stil

decembrie 28, 2012

Soutache

Soutache este un fir textil subtire, aplatizat, cu sant pe mijloc, adesea facut dintr-un amestec de fibre textile, printre care lana, bumbac, matase si alte fire sintetice. Este folosit la uniforme militare, la draperii, si la alte huse textile pentru casa pentru a fi puse pe margine si sa confere un aspect si un finisaj placut. Snurul soutache (se citeste sutaş sau suitaş, nu sutache, cum le place oamenilor sa ma tachineze) se gaseste intr-o varietate de nuante si culori la mercerie si oamenii inventivi au inceput sa creeze altceva cu ajutorul lui.

Si anume, bijuterii. Daca dai un search pe Google, o lume colorata si plina de forme ti se asterne in fata ochilor. Eu inca ma minunez. Si, pentru ca demult imi doream sa fac biju-uri si sa particip la un curs de confectionat bijuterii, am ales metoda asta, stilul soutache, care nu este foarte popular inca la noi. Si, cu cateva ore de curs la activ, mi-am achizitionat snururi si cu ajutorul pozelor de pe net, am inceput sa creez si eu.

Pe langa snururi trebuie in primul rand multa rabdare, ac si ata, sa-ti placa sa cosi si… margele felurite. 🙂 Exista diverse tehnici si modalitati de a crea bijuterii soutache: cea clasica, din care va voi arata poze, spirala, unde nu cosi, doar lipesti, suprapusa, care e foarte spectaculoasa si tehnica dantelata. Mai am mult de invatat la capitolul asta, de invatat tehnici, de imblanzit snururi, de furat meserie, de prins trucuri pana sa ajung la o performanta frumoasa.

Am cateva seturi la activ, imi place la nebunie sa cos, stiu ca suna babesc, dar nu-mi pasa, rezultatele finale au fost pana acum foarte apreciate. Si sper sa fie in continuare. Pentru ca eu nu ma voi opri si-mi voi face timp pentru hobby-ul asta indiferent de cat de ocupata voi fi. Sper sa-mi imbunatatesc tehnica si sa se vada o evolutie frumoasa in timp.

Imi place foarte mult ca poti face un model anume pe masura ce cosi sau te poti gandi la un model, si cand cosi, sa-ti vina idei pe parcurs. Astfel ca ce a fost gandit initial, sa arate cu totul altfel in forma finala. De asemenea, e greu sa copiezi modelele de la cineva. Liniile generale da, dar restul se bazeaza pe imaginatie, rabdare si indemanare. Ar fi pacat sa te chinui sa-ti iasa un model exact cum ai vazut pe net daca snururile se incapataneaza, sau daca la un anumit punct nu-ti dai seama cum sunt imbinate si sa insisti si la final sa-ti iasa ceva prost. Tocmai de aceea, sfatul meu este ca inceputul sa fie cu modele simplute ca mai apoi, cand se capata experienta, sa se experimenteze si complicaciuni.

Sunt inca la inceput, dar imi place ce iese din mainile mele. Intotdeauna e loc de mai bine, asa ca imi plac criticile constructive. Le primesc de la o maestra ale carei lucrari le tot admir si de la care am primit si permisiunea de a folosi cateva poze, pentru a arata tehnicile de soutache. Nu am invatat de la ea, ci de la altcineva. Si, poate sunt rea si subiectiva, dar imi place mai mult ce fac eu decat ce face cea care m-a invatat. 😀 A nu se zvarli cu rosii, va rog! Dar, daca va place ce vedeti si va doriti asa ceva, don’t hesitate to contact me! 😉

Si, ca sa nu mai lungim vorba, sa lasam imaginile sa vorbeasca de la sine:

mai 11, 2011

Normalul si anormalul

Ce inseamna „normal„? Si ce inseamna „anormal„? Cine/ce masoara gradul de normalitate/anormalitate? In functie de ce criterii se stabilesc limitele normalului? Si cine/ce stabileste limitele astea? 

Poate ca normalul unuia e anormalul altuia si invers. Cu totii traim intr-o normalitate aparenta, tanjind dupa anormal, de multe ori facem lucrurile care trebuiesc, pentru ca asa e normal, desi poate ne vine sa fugim mancand nori lasand rebelul din noi la suprafata. Normalul e dat de ceea ce e bine, corect, vazut pozitiv de societate, agreat, conform regulilor, etic, just, placut, impus, acceptat, dorit, visat etc. Anormalul in schimb, e acea parte intunecata a fiecaruia dintre noi, partea aia care se identifica foarte bine cu rebeliunea, cu lipsa responsabilitatii, cu exprimarea libera fara constrangeri, cu fanteziile cele mai cele, cu tot ce e iesit din tipare si lista poate continua. Si pentru normal, si pentru anormal.

Problema este ca si normalul si anormalul au o incadrare in niste limite… dupa perceptia mea, depasirea normalului inseamna robotei si habotnicie, iar depasirea anormalului o da in patologic. Nu am de gand sa vorbesc despre astea, pentru ca sunt o persoana aparent normala, cu multe anormalitati 😆 dar care-mi plac si la care n-as renunta.

Normalitatea si anormalitatea au definit-o tot oamenii, din cele mai vechi timpuri pana azi. Bineinteles ca limitele celor doua au suferit modificari, drastice, as putea spune, de-a lungul „evolutiei” oamenilor. Am pus evolutie in ghilimele, pentru ca de multe ori am impresia ca in loc sa ne dezvoltam, ne plafonam din ce in ce mai des, avem prea multe optiuni si nu mai suntem in stare sa alegem, ne plictisim rapid, inlocuim lucrurile simple cu tehnologia… poate nu ne dam seama, dar desi calitatea vietii e alta, ne pierdem in detalii si nu vedem the big picture si usor, usor ne irosim.

Astfel ca normalul de pe vremuri, a devenit invechitul actual, iar anormalul, Doamne fereste, scuipa in san, a devenit ceva foarte natural si obisnuit. Ca in orice alt lucru, transformarea asta are si avantaje si dezavantaje, depinde de subiectivitatea si adaptabilitatea fiecaruia.

Dar nu-i asa ca de multe ori cand nu ti-a convenit ceva, ai vrut sa actionezi dupa primul impuls, sa te racoresti si sa nu-ti pese? Sunt sigura ca asa e. Dar apoi, la fel de repede, limitele cu care ai fost indoctrinat de cand erai de-o schioapa, te-au oprit. Ca nu e frumos, ca nu e un comportament normal, logic si manierat etc… nu-i asa ca e frustrant si stresant??? O, ba daaaaaaaaaaaaa! Nu-i asa ca atunci cand erai altfel decat ceilalti, in comportament, limbaj si multe altele, erai considerat un anormal? Sau… un ciudat?! Sigur da!

De multe ori normalitatea asta e un fel de uniformizare, o incadrare in niste limite si reguli impuse de societate, daca le respecti, dai bine la poza si primesti aprobabrea si acceptul lumii din jurul tau. Dar, de cate ori nu te-a stresat chestia asta? Cred ca aproape de fiecare data. Nu-i asa ca ai vrut sa faci lucruri iesite din comun ca sa iesi in evidenta? Nu-i asa ca fiind anormal ai atras atentia si totdata si dezaprobarea? Trist, dar adevarat.

Oamenii au in general un set de norme, principii si reguli dupa care se ghideaza in viata si, daca cineva nu se muleaza pe valorile lor, sunt anormali, ciudati si tot asa. Bine, aici nu vorbim de cazuri extreme, dupa cum nu vorbim despre un caz anume. Partea mai proasta e ca oamenii isi inchipuie ca au dreptul sa judece, si de aici incepe distractia. Sa te straduiesti sa fii normal intr-o lume ca a noastra e tare complicat, trebuie sa stii sa porti masca potrivita, iar sa fii anormal, sau, sa fii tu insuti/insati, e riscant pentru ca risti sa fii pus/a la zid si executat/a. Deci, cum e mai bine?

Cum o dai, tot nu-i ok. Indiferent de cum ai fi, mereu se vor gasi nemultumiti sau comentatori la adresa ta. Un echilibru intre normalitate, spontaneitate, nebunie, rebeliune, fantezie, anormalitate, personalitate ar trebui sa existe, dar fiecare isi face propriul echilibru folosind elementele de mai sus si nu numai in proportii numai de el/ea stiute. Normali sau anormali, oamenii se iau ca atare, cei care stiu sa aprecieze, apreciaza! Pentru ca, vorba reclamei, e greu sa gasesti un mix bun! 🙂

februarie 1, 2011

Cuvinte cheie de gugaleala XXXI

Anul 2011 aduce cautari interesante, dar cred ca gugalitorii s-au mai rafinat un pic, ei cauta lucruri mai profunde. Unii, nu toti, ca sunt unii de pun niste intrebari stupide de zici ca-s la gradinita… dar nu prea cred, la gradinita nu inveti sa scrii (dar mai stii, in zilele noastre, copiii astia precoce de ce sunt in stare?!). Zic totusi ca avem cativa oameni de lamurit, asa ca sa ne apucam de treaba:

eu nu inteleg barbatii – de multe ori ii inteleg, alteori imi vine sa-i strang de gat… PE TOTI!!!

dialog cu inima – avem aici 🙂

cum sa te porti cu o femeie materialista – exact cum merita… o marfa

liftu care te duce in trecut – daca s-ar inventa, vreau si eu o bucata, stiu eu de ce

magneti pentru coloana de pus la chiloti – de-astia n-am, imi pare rau. dar care ar trebui sa fie efectul?

marmi tunzi – say what?

de ce barbatu jigneste femeia intr-o relatie – nu ma provoca si nu ma face sa vorbesc urat!

cat costa un pachet de prezervative durex in iunie 2010 – aici nu te pot ajuta, habar n-am

numele copilului in functie de numele parintilor – poti baga un ochi aici

femeia scorpion ca personalitate – am zis mai demult

simona ada nr telefon – pai si Simona si Ada? bravoooooo! dar ntz! 😛

ce inseamna cand cazi cu un picior in sant – ca esti cam beat/a si risti sa te faci de ras

cine imi spune si mie codul postal zimnicea – www.coduripostale.com

cum sa fiu perversa rea si scorpie – asta nu se invata, e ceva nativ 😉

cum se poarta bretelele emo style – nu pot sa dau sfaturi emo, dupa aia daca nu-ti place… te duci si te tai cu lama, nu pot sa te am pe constiinta

baga cardul in bancomat ca sa fiu barbat – doar atat trebuie?

sarumana pisi – sa cresti inalt, maica!

poze cu cracite – n-avem, tasteaza altceva

-va urma-

noiembrie 24, 2010

Viata agitata

In ultimul timp, daca m-am ocupat mai mult de One Night Dress, n-am prea avut timp sa scriu pe aici, dar e un intreg iures in viata mea. Am mai fost la interviuri, am mai primit raspunsuri, am refuzat si eu la randul meu… si acum am un nou job. Nu dau detalii, ca e inca devreme sa ma pronunt, dar e de bine, cel putin pana acum. Desi simt ca nu voi face purici multi aici, vedem. Am cam socat pe unii care nu isi inchipuiau ca voi gasi atat de repede… job gasesti, trebuie doar sa cauti bine si sa vrei! Ideea e ca vreau ceva mult mai liber, mai pe sufletul meu, mai flexibil etc. Never give up, cum zice francezul!

Si a trecut si ziua cea mare, adica ziua mea. Per total a fost frumos, dar nu cel mai frumos. Adica daca anul trecut eram de-a dreptul extaziata de cum a fost ziua mea 3 zile, anul asta a fost mai light. Mi s-a umplut wall-ul pe Facebook de urari, telefonul a sunat ca la gara, mesajele au curs… Sarumana multumesc tuturor celor care s-au gandit la mine, asta iti da un sentiment placut. Seara am fost la un restaurant si apoi m-am clubarit. Am primit cadouri frumoase, am revazut oameni dragi, m-am zbantuit, dar n-am reusit sa ma ametesc nici macar un pic. Ceea ce e bine, ca am fost foarte constienta de ce se intampla in jur. Totusi, ciudat… Murphy mi-a fost din nou alaturi, mi s-a blocat cardul de ING, de fapt le cazuse sistemul, am avut banii numarati (la fel a patit si Simona in vara), una din cele 3 verisoare nu s-a simtit bine si n-a mai venit cu noi, Simo nici ea nu s-a simtit bine… eh, se mai intampla! Daca nu ma scotea din pepeni atitudinea cuiva, era si mai bine!

Dar imi scot parleala, la anul nu ma mai petrec deloc si peste 2 ani, ca tot cica vine sfarsitul lumii, macar sa ne gaseasca bucurandu-ne de viata: va fi o petrecere mare cu prieteni si verii de toate gradele si voi face bal mascat. Pam-pam!

Zilele ce-au urmat au fost la fel, aglomerate, cu jobul, vazut cu prieteni, ganduri (mama lor de ganduri, ca-s prea multe), suparare mare, dar nu pot sa vorbesc despre asta, mai aduna o rochie, mai vorbeste cu gagicile… pare putin, dar tot fac strategii despre cum sa dezvolt frumos proiectul asta, ma gandesc pe ce drum vreau s-o apuc, care-mi sunt posibilitatile si optiunile pentru a-mi indeplini visele si ambitiile… eheeeeeeee! Mai am de vazut 3 bebei, nu stiu daca voi reusi sa-i vad saptamana asta, mai am sedinta foto pentru rochii, trebuie sa vad cum organizez iesirile cu prietenii, ca am promis multora ca ne vedem la ochi… ai, ai, ai! Deci timp pentru blog mai din 2 in 2 asa… chiar acum ma pregatesc sa fug, ne vedem la Silver Church, la concertul lui Smiley!

PS1: La multi ani, Lorena!

PS2: De la ziua mea:

noiembrie 14, 2010

Proiectul ONE NIGHT DRESS

Stand stramb si judecand drept la ideea cu care am plecat din facultate, sa muncesc pentru mine, nu pentru altul, mi-am promis, ca atunci cand ma fac mare, asa va fi. Mare m-am cam facut, cu partea a doua nu prea am rezolvat-o. Studiind mediul inconjurator, cu criza lu’ peste si cam ce-mi place mie sa fac, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac ceva ce-mi place de mor, altfel nu va iesi mare branza.

Si m-am gandit! Dupa ce am participat cu mare drag la evenimente importante din viata apropiatilor mei, dupa ce am investit bani in tinute, le-am reinventat si le-am schimbat cu prietenele mele, am ajuns la concluzia ca inca mai sunt evenimente neonorate si tinute lipsa. Asa ca m-am gandit sa inchiriez rochii de seara. Cu ajutorul prietenelor mele, care mi-au furnizat si sper sa-mi mai furnizeze rochii, cu ajutorul lui Escu, multumeeeeesc mult, care mi-a bibilit ideea pana s-a concretizat, cu ajutorul lui Catalin, care a avut rabdarea sa faca poze si sa ma suporte, cu research-ul facut pe net despre concurenta… s-a nascut  ONE NIGHT DRESS, un proiect indraznet menit sa ofere solutiile cele mai bune pentru dilemele vestimentare create de ocaziile deosebite.

One Night Dress este un site cu rochii de inchiriat, pentru sume decente (intre 50 si 150 RON, depinde de modelul rochiei) alaturi de sugestii de accesorizare, pentru un efect de bun gust, eleganta si stil. Aici veti gasi rochii simple, dar de efect, rochii frumoase care, accesorizate corect, va pot crea look-ul pe care vi-l doreati pentru a impresiona audienta la un eveniment important din viata dumneavoastra. Asadar, va invit sa va dati cu parerea, despre rochii, despre cum e site-ul, ce i-ar mai trebui, ce nu, cum sunt preturile rochiilor etc. Avem si pagina de like pe Facebook, va rog sa dati like daca va place, avem si cont de Twitter.

As aprecia daca prietenii mei de pe bloguri ar posta o idee pe blogurile lor despre acest proiect, il voi ruga pe Escu sa faca banner si usor-usor, cu pasi mici, vom creste si ne vom dezvolta. Bineinteles ca acestea nu vor fi toate rochiile, urmeaza sa se mai adauge. Eu una am incredere in proiectul asta si-mi doresc din tot sufletul sa functioneze! Astept feedback, pozitiv si negativ deopotriva! Multumesc!

LE: Codul de banner: Static

<a href="http://www.onenightdress.ro"><img title="One Night Dress" src="http://www.onenightdress.ro/img/one-night-dress.jpg" alt="One Night Dress" width="200" height="200" /></a>

Animat:

<a href="http://www.onenightdress.ro"><img title="One Night Dress" src="http://www.onenightdress.ro/img/one-night-dress.gif" alt="One Night Dress" width="200" height="200" /></a>

 

octombrie 21, 2010

Comunicare masculina

Ca urasc semeseurile cu „Ok”, „K”, „Da”, „Bine” etc e demult stiut. Cel mai adesea barbatii comunica asa intre ei sau atunci cand vorbesc cu femeile. Si noi, fraiere, ne gandim ca o fi omul suparat, n-are chef si incepe scenarita… cand ei de fapt au comunicat scurt si concis ce au avut de spus.

Dar cum trebuie sa-mi protejez nervii, am invatat sa nu ma mai agit, ba chiar ma amuza cand vad situatii de-astea. Una a fost azi, intr-un schimb de sms-uri intre seful meu si unul dintre colegi. Seful si el pe picior de plecare ca si mine, colegul in strainezia la un training, pe el inca nu l-au mazilit. Iar seful meu are chef de caterinci. Iar eu nu mai puteam de ras.

Seful meu il sunase intr-o anume chestie si el n-a raspuns. Dupa un timp, colegul ii da sms: „M-ai sunat.” Seful meu: „Da”. Vine iar sms: „Poti sa-mi spui despre ce e vorba?” Sefu’ lesinat de ras… „Mama, sa vezi ce-i fac! Il tin in de-alea ca in bancul ala cu ardelenii care se duc la gara si cer bilete de tren. Ii intreaba casiera, unde mergeti? Si ei… la nunta”. 😆 Si ii trimite raspuns: „Da”. Noi pe jos de ras. Apoi amuzati, ne-am vazut de treaba. Peste 5 minute vine sefu’ la noi cu telefonul: „Na, ca v-am zis eu ca gand la gand!” Colegul meu: „Hai ca parca suntem ca-n bancul ala cu ardelenii!” 😆 😯 Noi haha, hihi, huhu… si sefu’ „Da, deci ii trimit mesaj: Asa e!” 😆

Nu mai stiu continuarea, ca a plecat sefu’ din birou. Dar tot ma hlizesc de nebuna cand imi aduc aminte faza. Iar poate cand povestesc eu nu e amuzant, live a fost cu siguranta!

Deci, noi de ce ne pierdem in detalii, 15 mii de semne de punctuatie si zambarici cand ei comunica eficient asa? Si ,frate, nu fac economie de sms-uri. Cand ar putea spune mai adunat ce au de zis, informatia completa… ei nuuuuuuu, pe bucati si trasi de limba. Am mai vazut eu schimb de sms-uri: „Esti in oras?” Raspuns: „Da”. Clar dupa aia se cer lamuriri asupra locului etc… era greu sa puna o virgula dupa „da” si sa continue. O continuare ar fi „Unde” fara semnul intrebarii. Raspunsul vine scurt si concis: „X”, unde X e numele clubului, barului, locului cu pricina… fara nicio prepozitie inainte. 😯

De-aia noi ne pierdem in detalii si ei vad esentialul! Da’ pe cuvant de cateodata de nu-mi vine sa-i injur rau! Si cica tot ei sunt aia logici, care comunica eficient. Eficient, pe naiba, mie daca-mi scoti virgule, semne de punctuatie si prepozitii, trebuie sa ma gandesc mult mai mult sa pun cap la cap informatiile! Dar hai, ca azi m-am amuzat copios. Si oricum, fara dragutii de ei, viata ar fi plictisitoare rau! Si o spun cu toata sinceritatea, fara misto-uri si intelesuri ascunse! 🙂

august 31, 2010

Weekend cu dragoste

Weekend-ul asta am asistat la unirea destinelor a doi oameni care-mi sunt extrem de apropiati si dragi. A fost un eveniment mult asteptat de familie, de prieteni si m-am simtit tare bine sarbatorind alaturi de ei. E vorba de varu’ Marius, care, dupa ce a facut cununia civila anul trecut si botezul la inceputul verii, a trebuit sa presteze si felicitari, masa si dans, sa dixtreze neamurile.

Asa ca sambata dimineata eram la coafor sa ma fac frumusica. Tanti de acolo mi-a executat un coc frumos, nu de tantica, ci tineresc, prins foarte bine ca sa ma pot zbantui in voie si alta mi-a dat 23 de ani (mai tarziu la nunta cand mi-am cunoscut o verisoara de a carei existenta nici nu stiam, mi-a dat 21 de ani si tot in aceeasi seara un prieten de-al lu’ varu’ a zis ca sunt ’86-’87…muah, merci!)! 😀 Astfel, cu zambetul pe buze, m-am machiat cu portocaliu si chiar imi sta bine, m-am chinuit vreo juma’ de ora sa-mi pun genele, dar rezultatul a fost pe masura si a tinut super. Am fost gata aproximativ la timp sa plecam spre Pitesti, locul de desfasurare a ostilitatilor. Ajunsi acolo, m-am echipat cu rochia de la H&M (love it 4 it’s style), pantofii luati cu 2 zile inainte, m-am accesorizat frumos, l-am frezat pe copilu’, l-am stresat pe tata sa ia aparatul si am plecat acasa la miri.

Bai, ce fata frumoasa! De mireasa zic. Mi-era atat de drag sa ma uit la ea, era superba, varu’ e un norocos, stiu eu sigur! Nepoata-mea m-a topit iar, e o gagalice minunata, o iubesc rau… cand m-a vazut iar a inceput sa-mi gangureasca frumos cum face ea de fiecare data, apoi a inceput sa chiraie. Am luat-o in brate si-a tacut instant, se holba cu ochii aia mari frumosi albastri la mine si o molfaia pe suzi… e o scumpa si o dulce… dar na, are cu cine sa semene!

La biserica a fost scurt si cuprinzator, exact asa cum ar trebui sa fie, nu cum am vazut la alte nunti. Restaurantul a fost foarte frumos aranjat, l-am vazut si gol si plin de lume, arata tare bine pentru nunta, se preteaza evenimentelor. A avut niste interpreti de muzica populara si a avut trupa de la Happy Hour pentru fondul muzical. Mi-a placut foarte ca tineretul a stat la etaj si ceilalti jos, vorba Liviei, „voi astia de sus de stati la balcon cu paharul, asa ca la club, miscati-va jos si dansati”. N-a fost cazul meu, mi-am rupt picioarele pe hore si sarbe, am dansat cu placere pana m-am facut lac de apa si cand ma racoream o luam de la capat.

Mireasa a fost furata cu alai mare, nu stiu ce s-a intamplat, ca n-am fost printre autori. Eu l-am anuntat pe varu’ ca de obicei la ce nunti am fost am furat mirele si, deci, si el va fi furat. Aiurea! Pai ce, am putut sa ma inteleg cu el?! Chiar si cand mi-am luat aliati sa-l convingem… nimic!

Imi pusesem mai demult in gand sa le fac mirilor o surpriza muzicala, dar am zis ca ma voi orienta acolo pe loc. N-au vrut sa-mi zica pe cine au invitat sa cante, asa ca, m-am bazat pe noroc. Trupa de la Happy Hour e foarte misto, ca prestatie live, dar si ca oamenii care o compun. Am stat la palavre cu Madalina, blonda, si e super de treaba. Pe Alina am intrebat-o cand ne-am intalnit pe hol daca vor canta „Lele„… asta-mi venise in cap ca as putea canta cu ei si, cand mi-a zis ca nu mai canta gen folclor, m-am desumflat si am zis ca asta e, nu mi-a iesit surpriza. Noroc cu un impuls primit (merci mult!), ca am fost trimisa jos sa cant… era „I love rock ‘n roll„… si am zis ca poate cant. Parca tot n-aveam curaj. Nu stiu ce-aveam, ca nu-mi sta in fire sa fiu timida, mai ales la de-astea. Ei bine, cand am auzit acordurile de la „The Best„, parca mi-au crescut aripi, am prins curaj si m-am apropiat de scena si i-am cerut Alinei microfonul. Mi l-a dat si-am urcat pe scena. Nu-mi dau seama cum au reactionat instrumentistii atunci, nici toata lumea care dansa, stau acum si incerc sa-mi amintesc o expresie a cuiva si am un mare blank in cap. Stiu doar ca am urcat pe scena si am cantat din suflet piesa aia, in duet cu Madalina, am trait-o intens si parca timpul s-a dilatat. Au fost cateva minute de nedescris ca senzatie! Multa lume imi stia pasiunea pentru cantat, ca merg la karaoke, dar mai nimeni din cei prezenti nu ma auzise cantand. Am primit feedback pozitiv si-am fost atat de fericita ca am putut sa-mi indeplinesc visul de-a canta o piesa la nunta lui Marius… yessssssss!

Pe langa faptul ca mi-au spus ca am voce buna si initial s-au panicat cand am luat microfonul, crezand ca le voi face praf piesa, unul dintre ei mi-a spus ca seman cu Elena Gheorghe. Este a nu stiu cata persoana care-mi spune asta… o tot aud din facultate… ok, asa o fi. Da’… chiar asa de tare seman? 😀

Fratiorul meu golan a stat cu mine la masa, dar nu prea mi-a scos peri albi, a fost cuminte si chiar s-a distrat. Motivul aveam sa-l aflu mai tarziu. Da, foarte tarziu m-am prins ca s-a trotilat. M-am agitat, am urlat la el… so what?! Radea de ziceai ca era fumat. Chiar ma mirasem eu cum de danseaza el sarbe… bine, cam impleticit, ce-i drept, dar stiam ca are doua picioare stangi. L-am pus sa stea cuminte intr-un colt sa nu-l vada mama. Nu mai stiu ce-a facut, chiar n-am stat cu ochii pe el, nu stiu cand a baut si ce, mi-a zis mai tarziu ca vin facut spritz. Bineinteles ca mama s-a prins si-a venit val-vartej la mine… l-a certat ea, l-am certat eu… si el saracu’ „Hai ma, Ada, lasa-ma sa ma simt si eu bine! Acum simt ca plutesc. Cea mai tare nunta, pe cuvant! Stiu ca maine o sa fiu un om mort, c-o sa ma omoare mama!” 😆 Bine ca nu i s-a facut rau!

Dupa parerea mea, s-a terminat cam repede nunta, pe la 4 jumatate, drept urmare, n-am vrut sa dorm, asa ca, dupa un tur al Pitestiului, ca ne-am ratacit, am stat la sueta cu doi prieteni de-ai lu’ varu’ si-am povestit cate-n luna si-n stele, am notat niste faze, vorbe de duh… know-how, ce sa mai! …pana s-a facut ora sa eliberam camerele si sa mergem la ciorba de potroace.

Da, deci mi-a placut foarte la nunta, a trecut extrem de repede si-mi pare tare rau ca s-a terminat. Sincer, a zburat timpul pentru ca eu am constatat ca am fost foarte inteligenta si n-am poze… nici singura, nici cu mirii, nici cu ce prieteni mai vroiam sa ma pozez. Sa vedem ce-oi avea pe la fotograf, dar pentru alea mai am de asteptat. Pana una alta, poze, asa, de samanta:

august 26, 2010

Roma in imagini + ce-am uitat sa mai zic

Si… dupa cum ziceam, mi-am adus aminte ca am uitat niste chestii sa mai zic, si trebuiesc spuse:

  • la Colosseum sunt oameni imbracati in soldati romani cu care poti face poze. Sunt smecheri, atentie! Ii intrebi cat costa sa faci poze cu ei si iti spun ca n-au un tarif fix, sa dai cat te lasa inima, just a tip. Ei bine, am facut 3 poze. Vroia sa ma si pupe ala… i-am zis ca fara de-astea si apoi am vrut sa-i dau tip… m-am scotocit prin portofel si n-am gasit mai mult de 50 de centi. Am zis ca aia e, tip e tip si gata. Cred ca a considerat ca l-am jignit, ca mi-a dat banii inapoi si a zis: 5 euro! 😯 Ce l-am boscorodit, mincinosu’ naibii… mai vroia sa ma si pupe si tot eu sa-l platesc!
  • am uitat sa spun despre italience ca, pe langa faptul ca nu-s imbracate grozav, asa cum am vazut eu in nord, majoritatea au o uniforma: Luis Vuitton. Bineinteles, false! Ca sunt negrii aia cu gentile puse pe cearceaf la colt de strada… cu un sistem imgenios de-a le strange imediat si-a lua-o la goana cand vin carabinierii. Daca 2 din 10 au Vuitton original e bine. Si toate merg cu mana in erectie etaland vuitonul. Ce uram eu gentile astea pana acum… acum sa nu le vad!!!
  • la biserica unde se afla La Bocca della Verita am dat peste un ghid foarte amabil. Am intrat in biserica, se vedea de la 7 poste ca fusese ortodoxa, ne-am uitat, ne-am invartit si am vrut sa intram la subsol, intr-un fel de cripta. Ghidul oprea oamenii si le explica ce e acolo, spunandu-le ca in mod normal e gratuit sa intre acolo, dar, pentru biserica, ar fi frumos sa dea 1 euro de persoana. M-am uitat la simo, ea la mine, si i-am zis ca vreau sa intru, ea parca n-ar fi dat 1 euro… si vine ghidul la noi, ne intreaba ce limba vorbim sa stie cum ne zice. I-am zis ca engleza si apoi ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus, Romania. „A, sunteti romance… ce tare! Va rog, domnisoarelor, sa poftiti, pentru dumneavoastra este gratis!” 😀 Cand ne-am intors a zis ca-i era dor sa vorbeasca romaneste, ne-a mai dat niste ponturi, niste explicatii, a fost foarte ok.
  • probabil au zis-o multi, dar o s-o mai zic si eu inca o data: au o inghetata DEMENTIALA!!! Am bagat la greu, chiar daca era cam scumpa. Cea mai buna am mancat-o undeva de la o gelaterie de langa Santa Maria Maggiore, unde am avut inspiratia sa cer inghetata de ciocolata neagra. Doamne Dumnezeule, cum a putut sa fie! Wooooooow! Chiar nu m-a interesat cand italianul de acolo s-a gandit la prostii si a inceput sa chicoteasca atunci cand i-am zis ca vreau „dark black”, a fost cea mai buna ever! Si mai vreaaaaaaaaau! Si ce ma fac… ca acilisea nu gasex?! 😥
  • m-au suparat rau cu ceva. In tot orasul sunt nu stiu cate obeliscuri, au avut si ei un fel de Gaudi al lor, care era pasionat de Egipt… si deci au numeroase obeliscuri asezate in diverse piete. Numai ca in varful obeliscurilor au pus, ghici… cruci. arata ca la balamuc, n-au nicio treaba, obeliscurile sunt de piatra si-au un mot de fier in varf. Oribiiiiiiiiil… m-am suparat! Eu stiu ca si la ei sunt multi habotnici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si lase amprenta peste tot… mai multe nu comentez, ca s-ar putea sa-mi iau rosii si oua in cap de la preacuviosi si nu asta era ideea. Ideea era ca obelisc + cruce not nice at all!
august 25, 2010

Aventuri in amor… de-a-ndoaselea

Dupa cum am promis, voi povesti fazele hazoase, memorabile, de ras, de plans, de ciuda, nervi… mai toate nebuniile ce mi se par mie ca merita mentionate din calatoria asta… in primul rand pentru mine si pentru memoria mea care cumva va trebui sa se pastreze in forma si abia mai apoi pentru amuzamentul si ochii cititorilor.

  • o stewardesa a fost extrem de explicita cu noi „asigurati-va ca bagajele dumneavoastra sunt SIGURANTATE in compartimentele de deasupra…” iar alta cand a zis cu vesta de salvare a copiilor, ca trebuie activata din avion… a zis „childrens„
  • e plin de romani… si turisti, si de-aia de traiesc acolo si de hoti si de cersetori. Suntem mai rau decat chinezii, am invadat tot. Nu are rost sa spun ca acolo sunt o gramada de nenorociti care ne fac de ras… nu voi intra in detalii, voi spune doar ca am fost socata cand am vazut doi tigani langa un centru comercial care erau tare mandri de ei ca furasera o curea… au venit cu noi in tren pana la aeroport unde s-au indreptat tacticos catre sosiri… normal, la plecari nu era prada bogata. I-as impusca!
  • am observat o noua moda, cu lenjeria intima la vedere. Dar nu asa doar un pic, ci cat mai mult, cat mai tot. Adica barbatii aveau pantalonii pe juma’ de buca, doar asa, cat sa nu cada de pe ei, in rest vazandu-se nu numai banda de la chiloti, ci aproape in toata „splendoarea” lor. Iar la gagici se poarta sutienul la vedere… de tot!!! Adica daca ai rochie fara bretele, nu-ti iei sutien la fel, nuuuuu, iti iei de-ala normal sa se vada bretelele. Sau daca ai maieu de-ala legat de gat si cu spatele gol, din nou, iti iei sutien normal, sa se vada bretelele plus partea din spate a sutienului, ca doar na… e trendy. Si asta am vazut-o de la pustoaice, la femei de varsta mamei, de la italience, la englezoaice, frantuzoaice si alte natii… Si eu care-mi faceam griji pentru ca mi se vedea un pic o bretea pe langa breteaua maieului…
  • mi-a mancat zilele liftul ala de la hotel. Avea o voce de tanti care, pe langa faptul ca anunta etajele in italiana si engleza, mai spunea si ca liftul coboara sau urca… de parca nu stiam directia cand ma urcam in el. Ok, o data, de doua ori, de noua ori… da’ mai lasa-maaaaaa!!! „L’ascensore scende… lift goes down…” 😆 
  • am invatat noi metode de agatat. Am ras cu Simo 100 de ani, urmariind strategiile unui grup de englezi si mai precis a unuia dintre ei, care era cel mai rasarit. In Piazza Spagna, unde se aduna seara multa lume sa stea la o barfa, sa se mai odihneasca, sa admire lumea care trece, sa gate etc. sunt multi turisti si ies multe mici/mari povesti intre oameni. Ei bine, grupul asta de englezi era la vanatoare. Se duceau la nu stiu ce petrecere si vroiau sa mai ia fete. Unul din ei a venit si la noi si ne-a intrebat ceva gen „What are you doing tonight / wanna drink something tonight„, n-am fost prea atenta si vorbea si cu prune-n gura, accentul specific… si cand mi-am ridicat privirea intrebator si-am zis „what” l-am speriat, ca a zambit timid si-a zis „don’t worry, nevermind”. In schimb pisi ala dragut vana de zor. Le ochea si marea pasul inspre ele, le zicea niste chestii, unele se topeau, altele il flituiau… depinde. Oricum target-ul era clar… blondute si cu aspect de englezoaice… probabil ca erau prada sigura, habar n-am de ce era foarte bine definit criteriul asta. La un moment dat a vorbit mai mult cu un grup de 3 gagici, fiind toti 4 dispusi in cerc. Intens o vrajea pe blonda din stanga lui. La un moment dat aia s-a plictisit, a inceput sa se uite in jur, a mai facut niste poze, s-a uitat la ele… timp in care asta si-a indreptat atentia spre cea din fata lui. Cand blonda noastra a vazut asta, subtil asa, si-a schimbat locul, trecand ea in ijloc, adica fix in fata lui. Am ajuns la concluzia ca daca nu te baga in seama, trebuie sa ai grija sa te arunci in raza lui vizuala… pana la urma o sa te observe! 😆 E excelent sa stai pe margine si sa observi lucruri!
  • un italian ne-a intrebat ce limba vorbim ca, chipurile, nu i se pare cunoscuta. I-am spus ca romana si ca sa nu para ca nu i-a convenit m-a intrebat daca vorbesc italiana. Nu vorbesc, inteleg aproape tot. Si ne-a intrebat daca suntem in vacanta, cat stam, daca ne place, daca am venit sa incercam distractiile oferite de Roma, daca mergem in club. I-am retezat-o spunandu-i ca am venit sa vizitam, dar ca nu mergem in club, ca viata de noapte ca in Romania n-am vazut pe nicaieri, asa ca nu ma impresioneaza nimic. s-ar fi oferit el sa ne fie ghid prin cluburi, dar cand a vazut asa, a zis ca „you want to be the boss… you came to Italy and you want to be the boss with italian men”… si asa m-am amuzat si i-as fi zis ca „ai uant tu da bi da best”… apoi a inceput sa comenteze cu un amic de-al lui „sei bellissima”… mhm, merci, ti-am zis ca inteleg!
  • la metrou l-am vazut pe unul cum incerca sa le vrajeasca pe doua tipe. Am schimbat magistrala si eu care credeam ca nu sunt romani, il aud pe amicul lui spunand ofticat de tipele alea ca sunt mincinoase si asta fraier ca l-a pus sa mearga dupa ele. Apoi vin in spatele nostru pe scara rulanta. Si asta zice: „Ce draguta e fata asta… asta din fata”. Eu nu stiam cum sa ma abtin din ras. S-a tot uitat in spate, eu muream de ras… dar nu s-a prins. Am mers impreuna in metrou, ba chiar s-a mutat pe un scaun mai aproape, sa studieze mai bine. Si era dragut, al naibii! Asa ca la coborare… i-am zambit frumos, a zambit si el si i-am spus „Asa e, tot romancele sunt cele mai frumoase!” am iesit din metrou si pe-aci ti-e drumul. M-am simtit atat de bine… l-am lasat cu gura cascata, dar chiar ma gandeam ca poate iese din metrou si vine dupa mine, mi-era un pic aiurea. A fost de filme faza!
  • mi-am gasit rochie pentru nunta lu’ varu’ … am cautat si-am probat multe, faza e ca n-am gasit nimic sa ma dea pe spate… nu stau stralucit la capitolul moda, aici nordul e baza, nu capitala… si tot H&M, iubirea mea, m-a salvat. Ce-i drept, cu o rochie de cocktail, dar accesorizata misto si pe caldurile astea, merge numai bine pentru nunta.
  • nu mi-a placut nici de ei, nici de ele. Iar daca la ei mai gaseai cate-o exceptie, la ele nu… daca vedeai o gagica misto, sigur era romanca. Ei slabanogi si piperniciti, ele mari si grase, deformate si neingrijite. Chestia cu neingrijitul e universala, sunt niste neslpalati, ce mirosuri am suportat la metrou… pfuai. Ei ca ei, dar la ele mi se pare inadmisibil. Cand le-am vazut manichiura si pedichiura lipsa, mi s-a facut rau.. adica oja sarita de vreo saptamana lasata asa, parul la subrat crescut si lasat in voia lui. Maica, iti cumpar io acetona, numai s anu te mai vad asa! Iar daca ai vreo metoda speciala de epilare cu ceara produsa de albine regale si astepti sa-ti creasca parul odata cu fagurii care-ti produc ceara speciala mirobolanta de epilat, macar ia-ti maneca, sa nu se vada, nu-ti lua maieu si-mi ridici mie mainile in auobuz/metrou sa te tii de bara si sa-mi lezezi retina!!!
  • per total Roma nu mi s-a parut un oras la care sa-mi ramana inima si sa spun wow. Stiu, sunt subiectiva, cunosc oameni lesinati dupa Roma, care s-ar muta acolo sau ar reveni oricand. E la fel de aglomerat si murdar ca Bucuresti-ul, e o nebunie de natii, un amestec turbat, un vacarm… astfel ca topul meu de pana acum Barcelona, Venetia si Viena nu s-a schimbat!

Simona, daca am uitat vreo faza importanta, da-mi doua palme, shmaf-shmaf si-mi voi revizui atitudinea completand postul, care deja e kilometric! 😀

iulie 27, 2010

Beauty session

Eu sunt copil cuminte, dar tot mai incalt din cand in cand cate-o pedeapsa! Asa, preventiv! De data asta m-a tras de ciuf Nina, care ma pune sa dau din casa, adicatelea sa povestesc ce fac eu de sunt asa de draguta 😳 (a se vedea si modesta 😆 ). Deci, cand vine vorba de ritualul de ingrijire si infrumusetare, sunt campioana! Nu la viteza, ci dimpotriva, pentru ca atunci cand am timp si chef sesiunea poate dura o intreaga zi.

Dar sa incepem cu inceputul. Dimineata cu ochii carpiti, ma spal pe dinti, imi fac un dus si ma dau cu crema pe fata. Dupa ce ma imbrac, ma machiez si aici ingredientele de baza sunt tusul si rimelul. Bineinteles ca mai bag si o pudra, un fard de obraz, un gloss. Cand sunt multumita, trec la partea cea mai dureroasa, parul. Pe care, acum pe timp de vara il rezolv rapid, o coada de cal si aia e. Dar si asa, tot bag in el ceva spuma si fixativ (am un par fin si moale care sta numai cum vrea el). Vara n-am breton, ca nu-l suport, dar cand e rece mi-l refac.

In timpul zilei rar ma dau cu gloss dupa ce mi s-a dus cel aplicat dimineata. Ma mai dau din cand in cand cu crema de maini.

Seara, daca am fost la sala, direct in baie ma opresc, asta dupa ce deja am mai facut un dus la sala. Am gel de dus de la Dove, ala crema, e minunat, am sampoane potrivite pentru parul meu matza, dar si impotriva caderii parului (trebuie sa invat sa fiu ma nesi, sa nu ma mai stresez, ca de ala asta mi se trage in primul rand) si, dupa ce termin partea de curatare, sunt alt om. Si ma spal si pe dinti! De obicei, demachierea se face cu apa si solutie de spalat pe fata, apoi pe o discheta demachianta pun niste crema minune de la Farmec, are si niste tonic si intr-un final, pentru ca am tenul uscat, aplic o crema regeneranta de noapte. Inca n-am nevoie de crema de ochi, ma conserv bine deocamdata!

Dupa toata nebunia asta, ma dau cu crema de corp tonifianta, daca mai am chef, pun si Relax&Tone-ul in miscare si cam aia e.

In weekend, la toate astea se adauga epilat, pensat, manichiura si pedichiura, mi-a spus mie mama cand eram a 7-a ca o femeie se vede cat de (ne)ingrijita e dupa unghii, de atunci am bagat la cap si actionez in consecinta… eventual mai pun si o masca de par, o masca de fata, pe langa crema de corp, dau cu crema anticelulitica, mai dau cu crema emolienta de talpi… ehe… o gramada de pomezi! 😛

Imi face o placere nebuna sa am timp pentru mine sa ma lafai si sa ma lungesc cu beauty session-ul toata ziua, sunt cunoscuta pentru asta deja, si chiar daca sunt o invartita, rezultatul final e satisfacator, chiar si pentru mine, carcotasa carcotaselor. Si nu, nu folosesc produse care costa cat un salariu, multe chestii pleaca de la autosugestie, daca genetica ajuta, cu atat mai bine, mai trebuie ceva indemanare, simt estetic si stil si… there comes the diva in you! 😉