel mai tare psiholog. Iar daca recurgi la vreun gest si-ti faci rau, e egoism pur… si cred ca nu trebuie sa stau sa insir acum repercursiunile asupra celor care raman in urma. Nu judec pe nimeni, dar prefer sa nu stiu despre si sa nu am de-a face cu cazuri si situatii de-astea. Pentru ca eu consider ca nimeni si nimic pe lumea asta nu merita sa faci asa ceva! Tu esti cel mai de pret bun pe care-l ai, iar viata ta e cel mai de pret dar… nu-ti bate joc!

Toata lumea boceste si sufera dupa o relatie in care s-a implicat. Si eu mi-am baut mintile si mi-a fost rau a doua zi si mi-am revenit, si eu am plans zile intregi ca sunt cea mai ghinionista ever… poate mi-au trecut si mie ganduri rebele prin minte, dar ma iubesc prea mult sa-mi fac rau! Si, cu ce m-am ales? Cu experienta si invatamintele… ca statuie inca n-am. Si nici nu sunt sigura c-o s-ajung in Rai (inca sunt prea toanta).

Si femeile si barbatii sufera, poate, la fel de mult, dar se exprima diferit. Femeile bocesc de zici ca se termina lumea, universul se naruie, li s-a terminat viata… intens, se plang, depresii, nebunii… apoi, dupa ce se termina lacrimile (asa-mi place sa spun) se cam spala si durerea si isi revin, trec peste, merg mai departe. Barbatii inschimb, cand sufera, tin in ei, stau morocanosi, refuza comunicarea, rabufnind din cand in cand, tocmai de-aia la ei dureaza mai mult sa-si revina dupa o despartire. Poate de aici e si impresia gresita ca barbatii sufera mai mult decat femeile… cred ca sufera egal (asta bineinteles, daca le-a pasat).

Asa ca… dupa ce ca viata asta e scurta si oricum te loveste cand nu te astepti, de ce sa ne facem si noi un rau in plus? Nu mai bine mergem pe principiul „go with the flow”, bucura-te de ce ai, carpe diem etc. si vedem ce ne aduce nou si frumos fiecare zi?! Ba daaaaaaaaaa! Asa ca pentru voi, astia depresivii, lasati naibii prostiile si iesiti in lume zambind, o sa va fie mult mai bine! 🙂

februarie 1, 2011

Cuvinte cheie de gugaleala XXXI

Anul 2011 aduce cautari interesante, dar cred ca gugalitorii s-au mai rafinat un pic, ei cauta lucruri mai profunde. Unii, nu toti, ca sunt unii de pun niste intrebari stupide de zici ca-s la gradinita… dar nu prea cred, la gradinita nu inveti sa scrii (dar mai stii, in zilele noastre, copiii astia precoce de ce sunt in stare?!). Zic totusi ca avem cativa oameni de lamurit, asa ca sa ne apucam de treaba:

eu nu inteleg barbatii – de multe ori ii inteleg, alteori imi vine sa-i strang de gat… PE TOTI!!!

dialog cu inima – avem aici 🙂

cum sa te porti cu o femeie materialista – exact cum merita… o marfa

liftu care te duce in trecut – daca s-ar inventa, vreau si eu o bucata, stiu eu de ce

magneti pentru coloana de pus la chiloti – de-astia n-am, imi pare rau. dar care ar trebui sa fie efectul?

marmi tunzi – say what?

de ce barbatu jigneste femeia intr-o relatie – nu ma provoca si nu ma face sa vorbesc urat!

cat costa un pachet de prezervative durex in iunie 2010 – aici nu te pot ajuta, habar n-am

numele copilului in functie de numele parintilor – poti baga un ochi aici

femeia scorpion ca personalitate – am zis mai demult

simona ada nr telefon – pai si Simona si Ada? bravoooooo! dar ntz! 😛

ce inseamna cand cazi cu un picior in sant – ca esti cam beat/a si risti sa te faci de ras

cine imi spune si mie codul postal zimnicea – www.coduripostale.com

cum sa fiu perversa rea si scorpie – asta nu se invata, e ceva nativ 😉

cum se poarta bretelele emo style – nu pot sa dau sfaturi emo, dupa aia daca nu-ti place… te duci si te tai cu lama, nu pot sa te am pe constiinta

baga cardul in bancomat ca sa fiu barbat – doar atat trebuie?

sarumana pisi – sa cresti inalt, maica!

poze cu cracite – n-avem, tasteaza altceva

-va urma-

ianuarie 21, 2011

Fuckin’ mennnnnnn!!!

Daca-l mai aud pe vreunul ca e confuz, fucked up, cu creierii imprastiati sau nehotarat, imi iau campii, fi-r-ar sa fie! Am trait in ultimele 3 saptamani cat n-am trait anul trecut din punct de vedere sentimental. Why the hell do you do the right things when it’s TOO late??? (suna mai bine in engleza)

Ori sunt eu un magnet prost, ori e ceva in aer, in afara de gripa, care afecteaza creierele barbatilor cu care intru in contact. Da’ asa m-am saturat, ca, sa mor, fara suparare, din toti nu cred ca obtin unul de care sa pot spune „Da, dom’le merge!”. No hard feelings! Stiu ca si eu sunt pretentioasa si vreau multe, consider ca am si de ce, dar… n-ai cu cine (niste tarani)!

Asa cum mi-am inceput anul, asa s-a continuat. Ca sa pastrez nota… daca-mi mai zice cineva lasa, ca asa e frumos sa se intample lucruri si sa fie agitatie, sa nu te plictisesti, spun cu hotarare, din punctul asta de vedere plictisi-m-as! Am inceput anul cu o cutiuta de catifea si o scrisoare. Din punctul meu de vedere erau demult lucrurile lamurite, se pare ca nu si invers. Iar eu am ales sa pastrez tacerea. Nu a fost bine, mi s-a reprosat ca nici macar un sms cu „ba, esti tampit, revino-ti” n-am dat, iar cand am vrut sa rezolv situatia si sa inapoiez cutiuta am primit un refuz si lamurirea cum ca-mi apartine, si fac ce cred de cuviinta cu ea. Ei bine, in combinatie cu alte accesorii, cand va fi cazul, voi purta ce-am primit, numai asa, de-a naibii!

Apoi am primit niste scuze pe care nu credeam ca le voi mai auzi vreodata, persoana care m-a suparat de ziua mea s-a gandit ca ar putea sa inceapa anul lamurind lucruri neincheiate. Am apreciat pe masura, inclusiv scuzele ca ceva l-a facut sa dea inapoi (cica nu eu, culmea!), acum suntem ok, dar ceva s-a rupt si nu se va mai lega, plus ca acum nu mai vreau eu.

Cand credeam ca aveam si eu o conexiune buna (semnal la telefon 😛 ) cu o persoana, imi da cu firma-n cap: e combinat, dar i s-a pus pata pe mine si ma vrea. I-auzi! Prietene, astia luati si cu relatie de 4 ani si ceva au un mare semn de interzis pe frunte. Bravos ca ai avut cojones sa nu ma minti, ca oricum aflam si jar mancai! Si mi s-a taiat grav.

Una din marile surprize ale acestei perioade a fost cand cineva pe care-l cunosc de niste ani si cu care ma intelegeam excelent si pe care-l respectam si inca mi-e drag, dar a disparut ca magaru-n ceata, dupa 7 luni a venit sa vorbim face to face si sa-mi dea explicatii. Am fost receptiva, dar mi-am spus si punctul de vedere, intr-un mod brutal de sincer, lucru care a durut mai rau decat daca i-as fi dat doua palme si l-as fi dat pe usa afara. Imi pare rau c-am fost scorpie, dar meritai! Altul cu creierii varza, care nu stie ce vrea… chiar nu pot si nu mai vreau sa fiu Mama Dolores, no more! Asa ca are misiune sa-si omoare piticii si mai apoi discutam. Are multe de recuperat pentru ca a fost o mare dezamagire, omul paradox… dar macar acum per total sunt mai putine intrebari fara raspuns.

De curand am intalnit pe cineva. A fost chimie, a fost aceeasi unda, tot ce trebuia… singurul care mi-a spus foarte raspicat ca-si doreste copii cu mine (a spus-o fara sa-mi stie pasiunea pt bebei)… numai ca, avem o mica problema, o relatie de vreo 3 luni in care nu-i e ok si la fel, e confuz. Asa ca… fii confuz in continuare, ca e excelent!

Frate, sunteti toti dusi, pe cuvant!!! In momentul in care vedeti cu cine aveti de-a face, daca nu va simtit siguri pe voi, mai bine back off, dar nu-mi pierdeti mie timpul! Daca as fi fost vreo nebuna si crizata, vreo isterica razbunatoare, as mai fi zis, asa sunt babau din nimic (recunosc ca am tendinte violente cateodata, dar se consuma numai in mintea mea, nu le exteriorizez, asta ar trebui sa va spuna ceva). Este mai mult decat clar ca daca ai pe cineva si ti s-a pus pata pe mine, ce ai tu deja acasa nu e ce trebuie! Pe langa asta, daca vezi ca iti dau toate semnalele ca lucrurile sunt ok, nu inteleg de ce prelungesti agonia si nu tai raul din radacina. Lasand lucrurile nerezolvate, nu vor disparea, vor ramane acolo, agravandu-se si mai tare, complicandu-se si mai tare. Si cica eu sunt aia careia ii plac complicatiile…

Doamneeeeeeee, cu ce ti-oi fi gresit de ma lovesti numai de faze de-astea… oare pentru faptul ca din cand in cand nu iau bilet RATB? Oare pentru ca tip la frati-miu cand ma enerveaza? Oare pentru ca ma isterizez cand ma bate mama la cap? Oare pentru ca mi-am urmat instinctele si inima si-am facut ceea ce am crezut ca e mai bine pentru mine? Oare pentru ca m-am incapatanat in situatii care nu-mi erau favorabile fortand lucrurile? Poate pentru toate astea, poate doar pentru unul sau poate pentru niciunul din lucrurile enumerate mai sus… Dar tot astept roata aia sa se intoarca odata!!!

Sa fie foarte clar, chiar daca „rabdare” nu-i unul din cuvintele mele preferate, ea exista si e limitata. Chiar daca sunt eu bleaga de dragul tau si trec cu vederea lucruri, nu inseamna ca sunt proasta si nu stiu, simt sau intuiesc, te las doar pe tine sa crezi asta! Tinand cont de asta, ai grija sa nu-mi atingi limitele! Ca, daca ai facut-o, te-ai ars, there’s no turnin’ back, ca mie daca mi se ia, apai mi se ia de tot… si apoi poti sa stai si-n limba ca nu ma mai impresionezi. Timingu’ vietii! Si cica daca e sa fie, va fi oricum, mai devreme sau mai tarziu (soarta astrele si horoscopul)… ok, dar sa fie in intervalul ala cand inca vreau eu, ca dupa aia nu se mai pupa timing-ul si e vax albina! Si cu asta am incheiat povestea, desi as mai putea spune multe!

noiembrie 30, 2010

Contraceptivul ideal

Stiu ca nu exista nimic ideal si orice lucru care aparent e ideal are lipsurile lui, dar, daca am fost lepsuita sa scriu despre contraceptivul ideal, poate vestitii cercetatori britanici care descopera toate bazaconiile, vor lua notite din blogosfera si-l vor crea.

Si am fost lepsuita din doua parti, de Nina si de draguta Tomata, care m-a si botezat (norocul ei ca suna bine 😛 ). Asa ca dupa ce am dat o raita pe „goagal” am ajuns la concluzia ca lipsa e cel mai bun contraceptiv, basca te si fereste de BTS.! 😆 Glumeam, asta stiam si fara sa caut pe Google!

Sa incepem cu clasicul si hulitul prezervativ. Te fereste de BTS si de sarcini nedorite. Dar ce te faci daca ai alergie? Daca latexul numai ca nume te face sa te zbarlesti?! Si ce te faci daca se rupe? Si-ti dai seama tarziu? Eventual dupa vreo luna cand ai greturi dimineata. Prezervativul e ideal atunci cand nu ai un partener stabil. Trebuie sa fie de buna caliate pentru a se evita surprizele si nu e o regula ca el sa aiba prezervativ si tu, ca o lady ce te afli, poti avea. E adevarat ca taie cheful, ca reduce din senzatii, ca-ti sta pe creier numai ideea, dar la cate genuri de prezervative exista, sigur poti gasi unul potrivit. Imi aduc aminte ca in facultate am facut promotie la prezervative (cea mai tare promotie a fost) si ma miram de ce lumea imi spunea ca nu poarta asupra lor prezervative, ca prefera alte metode sau ca vor copii. Mama ei de musama! 😛

Cu piluele contraceptive nu-i de glumit. Adica nu se administreaza dupa ureche, ci la sfatul medicului, pentru ca acestea mai regleaza si alte procese metabolice la unele persoane. Pe de alta parte, daca sunt luate din 2 in 2… vax albina! Trebuiesc respectate perioadele de pauza intre ele, la fel perioada minima pana sa te apuci de facut copii. Mare atentie la interactiunea cu alte medicamente, pentru ca efectul unora le pot anula pe celelalte! Cunosc o persoana care lua un tratament si lua pastile si a ramas insarcinata. Si inconvenientul e ca trebuie luata la ora fixa si in fiecare zi, pune alarma la telefon ca altfel o iei degeaba!

La altii e mai simplu, folosesc metoda calendarului. Ei bine, asta functioneaza atunci cand menstruatia este aproximativ ceas. Si in perioada periculoasa se recurge la coitus interruptus. E ok, nu se aplica la toata lumea si se calculeaza perioada fertila dupa un studiu de cateva luni. Tot pe baza asta se fac calcule si pentru conceptie. Riscul e sa ramai cu ochii in soare atunci cand esti almost there…

Mai exista niste foite contraceptive, se administreaza local, se topesc si se elimina dupa actul sexual impreuna cu lichidul seminal, la dus. Nu stiu cat de sigure sunt. Probabil la fel de sigure ca metoda babeasca pe care-am auzit-o candva: introducerea in vagin a unei bucatele de pulpa de lamaie, pentru a crea un mediu foarte acid si a omori inotatorii prea temerari. Nu imi inspira incredere deloc, ba dimpotriva, cine stie ce naibii infectie mai risti sa faci!

Steriletul mi se pare scary, nu stiu de ce. Probabil e bun si eficient. Stiu ca este recomandat femeilor care deja au nascut, deci probabil inainte poate avea efecte secundare (?). Despre plasturele care se lipeste pe abdomen nu stiu mare lucru, dar n-am auzit lucruri extraordinare despre plasturii pentru fumatori, asa ca, extrapoland, nu-mi inspira incredere. Pe langa asta, parca as sta mereu cu grija sa nu se dezlipeasca si sa-si piarda efectul. Inelul vaginal pare a fi o varianta comoda si usoara. Diafragma la fel. Injectiile lunare sau trimestriale ma sperie, pentru ca urasc acele. Pentru mai multe metode de contraceptie, puteti citi aici.

Eu una cred ca pentru a fi ideal, un contraceptiv ar fi excelent daca ar fi o bratara pe care s-o porti tot timpul si, in contact cu pielea, sa-ti asigure protectia de care ai nevoie, eventual si impotriva BTS. Contraceptivul ideal nu trebuie sa aiba efecte secundare, nu trebuie sa se simta, sa se vada, sa nu strice in niciun fel pasiunea, sa nu fie un stres si sa fie la indemana si ieftin.

Sunt foarte curioasa cum vede jumatatea mai buna a Marului contraceptivul ideal. De asemenea, ca o mama responsabila ce sunt, vreau sa-mi supraveghez fetele adoptate virtual, deci Croco si Marmo sunteti invitate! 🙂

octombrie 21, 2010

Comunicare masculina

Ca urasc semeseurile cu „Ok”, „K”, „Da”, „Bine” etc e demult stiut. Cel mai adesea barbatii comunica asa intre ei sau atunci cand vorbesc cu femeile. Si noi, fraiere, ne gandim ca o fi omul suparat, n-are chef si incepe scenarita… cand ei de fapt au comunicat scurt si concis ce au avut de spus.

Dar cum trebuie sa-mi protejez nervii, am invatat sa nu ma mai agit, ba chiar ma amuza cand vad situatii de-astea. Una a fost azi, intr-un schimb de sms-uri intre seful meu si unul dintre colegi. Seful si el pe picior de plecare ca si mine, colegul in strainezia la un training, pe el inca nu l-au mazilit. Iar seful meu are chef de caterinci. Iar eu nu mai puteam de ras.

Seful meu il sunase intr-o anume chestie si el n-a raspuns. Dupa un timp, colegul ii da sms: „M-ai sunat.” Seful meu: „Da”. Vine iar sms: „Poti sa-mi spui despre ce e vorba?” Sefu’ lesinat de ras… „Mama, sa vezi ce-i fac! Il tin in de-alea ca in bancul ala cu ardelenii care se duc la gara si cer bilete de tren. Ii intreaba casiera, unde mergeti? Si ei… la nunta”. 😆 Si ii trimite raspuns: „Da”. Noi pe jos de ras. Apoi amuzati, ne-am vazut de treaba. Peste 5 minute vine sefu’ la noi cu telefonul: „Na, ca v-am zis eu ca gand la gand!” Colegul meu: „Hai ca parca suntem ca-n bancul ala cu ardelenii!” 😆 😯 Noi haha, hihi, huhu… si sefu’ „Da, deci ii trimit mesaj: Asa e!” 😆

Nu mai stiu continuarea, ca a plecat sefu’ din birou. Dar tot ma hlizesc de nebuna cand imi aduc aminte faza. Iar poate cand povestesc eu nu e amuzant, live a fost cu siguranta!

Deci, noi de ce ne pierdem in detalii, 15 mii de semne de punctuatie si zambarici cand ei comunica eficient asa? Si ,frate, nu fac economie de sms-uri. Cand ar putea spune mai adunat ce au de zis, informatia completa… ei nuuuuuuu, pe bucati si trasi de limba. Am mai vazut eu schimb de sms-uri: „Esti in oras?” Raspuns: „Da”. Clar dupa aia se cer lamuriri asupra locului etc… era greu sa puna o virgula dupa „da” si sa continue. O continuare ar fi „Unde” fara semnul intrebarii. Raspunsul vine scurt si concis: „X”, unde X e numele clubului, barului, locului cu pricina… fara nicio prepozitie inainte. 😯

De-aia noi ne pierdem in detalii si ei vad esentialul! Da’ pe cuvant de cateodata de nu-mi vine sa-i injur rau! Si cica tot ei sunt aia logici, care comunica eficient. Eficient, pe naiba, mie daca-mi scoti virgule, semne de punctuatie si prepozitii, trebuie sa ma gandesc mult mai mult sa pun cap la cap informatiile! Dar hai, ca azi m-am amuzat copios. Si oricum, fara dragutii de ei, viata ar fi plictisitoare rau! Si o spun cu toata sinceritatea, fara misto-uri si intelesuri ascunse! 🙂

octombrie 13, 2010

Semeseul misterios

Si nici bine nu se termina weekend-ul nebun cu lumea care s-a gandit brusc cum ca ma iubeste, ca iar o patesc. Futu-i, zise printesa! 😆

Ma trezesc intr-o frumoasa seara cu un semeseu „Buna, ce faci?” de pe un numar pe care nu-l stiam. Cum stiu eu ca sunt multi inteligenti care si la sarbatori trimit semeseuri nesemnate, inchipuindu-si ca toata lumea le-a salvat tz-shpe numere de telefon de pe care au sunat o data-n viata… ma gandeam c-o fi cineva cunoscut si-a uitat sa se semneze. Mi-am asumat riscul de a fi boscorodita si am raspuns, spunand ca fac bine si nu stiu cine e.

Si pac! suna. Upssssssss… sa vezi c-o fi cineva cunoscut si sunt eu uituca si n-am bagat numarul in memorie! Voce de barbat… necunoscuta. Ma si gandeam ce prieten/a binevoitor/oare sa injur mai repede. Si exact cum urasc eu, imi spune cum il cheama si ma intreaba ce fac. „Bai nene, zi cine esti si ce vrei si mai ales de la cine ai numarul meu. „”De la un prieten, Bogdan”. No shit, cunosc multi, nume de familie!!! A picat testul. Si-am inceput sa bodogan, sa lase vrajelile si minciunile si sa-mi spuna de unde are numarul, sau inchid. „Nu, nu, nu, gata, iti spun. Am scris sms-ul si am scris un numar asa, la nimereala si am trimis.” 😯 Bai, ma lesi… si-ai nimerit fix la mine!

Imi spune ca oricat de incredibil ar parea, asa e, ca e mana destinului. Fratemeleu, daca nimereai la niste interlopi par example, la vreun cuplu gelos… ce faceai? Cum iti permiti sa dai asa mesaje aiurea? Imi mai revin din soc… in momentul in care-mi spune ca el e Florin, are 30 😯 de ani, e din Ciorogarla si vrea sa ne cunoastem, sa avem o relatie. 😆 Moment in care ma distram prea tare pentru a mai inchide telefonul.

„Bai, baiatule, tu la varsta asta te tii de de-astea? Astea le fac pustii de 16 ani! Tu la varsta asta asa ai de gand sa-ti gasesti pe cineva? Cum ti-ai putea inchipui ca eu m-as intalni cu tine? Stii cum ma cheama? Stii cum arat? De unde stiu eu ca nu esti vreun ucigas in serie? De unde nu stiu eu ca ai vreo 17-18 ani si te distrezi cu prietenii tai dand telefoane… deci NU!!!”

Vorbea extrem de repede si cu prune in gura, pe langa asta cred ca avea vocabular limitat, ca-mi spunea cam acelasi lucru… ca n-am de unde sa-l stiu, dar daca ne intalnim la o cafea, la un film, o sa-l cunosc si-o sa vad ca nu e cum cred eu… ca daca ne vedem, o sa ma imbunez, ca acum sunt rece si distanta. „Nu ma intalnesc cu strainii, cu atat mai mult cu unii care ma abordeaza atat de dubios”. „Pai daca ne vedem, o sa vezi ca nu sunt dubios si n-o sa mai fiu un strain.” „Nu vreau, nu pot, n-am timp!” „Dar asa un pic intr-o seara… in weekend.” Am cedat psihic… deja era prea mult, am inchis.

M-a mai cautat cat am fost plecata, i-am respins. Deci cum sa fii asa de dus cu pluta? La o varsta la care se presupune ca te duce capul. Cat de singur si disperat sa fii ca sa faci asa? Chiar asa s-au terminat toate celelalte variante??? 😯

Si, colac peste pupaza, fix in seara aia, cand clicaiam pe Feisbuc niste aplicatii am gasit-o pe aia cu de ce esti fabuloasa azi… click…mi-a iesit pt ca ai primit un sms misterios. Deci da, soarta astrele si horoscopul nu minteau. 😛 Toate ca toate, va spun eu, iar mi-am ratat sansa la fericire! 😆

septembrie 27, 2010

Nu inteleg barbatii

Imi pare rau, dar pe unii chiar nu-i pot intelege! Stiu ca in general femeile trebuiesc iubite, nu intelese, barbatii sunt aia care au nevoie de intelegere… iar daca nici eu nu sunt intelegatoare… atunci nu stiu ce sa mai zic!

Cred ca sunt un magnet pentru situatii tampite, luate din comediile cu liceeni, altfel nu-mi pot explica. Deci, cum e sa navighezi linistita in miez de noapte si sa piuie telefonul… „Ce faci? Iesi undeva?” Pai fratemeleu, la ora asta ma intrebi tu pe mine? Hmmm… ma rog, nu ies, am treaba maine etc, vorbim. A doua zi imi vad de treaba, aruncand ochii pe telefon randomly, dar in niciun caz des si in niciun caz asteptand vreun telefon de la o persoana anume (asa vezi cine te iubeste si cine nu… asta apropo de „sunt aici, de ce sa te mai sun?!” – Pino 😆 ). Pe la un 12 fara suna telefonul pentru prima oara. „Ce faci? bla bla bla… hai, iesi in oras?” Nu, sunt deja si ma simt foarte bine unde sunt… Deci se repeta istoria, si cu totul alta persoana. Pfuai!

Si m-au apucat bazdacii!!! Bai nene, daca vrei sa ma vezi, ma suni, daca vrei sa ne intalnim, anunta-ma totusi cu niste ore inainte, mai ales ca stii ca sunt nebuna cu pregatitul inainte si nu-mi plac spontaneitatile astea! Si… ma scuzati… daca tu pana la ora 12 nu stii ce faci, de ce le futezezi si altora feng shui-ul?! Si de ce astepti pana la o ora tarzie sa ma suni? Sunt cumva „the last resort”? Apai, mai scuteste-ma! Si, fiind grup mare, i-am intrebat pe baieti daca sunt eu nebuna sau nu. Mi s-a confirmat teoria cu last resort, dar si varianta cum ca „saracu’ baiat” o fi crezut ca sunt deja in oras si vroia sa se lipeasca si el de eveniment… hmmm, scuze, scuze… dar na, e greu sa spui ce vrei clar si concis!

Ca sa fie bine, sa nu fie rau, vorba Mondenilor… a doua zi mai am parte de doua intamplari. Vorbind cu un amic pe mess, imi spune ca i s-a pus pata pe mine unui prieten de-al lui, ca-i da id-ul meu si tot asa. Da-i-l, frate, daca insisti! Si ma adauga. Si-mi apare o self-picture cu ochelari de soare „jmecheri”. O, Doamne, ma gandesc, o sa ma amuz teribil! Dar hai sa-i dam omului credit sa vedem ce are de zis. Si ma ia cu „Aaaaaaaaaaa, te stiu, alergai prin parc”. Deja ma lasau nervii. Ii spun ca n-are de unde sa ma stie, ca n-am mai calcat prin parcul cu pricina de hat-demult, daramite sa mai si alerg. Ii spun ca stiu de unde ma stie. Imi da invite la web. Dau decline… cine stie cum mi se afisa in toata splendoarea, si nu, chiar nu vroiam sa vad nimic (si eu paranoia). Vede ca dau decline da buzz. Grrrrrrrrr!!! Ca vai, ca sa-l vad etc. Bine frate, hai! Apoi imi cere o poza. Deci parca eram fix in sceneta aia din Mondenii cu cocalarul si pitzipoanca, ma amuzam teribil numai facand in minte legatura asta. Ii explic ca nu pupa nicio poza cu mine, ca exista destule pe net daca stie unde sa caute, mai ales ca amicul asta imi spusese ca ma vazuse in lista lui de feisbuc. Ei bine , atunci s-a dezlantuit circul… ca sunt o stresata, ca nu suport buzz-ul, ca nu vreau sa-i dau poza, ce pacat de mine… Frate, nici macar nu te-ai prezentat, nu mi-ai spus cum te cheama… ai luat-o razna? Oricum, omu’ foarte ofuscat, a zis ca s-a hotarat sa-mi dea ignore pentru ca nu merit sa ma faca fericita. 😆

Colacul peste pupaza si a treia persoana care m-a scos din minti a fost aseara un ex. Nu tinem legatura, nu am ramas in cine stie ce relatii, ca n-a fost cazul. Si dupa ce ma saluta ma intreaba de sanatate. Vorbim banalitati, imi spune ca a fost vreo 4 ore prin centrul vechi, bla bla. Apoi vine bomba: „Ce faci? Vrei sa ne vedem, sa mergem in parc, la o plimbare, inghetata ceva, ca e frumos afara?”. Era aproape 10, tocmai ii spusesem ca ma uitam la un serial dupa ce iesisem din baie, el fusese deja nu stiu cate ore prin oras… si ma intreaba asta??? 😯 Bai nene, sunt eu nebuna, sau frecventele noastre nu se pupa deloc? Daca aveai chef sa ne vedem, de ce nu m-ai sunat cand te-ai dus in centrul vechi de exemplu? L-am balacarit bine, ca nici c-a mai avut replica.

Deci, futu-i mama ei de spontaneitate la ore total nepotrivite, in momente total aiurea! Eu nu stiu ce-si inchipuie unii, probabil cum ca stau cu ochii lipiti de ecranul telefonului si, la prima invitatie, nu conteaza ora si in ce conditii eu spun da fara niciun stres… adica sunt un fel de permanently available. Pfuai, frate, chiar nu! Daca vrei sa ma vezi, ia anunta-ma tu din timp! Trebuie sa-mi fii mult prea drag, sa insemni ceva important pentru mine ca sa imi dau programul peste cap pentru tine! A nu se intelege gresit, ca fac totul dupa un plan bine stabilit, spontaneitatile mele ies foarte misto…

Oricum, daca sunt eu aia nebuna, o sa incerc sa ma tratez, pana una alta… tind sa cred ca putini mai sunt ok. Sau poate sunt eu prea inabordabila? Sa ma lumineze si pe mine cineva… pana una alta, voi face ce simt si ce-mi dicteaza instinctul, ca de inteles barbatii… mai am de lucrat.