ianuarie 26, 2011

Vreau sa hibernez

Dupa ce-am spus de mai multe ori mai in gluma, mai in serios, chestia asta, mi-am dat seama ca n-ar fi un lucru rau. Am si argumente pro si contra, mai mult pro si sunt convinsa ca e o idee excelenta, cel putin pentru mine.

Nu-mi place frigul. Adicatelea prefer sa ma topesc de cald pe un sezlong, decat sa ma congelez infofolita pe partie. Desi… imi place sa schiez. E sportul care-mi ofera o senzatie incredibila de libertate! Si-mi place iarna la zapada. Dar sa nu fie ger si sa nu sfichiuie vantul. Insa iarna la oras e atat de trista, incat imi vine sa ma inchid in casa si sa mai ies abia cand se poate purta maneca scurta. Sa ma imbrac gros, sa stau sub pilota, sa beau ciocolata calda, sa ma uit la filme si sa dorm. Asta ar trebui sa facem toti iarna. Ce sa ne luptam cu traficul, schimba cauciucurile la masina, cara dupa tine juma’ de dulap, ca altfel ingheti, se mai face noapte si devreme… toate, dar toate, te indeamna sa te adapostesti in barlog si sa mai iesi cand te cheama soarele si temperatura prietenoasa!

Mi-ar placea foarte tare ca o perioada sa intram toti intr-o somnolenta, sa ne incarcam bateriile pentru vara, sa nu mai dormim atunci, ca sunt atatea lucruri de facut, atatea petreceri, atatea evenimente incat sa dormi ar fi pacat. Mutam Craciunul si Revelionul, sau chiar ne lipsim de ele, ca nu sunt decat gauri negre in buget si ne concentram pe trait si distrat maxim vara. No sleep allowed! Si n-ar fi problema, ca rezervele sunt facute!

Deci, dupa cum ziceam, nu vreau sa intru singura in hibernare, sa intre TOATA lumea, ca nu-mi pot permite sa pierd evenimente, numai ca sunt eu friguroasa! 😛 Vreau multe, nu?! Si, ca sa trag de par si mai rau toata chestia asta, as zice ca ma pot lipsi fara probleme de toata nebunia cu Ziua Amorezatilor si de alte evenimente si sarbatori care se intampla cat e frig. Si bineinteles ca si la primavara ma voi plange de temperaturile oscilante, care nu vor reusi decat sa ma calce pe nervi. Sunt o nemultumita! Asta e, imi place numai vara, cand e soarele cel mai arzator si cand tot ce vrei e sa stai pe malul marii, sa prinzi o culoare exotica si sa storci din tine toata energia acumulata peste iarna!

Hai cu vara aia odata!

februarie 6, 2009

Leapsa 73 x DA

Stiam ca va veni partea a doua a lepsei cu 73! A venit tot de la Athe. Deci, acum trebuie sa spun 73 de chestii care-mi plac (cred ca voi enumera 73 din multele lucruri care-mi plac). So, let’s begin:

ciocolata (in special cea amaruie)
inghetata
reclamele haioase
muzica
sa rad in hohote
sa dansez
sa cant
blogurile
LOST
Josh Holloway, David Boreanaz si George Clooney
Tyra Banks
marea
hamacele
lapte cu cacao
sa fac plaja
ochii expresivi
santuletele de la abdomenul barbatilor (nu toti au)
gropitele in obraji
apusurile de soare
luna oglindita in mare
culoarea albastru
cerul (ziua cu nori pufosi, noaptea instelat)
sa fac poze
sa calatoresc
civilizatiile antice
discutiile constructive
caii (mi se par cele mai nobile animale)
cainii
pisicile
bebelusii (dar si copiii in general)
Mondenii
Project Runway
schiul
scufundarile
caldura
palmierii
parfumurile barbatesti (miros mult mai bine decat alea de dama)
pantofii
shopping-uiala
cosmeticalele
sa ma simt utila
picioarele cu gambe frumoase
comediile
artificiile
vara
sa mananc
prietenii mei
simtul umorului
sa am in jurul meu oameni deosebiti
tae-bo
sa-mi fac beauty session-ul meu
vocea groasa
weekend-urile
The SIMS
reuniunile cu colegii
sa-mi aduc aminte de copilarie
Egiptul
Kartell Café
Barcelona
libertatea
sa dorm
internetul
povesti cu vampiri, fantome, varcolaci si intamplari cu bau-bau
pinguinii
delfinii
natura
portocalele
tortul „televizor”
H&M
concertele trupelor favorite
iesirile in oras „ca fetele”
sa vorbesc la telefon
cum compune Mihnea

Pasez leapsa mai departe la Honey si la Naicu!

februarie 2, 2009

Cum sa cazi… artistic

Din categoria „cele mai haioase lucuri” fac parte si cazaturile. Fie la tv, fie la emisiuni live, fie la camera ascunsa, fie cazaturi ale apropiatilor la care am asistat sau cazaturi proprii… deruland filmul, sunt super amuzante. Daca mai sunt si penibile, cu atat mai amuzante! Am o prietena, e campioana la cazaturi spectaculoase. Ea in fiecare an trebuie sa traga cateva cazaturi zdravene, ma mir ca nu si-a rupt nimic pana acum: a cazut pe gheata, a cazut pe scari cu piciorul sub ea de s-a mulat tibia pe scari, a cazut din autobuz… face ce face si din cand in cand le trage serios. Se zice ca atunci cand cazi, in anul ala te mariti. Aiurea! Inseamna ca ea trebuia sa aiba un harem!

Si subsemnata are la activ cazaturi… multe. Cand eram mica mereu aveam genunchii plini de semne, cum se vindeca unul, aveam grija sa-l improspatez, sunt mandra purtatoare de cicatrici. Dintre toate, cateva au fost memorabile, tocmai de-asta mi le amintesc si ma bufneste rasul de fiecare data.

Am o problema cu leaganele. Nu-mi place sa ma dau in leagan. Pentru ca mi se face rau. Explicatia fenomenului n-o stiu. Cand eram mai mica n-aveam de unde sa stiu si ma dadeam in leagan cu copiii, aveam chestii de-alea cine se da mai tare, pana la bara. Si dandu-ma eu asa in leagan, la un moment dat m-am scurs… nu mai tin minte… stiu ca cineva incetinise leaganul, eu am dat sa ma ridic si mi-a venit leaganul in cap, mi-am reluat pozitia. M-am trezit cu lume in jur care ma intreba cum ma cheama si unde stau… „astia ce au? nu ma cunosc? de ce ma intreaba asta?” De atunci bataiala in leagan, nu prea!

In Drumul Taberei, unde am copilarit, alaturi de leaganul buclucas, aveam si un tobogan. Intotdeauna mi-au palcut toboganele, si nici asta n-a scapat. Faceam coada la urcare. La un moment dat, ce ne-am gandit noi?! De ce sa ne dam pe fund, cand putem sa ne dam pe vine? Zis si facut. O data, de doua ori, de noua ori… La un moment dat m-am gandit eu ca trebuie sa fiu mai breaza si, cand ajung la capat sa aterizez in picioare. Drept urmare, am stat pe vine pe toata partea abrupta si, la curba de final unde se indrepta m-am ridicat in picioare. Rezultatul? Am picat in nas exact ca in desene animate, ca purceii cu ratu-n tarana. 😀 Am fost minunata vreo 2-3 saptamani cu zbenghi la nas si cu buza superioara julita, am pastrat cicatricea ca amintire.

Am bifat si eu o cazatura pe scari, dar nu oricum. De la intrarea in bloc pana la lift sunt 9 trepte. Eram la varsta la care inca ma jucam cu papusile. Si am iesit afara cu o prietena, evident cu papusile. Nebunia din capul meu m-a facut sa-mi iau rolul de „mama” in serios si, am vrut sa ajut „copilul” sa coboare scarile. Papusa de 20 cm, eu aplecata s-o tin de manute si sa o fac sa coboare… si se futututututururututu centrul de greutate… si iaca-ta-ma-s cu o mana pe o treapta, un picior pe alta si tot asa imprastiat m-am dus pana jos… unde am aterizat cu obrazul pe ciment. Am stat acolo putin, mi-am revenit din sperietura, o mica zgaiba si gata! 😆

Cazatura asta n-a fost prea amuzanta la momentul respectiv, dar cred ca a fost executata cu arta. Acum niste ani au fost niste epidemii urate de gripa. Una am luat-o si eu. Simtit rau, ameteli, febra 40, deci serios. Si ma ridic din pat sa ma duc la baie. Se invartea casa cu mine de parca bagasem numai shot-uri. Vedeam in ceata. Ma hotarasc sa ma spal pe dinti. Ma sprijineam de chiuveta si dau sa iau periuta si pasta de pe etajera… si pierd echilibrul si ma duc pe spate. Ajung la usa, care nu era inchisa bine, deci doar mi-a atenuat caderea… ca apoi sa ma scurg pe gresia din hol. Asa m-a gasit mama dupa cateva minute, am speriat-o saraca, mi-a tras cateva palme si mi-am revenit, cat sa ma poata duce inapoi in pat. De atunci n-am mai lesinat niciodata, nici nu-mi doresc.

Am avut un accident domestic, am cazut de pe scaun. Eram cocotata pe un taburet, ocupata cu stersul prafului pe sifonier. Omul cand se cocoata, se mai si descocoata si asa trebuia sa fac si eu. Aveam un picior pe o margine si celalalt pe marginea opusa. Si, in loc sa pun un picior pe mijloc si apoi sa ma dau jos, iau piciorul de pe o margine si… surpriza, scaunul cade, raasucindu-se cu picioarele in sus si eu buf printre ele. Asta a insemna ca mi-am facut vanatai gen dara pe ambele picioare, m-am lovit la coaste si am stat 10 minute pe jos chinuindu-ma sa ma adun.

Cel mai tare e cand ai si spectatori. Si nu 2-3, ci o statie intreaga de tramvai (cap de linie). Se zice sa nu alergi in viata dupa autobuz (aici era tramvai) si dupa femei, ca nu le prinzi. Eram la Unirii la capat la 32. M-am incapatanat sa prind tramvaiul si, venind dinspre Mitropolie, am bagat viteza, numai ca m-am impiedicat si am aterizat in cel mai original mod in mijlocul strazii, dar pe trecerea de pietoni! Mi-a zburat ceasul de la mana, geanta cat colo, un sabot imi iesise din picior, pantalonii aveau un „L” de toata frumusetea + zgarietura de rigoare in genunchi, plus palmele julite (ce usturaaaaaa!!!). M-a bufnit un ras isteric si, desi ma durea, cand am vazut ca vin masini, in 2 timpi si 3 miscari eram in picioare si cu lucurile adunate, si trecuta strada! Toata lumea haha hihi, dar nimeni nu m-a ajutat sa ma pescuiesc de jos… 😀

Cea mai recenta cazatura a fost anul trecut la schi. Nu, nu pe partie! Dupa un numar de coborari, insetata si inghetata, vreau si eu ca tot omul un ceai. Si, ca o floricica, la Clabucet sosire, imi scot schiurile, le infig in zapada si ma indrept spre bodega cu ceai, vin fiert & company. Erau acolo niste scari de lemn, evident inghetate si, evident, fara balustrada. De prima am trecut cu brio, dar la a doua, plasticul claparilor nu s-a pupat cu gheata si au fugit care-ncotro. Asa ca eu am dat cu fundul de pamant serios, m-am dat si pe gheata si m-am facut cu vanatai. Culmea, cine radea cel mai tare? Eu! Si o prietena cu care m-am intalnit acolo si, cand m-a recunoscut, a inceput sa rada si mai cu foc si sa ma asigure ca la asa cazatura, sigur ma marit. 😆

Sper sa nu mai am parte de cazaturi demne de „cascadorii rasului”, pana acum n-am facut harem in urma lor, in ultimul an n-am mai cazut… deci faza cu maritatul n-are nicio legatura. Asa ca, vorba cantecului de-mi place mie, „keep on falling”! 😛

ianuarie 14, 2009

Cuvinte cheie de gugaleala

Dupa ce m-am prins si eu cum afla altii ce se mai cauta pe net (deh, greu cu tehnica asta), m-a apucat o mare curiozitate ce tasteaza omul si prin ce minuni ajunge pe blogul meu. Iata ce am aflat:

spargator de parole – hmmm, honey si eu as vrea sa am asa ceva, mi-as recupera vechea adresa, asta pe langa faptul ca le-as lucra conturile catorva „dragalasi”

indicatoare pe autostrada – estem, la noi mai putine ca la altii, depinde cat de mult vrei sa te ratacesti sau sa ocolesti. Nu e mai no stress GPS-ul?

hai schiul muzical – bai, schiuri muzicale n-am vazut, dar orice e posibil! Dupa buda muzicala de la metrou de la Viena, orice e posibil! Sau e vreo echipa de fotbal si asta era o incurajare??? Aaaaaaaaaaaa, se vorbea de fapt de film?! my mistake… oops

m-am insurat cu un barbat tampit – cam nasol de tine, ce sa zic! da’ parca barbatii se insoara si femeile se marita, si amandoi se casatoresc! … sau invers? love is in the air!

un milion de raspunsuri la 3 intrebari – ne pierdem in detalii, nu era mai usor cand intrebai publicul sau sunai un prieten sa alegi varianta corecta?

cum sa-l cuceresti cu ajutorul prietenilor – ai tai sau ai lui? de multe ori prietenii strica, dar na… iti urez „succesuri”! macar atat, daca metode concrete nu stiu

ce-i amuza pe barbati – sa-si compare putzele, sa traga vanturi, sa se joace pe PSP, sa ragaie… si alte activitati „ca intre baieti”… Alte pareri?

asortare camasa cu bluza de trening – de mare exceptie, stil inconfundabil cocalaresc, un kitsch original! esti FORTA! pe sistem 🙂

cu ce ma imbrac iarna asta in club? – pisi, dilema mare; si eu stau cu dulapul deschis si incerc variante, dar pentru zi cu zi, dar nu gugaluiesc pe net sa fiu in trend

tenerife cand e bine sa merg – o parere subiectiva, NICIODATA! e un fel de Mamaia cu mai multi palmieri… de gustibus…

cand / cum se pune virgula – aici e problema maxima, sa ajungi sa cauti asta inseamna ca ai facut gramatica cu femeia de serviciu…

barbati nebuni – pai uita-te stanga-dreapta, ca sunt garla, pe alese! da’ nu acilea la mine pe blog, ca eu nu-i primesc!

vreau sa vad cea mai urata femeie din lume – ai gresit adresa, n-avem! dar am si eu o dilema: de unde curiozitatea asta dubioasa?

Asteptam (eu si cu mine) cu interes si alte cautari la fel sau poate mai inspirate, pentru a ne tavali de ras, a ne minuna si face febra musculara la stomac!

ianuarie 9, 2009

Vacanta mea – pe schiuri

Mayrhofen, un orasel la poale de munte, pitoresc, primitor si care-ti incarca bateriile. Asta am observat-o dupa o ora de plimbare printre stadutele inguste pline de case frumoase si de povesti tiroliene (sau tiroleze… nu stiu 😀 , tiroliana parca e sarma aia de te agati cu un carlig si te duci weeeeeeeee dintr-un punct in altul). Ne-am cazat la Hotel Maria Theresia, hotel de 3*, dar arata impecabil, i-as fi dat mai mult. (fiecare tara are sistemul ei de stele, asa am inteles). Am gasit in camera toate informatiile de care aveam nevoie: tarife skipass, ore de functionare telecabine, harta orasului, harta cu partiile plus sugestii de trasee, halat, papuci, prosoape garla, aveau sauna, solar, Internet moca (daca aveai laptop), camera speciala de lasat schiuri, placi si clapari, „n” programe tv, inclusiv informatii despre partii, vreme, moduri de a petrece timpul liber acolo, imagini live de pe partie si munca oamenilor pentru a crea diverse zone de agrement.

M-am bucurat foarte tare ca nu erau romani. Bucuria a tinut o zi, cred ca am ajuns noi mai devreme decat perioada standard. Am avut in camera alaturata niste draci de copii care mi-au scos peri albi, facea unul ca sirena, altul se juca la intrerupator, ziceai ca mixeaza, alergau de nebuni… I-am poreclit Fiarele! In rest, au mai fost romani, am vazut multe masini cu numar de Ro, la noi in hotel erau si tarani, normal, care au facut scandal ca de ce n-au voie sa fumeze pe balcon, au facut numai figuri (acolo multe sunt construite pe baza de lemn, plus ca astia respecta norma aia europeana cu fumatul!). Dar asa se intampla, romanu’ cand nu e acasa, se da in stamba…

Ne-am luat ski-pass pe 6 zile. 186 de euro pentru adulti. Asta inseamna ski bus, telecabine, telescaune, baby ski-uri etc nelimitat pe 3 munti. Ceea ce e foarte rezonabil. Sute de kilometri de partii, variante de trasee pe nivele de dificultate, toalete super curate in creierii muntilor plus cosuri de gunoi, cafenele si restaurante pentru refacerea fortelor… de toate.

M-a impresionat mult un loc. Il cheama White Lounge si este un bar de gheata, plus hotel, are si sauna, bar afara si sezlonguri pentru relaxare si admirat panorama. Bauturile se servesc in pahare cu logo, pahare reciclabile si de cate ori iti cumparai bautura, la pretul acesteia se adauga si 1 euro, paharul. Daca vroiai sa-l pastrezi ca amintire, ok, daca nu, il dadeai inapoi si primeai acel 1 euro dat. Ei oricum reciclau paharele. Se organizeaza petreceri acolo, au dj, au reguli stricte pentru pastrarea White Lounge. Eram ca aia micii… woooooooooowww! Am pozat mult acolo. Merita! Daca esti pasionat de schi sau placa si mai esti si clubber, that’s THE SHIT! E tare misto dupa mai multe coborari sa-ti iei un vin fiert sau o ciocolata calda, sa stai pe sezlong acolo pe platou sa te bata soarele si „s-o arzi pe minimale”! Pentru a vedea ca nu mananc castane, baga un ochi pe White Lounge!

Alt loc tare, alt munte! Vans Penken Park! Un loc pentru pasionatii de sporturi extreme pe zapada. Adica pentru amatorii de oase rupte, desi n-am vazut pe unul accidentat, zici ca erau de guma. Acolo se faceau sarituri si scheme cu placa si cu schiurile. Si aici la fel am pozat mult, am si filmat si eram la fel de woooow! 🙂

Toate zilele de schi au fost fantastice, cu soare si vreme frumoasa, exceptie doar o zi. Frati-miu a inceput sa faca scheme, sa sara pe toate nebuniile de la Vans. Bineinteles ca a cazut de o gramada de ori, motiv ca eu sa ma prapadesc de ras, am imortalizat cateva cascadorii. Dupa cazaturile astea a inceput sa scoata perla dupa perla. Moment in care m-am apucat sa scot telefonul si sa notez. Mi-am mai adus aminte si de altele de pe drum, si de mai demult si m-am hotarat sa le fac pagina separata, pentru ca e pacat sa le uit. Coming soon! 🙂

Am inceput cu partiile usoare, dupa care am propus tribului sa facem coborarea pe schiuri. Era partie medie, deci era ok pentru experienta noastra. Ei as!!! Pai cand am vazut ce portiuni in gat avea… brrrrrrrr… m-am panicat si am bagat plug! Da’ de-ala serios, de de-abia ma miscam! Si apoi am aflat ca partia avea 6 km. Aoleuuuuuuu! Si mai era si 16:30 si la 17:00 se inchidea partia. Aaaaaaaaaaa! Asta era pe la jumatatea partiei. Deci hurry! Asa ca m-am chinuit sa cobor, sa urc inapoi la telecabina, no way, era si mai mare chinul.

Ultima parte a partiei a fost show. Mai erau panicati ca mine, eram presata „hai! hai!”, incepuse sa se insereze, era zapada bocna de inghetata… Ce sa fac??? Gata, dau schiurile jos! Zis si facut, le adun si mergi pe picioare pana jos (aprox 500m). Buf! in fund! un schi intr-o parte, un bat in alta… pfoaaaaaa… aduna-le, ridica-te si cara-le! Zapada inghetata si alunecam pe clapari ca pe schiuri, si iar buf! Si se insera, panica mea crestea: „Hai Ada, hai ca poti! Lupta pentru supravietuire! Ai trecut prin chestii mai naspa, hai! Mama, si aici e padure, daca iese acum vreo jivina de printre brazii astia?! Nuuuuuuu!!! Baga viteza! Hai ca poti!” M-am enervat, am vazut eu ca alunec asa bine, am decis sa raman unde eram si sa ma duc asa pana jos. Cum sunt aia la Predeal cu punga, asa eram eu fara… si cu schurile si betele la purtator! Am ajuns jos, mai era un pic, am pus schurile, am trecut prin raza a doua tunuri de zapada si… eram salvata!!! Pfiu! Restul zilelor partii mai usoare, suficienta adrenalina!

Revelionul a fost ciudatel, a constat intr-o masa mai festiva cu meniu fix, in rest era bufet, si mancare cam naspa. Adica ce am mancat la bufet a fost de 1000 de ori mai bun. Si imi luasem in bagaj o rochie frumoasa, pantofii cu toc, de toate… dar, vazand pe geam cum se indreapta lumea spre locul cu pricina si fiind un frig maaare, m-am reinventat, m-am imbracat mai gros. Felul principal a fost o friptura, nu stiu daca era de muu sau de guitz, cu niste legume dubioase, plus niste legume… mov. Am aflat ulterior ca erau cartofi! Am gustat, nu m-am otravit si acum apuc sa povestesc! Dar „taranca” (subsemnata) nemaivazand cartofi mov, pac! poza! 😀 Dupa ce s-au perindat bucatele alese, ne cam expediau, a fost ceva muzica bavareza, bleah! La 12 noaptea artificii, pocnitori, Happy New Year si gata! In baruri era full, in cluburi cam la fel, multi trotilati… asa ca hai, somn! Am inceput anul bine, odihnita si in prima zi am stat la White Lounge la ciocolata calda! Mmmmmmmm, asa zic si eu inceput de an! 🙂

Si acum, poznele: