training

octombrie 31, 2009

Buda, Pesta si raceala

M-am intors! Aproximativ vie si nevatamata din aventura Budapesta. Era perfect daca nu raceam si ma puteam desfasura mai bine, si daca eram si in stare aseara sa ajung la adunarea gunoierilor pe luna asta. Am fost tare trista, si m-am ofticat ca n-am putut sa merg, acum stau in pat si bolesc, trebuie sa ma fac bine pana luni, ca trebuie sa prestez pe plantatie. Asadar, dragii mei gunoieri, v-am simtit lipsa rau, m-am ofticat si mai rau si sper sa nu mai am probleme de-astea si sa ne revedem cat mai repede!

Dar sa revenim la Buda si Pesta. Am fost intr-o deplasare pliznoteasca, o zi dus, una intors, plus 3 zile de training. E mortal sa vezi pe geam ca e frumos afara, ca lumea se plimba, sa stii ca esti intr-un loc nou si nu-l poti vizita, pentru ca ai training. Dar sa incepem cu inceputul. Am ajuns luni spre seara Budapesta. Am ajuns la hotel, am primit insignele cu numele fiecaruia si un ceas cu logo cado’ (e chiar foarte misto!), ne-am cazat si ne-am fatait prin imprejurimi. Am stat in buricul targului, langa cea mai cunoscuta strada comerciala, cu nume dubios dupa parerea mea, Vaci utca, deci am gasit si H&M. Rochia pe care pusesem ochii, peste 2 zile cand am apucat s-o probez, nu era croita frumos, deci n-am luat-o. Dupa cina si dupa ce am facut cunostinta cu diversi colegi de prin strainezia, am cedat si am fugit cu unu’ Ene.

A doua zi m-am trezit cu o mica durere in gat, dar am ignorat-o, am zis ca n-am nimic si eventual spre seara ma voi duce sa imi iau ceva de pe la o farmacie. Training-ul a fost o nebunie, multe notiuni noi, domeniu nou pentru mine, dar am inteles cam ce trebuia sa inteleg, mi-a placut ca la sfarsitul zilei am avut niste jocuri, un fel de simulari si am fost echipe si ne-am pus mintea la contributie. S-au dat si premii, pentru echipe, dar si individual, eu bineinteles n-am castigat nimic (lasa ca ma fac eu mare!). Seara, pana la cina, am fugit un pic la shopping. Am luat magnet, atat, Budapesta e nesimtit de scumpa, sau nu stiu, cel putin in perioada asta. M-am imprietenit cu cativa colegi din Liban, foarte de treaba. Am fost toti la cina, apoi am stat la barul hotelului la suete. Multi colegi, multe tari: Italia, Slovacia, Turcia, Cehia, Ungaria, Rusia, Polonia, Liban, Spania, Austria… frumos.

A doua zi am avut training doar pana la pranz, dupa-amiaza si seara fiind libere. Asa ca dupa pranz, ne-am imbracat in haine de scandal si-am facut turul orasului. Colegii mei n-au vrut sa vina, multi aveau alte planuri, asa ca m-am alaturat turcilor si libanezilor si-am plecat in plimbari. Am fost la o biserica, ceva cu Sfantul Mathias, acoperis colorat ca la Stephansdom, modele asemanatoare cu Sagrada Familia, stil gotic, foarte draguta panorama de acolo. Apoi am fost si-am vazut Parlamentul, apoi, dintr-o piata mare am fost si-am vazut un castel situat intr-un parc. Habar n-am nume, mi se par imposibile de tinut minte, dar stiu ca ghidul a povestit si despre Sissi. Seara, in aceeasi formatie, am fost la un restaurant, unde-am mancat supa gulas si niste specialitati de-ale lor, ne-au facut platouri mari. Mancarea e excelenta! Facand rost la pranz de Strepsils si alte „bunatati”, m-am tot tratat cu ceai cu miere si altele. Dar seara s-a dus tot, pentru ca la restaurant am baut vin, apoi am fost la club, unde ne-am intalnit cu spaniolii. Am facut gasca mare si vreo doua ore ne-am dantuit serios. Mi-am invatat colegii libanezi la prostii, adica le-am explicat ce e Long Island si l-am si incercat. Am observat ca polonezii sunt potoliti, nemtii cam la fel, restul or fi fost din cauza varstei, dar spaniolii si turcii stiu sa se distreze frate!

Iata-ne si-n ultima zi de training, cand era un test important. Si a fost o zi importanta si din alt motiv, a fost ziua lu’ mami meu si-am sunat-o… si de la primele vorbe s-a speriat de vocea mea. LMA, mama mea! La training iar au fost jocuri, iar au fost premii. Si aerul conditionat imi vajaia in cap, mucii erau la ei acasa si nu vroiam decat sa beau ceva cald si sa stau in pat. Dar asta e, n-am stat, ci am stat pe baricade, ajutandu-mi colegii la test. Eu n-am dat, ca nu trebuia, dar eram langa seful meu, care-mi zicea raspunsurile si apoi eu le pasam mai departe. 😛 Pana la cina, care a fost eleganta si simandicoasa, am zis ca nu ma mai intereseaza niciun H&M, nimic, vreau sa dorm, sa ma intremez. Deci mi-era cam rau daca am renuntat eu la cumparaturi.

Cina a fost destul de ok, pentru o seara simandicoasa si oficiala si pliznoteasca. Dar am spus cu voce tare ca nu am suportat formatia aia obosita de mi-a cantat jazz, ulterior am aflat ca n-am fost singura. Surpriza serii a fost un coleg din Italia care a cantat la chitara, iar noi le-am distribuit tuturor foi cu versurile. Bineinteles ca m-am bagat la cantat. Inainte totul era static, mi se infunda nasul stand la masa, plictiseala, am facut o mie de drumuri pana la baie, dar mi-am zis ca nu trebuie sa arat obosita, ca am febra si ca nu ma simt bine, nu se pune ea raceala cu mine! Asa ca am bagat 2 pahare de vin sa ma incalzesc. Dupa ce-a cantat colegul meu, ne-am mai prostit pe acolo… ne-am adunat toti si am cantat „We are the world”, a fost super. Apoi am cantat numai eu cu el „Wind of change”, m-am emotionat, am uitat versurile, dar i-am dat pe spate, am fost o vede(a)ta!!! 😛

Cum lumea a plecat destul de rapid plictisita de acolo, si obosita de la test, am refacut trupa de cu o seara inainte si-am fost din nou la club. Muzica mult mai buna de data asta, o parte din spanioli erau acolo, bineinteles ca mi-am mai exersat si eu spaniola si am ciocnit paharele pentru inca un training reusit. Am baut iar Long Island, se pare ca a avut succes si in randul colegilor. Vreo 4-5 ore mai apoi m-am chinuit sa dorm, dar nu prea mi-a iesit, pentru ca nu puteam sa respir si m-am fatait. Intr-un final, m-am trezit, mi-am facut bagajul si am coborat la masa. N-am mancat pentru ca nu ma simteam bine… vroiam acasa.

Ne-am luat la revedere de la toata lumea si-am plecat la aeroport. Aici am facut ceva cumparaturi, mi-am luat niste parfumuri, preturi ok. Coborarea avionului am simtit-o intens in toate sinusurile… o durere surda m-a chinuit vreo juma’ de ora, mi se infunda nasul, apoi mi se desfunda pentru a mi se infunda urechile, a fost o poezie.

Si acum stau in pat, ma doftoricesc, ma gandesc ce am pierdut aseara din gunoiereala si… va arat niste poze! Weekend placut!

PS: La multi ani, Nina!

aprilie 10, 2009

Londra in 48 de ore

Pe vremea cand eram pliznot (vorba unui clasic in viata) la fostul job, am fost solicitata sa ma prezint la un training pentru un nou sistem de baze de date, la sediul mare, adica la Londra. Toata chestia a durat cam 48 de ore cu totul, adica am ajuns azi la pranz, urmatoarea zi am avut training si a treia zi dimineata m-am trezit, am facut bagajul si am plecat la aeroport. Poate data viitoare, reusesc sa stau mai mult, poate ma va ajuta chiar Vola facandu-mi cinste cu 2 bilete!

Am ajuns la Londra intr-o zi pe la ora pranzului, intr-o zi de decembrie si o vreme ciudata si inchisa ma ameninta ca voi sta in camera de hotel. Training-ul era abia adoua zi, asa ca aveam timp sa vad si imprejurimile, macar putin. Cand am vazut ce camera mica aveam, ce rece era si mai aveam si vedere la un zid… am zis ca voi sta acolo doar cat fac dus si dorm. Drept urmare, am luat harta de la hotel si am plecat pe strazi. Am mers ceva timp, am admirat cladirile, am intrat si la un Harrods (nu te poti apropia… ce preturi!) si, ghidata de harta stiam cam pe unde sunt. M-am hotarat sa nu mai merg aiurea, macar sa vad si eu ceva.

Si… ce viziteaza turistul cand ajunge la Londra? Big Ben, of course! Asa ca m-am uitat pe harta ce si cum, am intrat la metrou, am luat cartela pentru o zi, am luat si harta metroului si, cand am iesit de la metrou… tadaaaa… Big Ben. Pe partea cealalta a Tamisei, London Eye. Gata, aici e de mine! Am facut niste poze si ma indreptam catre marea roata, cand, vad un tip zambitor venind spre mine. Era foarte amabil, s-a oferit sa-mi fie ghid, sa iesim in oras in seara respectiva, mi-a spus ca arat a frantuzoaica… vrajeli de-astea! In momentul in care i-am zis ca nu vreau sa iesim, eu am venit cu treaba, am training, n-am timp de prostii, cred ca am luat si privirea tipica „nu te apropia”, pentru ca m-a lasat repede in pace spunandu-mi ca nu sunt fun. 😆

Asa ca, din nou singura, cum am fost toata perioada training-ului (pfoai ce naspa e!) m-am urcat in London Eye si am admirat privelistea, m-am plimbat si am mai fcaut niste poze, apoi ma luat metroul si am mers in Piccadilly. Acolo am intrat intr-un magazin sport, m-am plimbat pe Regent Street si am balit in fata unei vitrine cu torturi 😀 … si cam asta fuse prima zi.

A doua zi m-am descurcat excelent cu metroul, ziceai ca stau acolo de ceva timp si, dupa training, m-am plimbat din nou. Sediul era foarte aproape de London Bridge, asa ca, pana la pitorescul Tower Bridge am mers pe jos pe un mal al Tamisei, am trecut pe Tower Bridge pe malul celalalt si m-am intors pe partea cealalta la metrou, fredonand „how come every time you come around my London, London Bridge wanna go down” 😀 . Am mai facut o tura prin Piccadilly, am mers pe jos spre Soho si… s-a terminat si a doua zi. A treia zi plecam, asa ca am luat frumusel metroul pana la aeroport (deh, sa nu fac gaura in bugetul firmei!)… m-a amuzat foarte tare mesajul ala cu „mind the gap between the train and the station”, mai lipsea sa-ti iei si una dupa ceafa sa fii atent pe unde calci sa n-ai surprize! 😛

Si… m-am ofticat pentru ca n-am apucat sa vad mare lucru din Londra, am ramas cu niste idei generale: e frumos, curat, civilizat, ai ce vizita, e scump, gagicile se imbraca prea funky pentru gusturile mele (in decembrie aveau palton, esarfe, manusi si pantofi peep toe…), multi indieni, camerele de hotel sunt inghesuite… Asa ca, data viitoare am de gand sa vad tot ce se poate vedea! Si, voi face multe poze, poze in care voi aparea si eu… a!… si voi face poze si ziua! 😛

februarie 20, 2009

Sushi & Cuando night

Daca noua ne-a placut la Bratislava, pot spune ca lor le-a placut poate chiar mai mult la noi!

Cand am fost la training, in ultima seara cand am mers la barul cubanez (Malecon il cheama), am avut o discutie interesanta cu un coleg din Slovacia si cu unul din Croatia, mi-au spus ca ei au fost in Romania de destule ori, dar ca n-au iesit in oras, au fost doar la restaurant, niste intalniri de business si cam atat. Le-am povestit cum ca ma fac ghid daca au chef sa vada o alta fata a Bucurestiului. Si cam asa a ramas…

Dupa intoarcerea de la training, a doua zi au venit ei aici, au trecut pe la birou, au fost la intalniri etc, etc. Si… ieri am complotat cu unul din sefii mei sa-i scoatem in oras. El s-a gandit la restaurant si eu la restul, m-am gandit sa-i duc la karaoke si apoi in club. Zis si facut. Asa ca seara ne-am adunat tot biroul la Maiko, un restaurant japonez trendi-flendi din boema capitala. A mai venit si un coleg din Serbia, am fost o masa multinationala si multiculturala 🙂 . Si, cum de ce ti-e frica nu scapi, a trebuit sa mananc sushi. Dupa cum se spune ca exista un inceput pentru orice, asa a fost si aseara, eu, care respingeam ideea de a manca chestii negatite (peste crud), am mancat. Nu stiu ce, ca erau j-de feluri de sushi, era meniu special, cu pozutza… nu m-am bagat prea mult. Din 4 feluri cate aveam pe farfuriuta, 3 au fost super bune, al 4-lea l-am abandonat pentru ca avea sos dulce (bleah!).

Si ne-am „delectat” cu sushi… si ma gandeam cu groaza oare ce oratanii mai trebuie sa ingurgitez. Am vizionat meniul si am ales ceva ok, zic eu, baby sepia. Dupa ce si-a ales fiecare ce si cum, a venit un pustiulica bucatar si ni le-a preparat in fata, stateam la masa speciala, cu plita. A fost o chestie inedita, frumoasa, ne-am impresionat si musafirii, iar ce-a iesit din mana baietasului ala a fost absolut delicios! A urmat desertul… mi-am luat inghetata prajita (auzisem de ea si eram curioasa)… n-ati pierdut nimic, e inghetata intr-un aluat crocant. Nu vreau sa stiu cat a venit nota de plata, cred ca a fost uriasa, avand in vedere ca numai inghetata mea a fost 60 RON. 😀

Ne-am intins cu masa si s-a facut o ora indecenta, asa ca toti colegii mei au plecat si am ramas eu cu musafirii, doar le promisesem ca ne clubber-im 😛 . Asa ca am fost sofer si ne-am oprit direct la Cuando. Acolo, surpriza, era cu intrare. Ei aveau euro, nicidecum lei. Nicio problema, am platit eu, ne-am luat bonurile de consumatie si hai sa vedem ce si cum. Ne-am gasit un loc unde sa stam, ne-am luat de baut si am inceput sa intram in atmosfera. Ma simteam prea imbracata pentru club, lucru care atunci cand am spus-o, li s-a parut ciudat… s-au lamurit repede. 😆

De aici a inceput distractia. Au vazut ce e aia o pitipoanca, au vazut stilul de agatat al romanilor, le-a placut  atmosfera… eu oricum am avut grija sa le explic foarte pe sleau… pentru ca m-au intrebat… de ce sunt atatia barbati singuri… de ce sunt fetele alea asa de ostentative… erau cu ochii scosi din orbite, lipiti probabil pe fesele animatoarelor etc, etc. Le-am explicat cum ca multi barbati romani isi lasa iubitele / sotiile acasa, mint ca ies la o bere si pleaca la agatat, cauta distractii de-o seara. Le-am spus despre mentalitatea de pitipoanca (gasirea unui domn generos si cu varsta onorabila). Le-am spus despre grupurile de fete ostentative, care erau cu pestii dupa ele… Mi-au spus ca nu se mai mira de ce au auzit despre romance cum ca ar fi curve. M-am simtit „tare bine” la faza asta… Oricum, mi-au spus ca romancele sunt frumoase, dar ca romanii nu… (adevarul e ca erau niste specimene aseara…) Eu eram „smechera” 😉 , eram cu 3 barbati 😆

Oricum, asa de clatit retina, le-a placut ce au vazut, le-a placut muzica… iar colegul din Croatia, inainte sa-l lamuresc ce si cum cu pitzi ostentative, chiar ma intreba ce-i cu fetele alea, par niste papusi fara a avea vreo expresie. Ambalaj frumos si continut gaunos… plus ca in masina mi-au spus ca era expozitie de operatii estetice 😆 (fiind companie de healthcare, multi au facut medicina si au ochiul format). Am mai vazut-o si pe Roxana Ungureanu pe acolo (fara tocuri are 1,50) si le-am spus ca a aparut in Playboy… reactia colegului din Serbia: „Playboy is not anymore what it used to be!” 😀

Faza de final a fost memorabila. Cand am iesit spre garderoba, exact acolo la oglinda, erau insirate multe fete una langa alta, care mai de care mai dezbracata, mai „disponibila” si mai sexoasa, ele cica se uitau in oglinda, se „verificau”. Le fac semn sa se uite, ma bufneste rasul si plec sa-mi iau haina. Colegul croat iar ma intreaba care-i faza, toti 3 erau uimiti, le fac semn ca le spun in masina si plecam, nu inainte de a auzi „you have a lot to explain” 🙂 . Ajungand in masina, le-am spus ca au fost si la muzeu, le-am aratat varietatea culturala a capitalei 😆 asa ca sunt un super ghid!!! Erau lesinati de ras, nu le venea sa creada cat de pe fata era totul, erau curiosi si incepusera sa ma intrebe detalii (breh, aciulea m-ati pierdut). S-au lamurit cat de cat, spuneau ca peste tot e asa, dar eu cred ca aici fenomenul e cel mai „tipator”… I-am livrat la hotel, mi-au multumit si mi-au zis ca o sa-si mai programeze vizite si chiar or sa vina in weekend 😆 … pffffff, colegul slovac mi-a dat banii inapoi (adica euro pentru ronii cheltuiti), asta nu mi-a placut, dar erau 3 de-mi tocau creierul, ia banii, ia banii… si am plecat acasa la somn!

Iar acum sunt zombie… o sa recuperez in weekend! 🙂

februarie 18, 2009

S-a bifat si Bratislava

Am mai bifat un training, am mai bifat un oras. De data asta Bratislava.

Dupa ce sambata noapte l-am cautat pe Valentin sa-i rup gatul… pe la 7 dimineata m-am dat batuta 😛 si am ajuns acasa, suficient pentru a dormi 4 ore, a-mi face bagajul si un dus si a fugi la aeroport. La aeroport ne-am dat intalnire tot biroul (nu suntem multi) si, dupa aproape 3 ore, eram cazati. Era ora 6 seara, asa ca am stabilit ca vedem imprejurimile si mergem sa mancam. Am luat de la hotel harta, ghid cu orasul si am mers in centrul vechi, eram foarte aproape.

Sa mai spun ca era superb? Sa mai spun ca era pitoresc, avea stradute si case vechi, aducea cu Viena si cu Sibiu?! Sa mai spun ca nu aveau gropi? Ca aveau strazi late si trafic lejer? Ca erau civilizati? Ca aveau H&M 😛 ?! 😀 Sunt destule de vizitat, o sa ajung candva vara sa vad in tihna tot ce e de vazut.

Am facut poze numai noaptea, deoarece ziua am avut training si n-am avut pre mult timp de plimbat… Asa… Si in seara aia, dupa vreo ora de umblat pe strazi, am inghetat si am gasit un restaurant dragut cu specific slovac unde ne-am hotarat sa incercam bunatati. Pfoaaaaaa… niste portii mari, dar buneeeeeeeeeee! S-a baut bere si vin. La un moment dat au inceput caterincile, sa se spuna bancuri si am inceput sa ne hlizim de ne prapadeam de ras. In voiosia asta, cu ajutorul alcoolului, am aflat lucruri de o importanta vitala de la seful meu. Si anume, despre sexul oral. A fost memorabil, trebuia filmat, dar ma durea prea rau burta de ras, sa mai pot da rec la telefon. Faza n-o s-o uitam, a fost tradusa in engleza urmatoarea seara: „femeile fac sex oral, le place, nu le place… dar trebuie sa-si ceara si ele drepturile… ca stiu eu ca sunt innebunite dupa asta… asa ca… (fluierand si aratand cu degetul in jos) femeia trebuie sa faca doar gestul asta… mi se pare normal” 😆 … dupa care s-a tot ras si dezbatut subiectul toata seara.

Adoua zi a fost training-ul. Am prins ideea de baza: n-am voie sa fac nimic fara aprobare 😆 . Partea frumoasa a fost ca am intalnit oameni noi, am socializat, am avut discutii constructive si mi-a placut experienta. In pauza de masa… am vizitat H&M, era mall-ul vis-a vis, nu m-am putut abtine 😆 .

Seara am fost toata gasca vesela la un restaurant, tot in centrul vechi, era mai select, dar cu mancarea nu m-am omorat. Mie nu-mi place mancarea dulce, iar astia asa au un talent sa combine dulce cu sarat… bleah! Si iar hihi, haha, discutii, bancuri, unul din sefii mei traducea unele bancuri, tot el a tradus si revelatia despre sexul oral… si noi pe sub masa de ras… Ni s-a spus ca „the Romanian team is sexually oriented” 😆 .

Si plecam noi… se gandeste unul din baieti sa propuna „let’s go for a drink” … ma tenta, dar cand am vazut ca mai toate fetele merg in directia hotel, m-am cam codit. Apoi am vazut ca se incumeta doua, gata, m-am bagat, si pana la urma am fost 4 fete si vreo 8 baieti. Am fost intr-un bar cu specific cubanez, cu muzica live… pe meniu cautam Long Island, dar n-am fost lasata si mi s-a recomandat Mojito. Ok, fie! Foarte bun, super alegere! Si iar haha hihi… termin paharul… zbang apare altul, avusesera grija colegii! Ok, hai sa bem! Chiar a fost o super seara…

Nu spun cum eram a doua zi la training, bine ca a fost lalaiala, asa ca am fugit cu fetele iar vis a vis la mall si-am mai tocat niste bani 😀 .Vremea  ne-a cam chinuit, a nins si a fost frig… si asta, plus gheata din Mojito… mi-au adus un puiut de raceala (dar nu-mi pare rau!)…

Per total a fost frumos, abia astept urmatorul training! Si mai ales drink-building-ul de dupa training! 😀

Si acum pozute:

decembrie 25, 2008

Retrospectiva 2008

Mai bun sau mai rau, anul asta e pe cale sa se incheie. A fost un an cu de toate: bucurii, iluzii, vise, planuri, dezamagiri, speranta, lacrimi, invataminte, iubire, tristete… Un an al realizarilor si al pierderilor, al iertarii si-al revansei, al realismului si al naivitatii… Un an in care am invatat multe si, in ciuda minusurilor, am evoluat!

Ianuarie: Revelion super la Hotel Alpin, unde m-am intalnit cu Alb-Negru cimg3575. Training la Viena (piscina, sauna, shopping, shot-uri de tequila, Kaktus Bar, Danu dansand pe masa, H&M).

Februarie: Despartire penibila, o betie crunta (a doua zi petrecuta in pat cu perfuzii), cluburi.

Martie: Campanie de Martisor (stres maxim, cara flori, gaseste curier, trimite conform listei), o aniversare, cluburi.

Aprilie: Am achizitionat-o pe Bubu, argintie, frumoasa si… a mea! (prima zgarietura dupa o saptamana, deh, femeie la volan! acum ma descurc foarte bine!) 😀

Mai: Excursie Egipt (info tour, iubesc El Gouna, o vila e maxim 100.000 USD, cand o sa ma fac mare imi cumpar 😛 , scufundarile… priceless, mi-am descoperit un nou hobby Marea Rosie; obositor si intens, bronz superb; Sfat: nu manca inghetata e facuta cu apa nefiltrata, rezulta „boala turistului” se manifesta ca enterocolita!!!). Weekend la Sibiu.

Iunie: O aniversare la care era sa nu mai ajung Ziua Simonei. Concert Sugababes (cine spune ca suna prost live, sa se mai spele o data in urechi!). Nunta Cridialei Nunta Cridu(unde am fost domnisoara de onoare, greu sa alergi invitatii sa le infigi florile in piept) . 5 zile la Paris petrecute cu un mare actor (detalii aici).

Iulie: Petrecerea traditionala la Cip. Weekend la mare (singurul de anul asta), la Fatboy Slim (no pitzi, no coca, no fitze).

August: Nunta Luizei cimg5514(tot domnisoara de onoare, dar si hoata de mireasa si de mire, pe rand!). Aventura Tenerife, detalii aici.

Septembrie: In cautare de job.

Octombrie: Job nou. Trainig la Sofia. O aniversare draguta. O balacareala aiurea. Am inceput sa bloguiesc.

Noiembrie: Concert Ace of Base. Ziua mea sarbatorita cu cativa prieteni dragi. Training la Milano.

Decembrie: Erika 1. Aniversare bal mascat. Am cunoscut-o pe Lorena, ale carei carti le-am citit si mi-au placut mult, si am fost impreuna la concert la Emir Kusturica, impresii aici. Erika 2. Marsul Mosilor. Ma asteapta niste Sarbatori frumoase si linistite, la schi.

Sarbatori frumoase, sa va aduca Mosu’ ce aveti nevoie, multa sanatate, intelepciune, noroc si initiativa, pentru ca 2009 sa fie un an mai bun din toate punctele de vedere!

noiembrie 26, 2008

Milano experience

„Cum fu la Milano? Fu tare bine!”

Asta e concluzia a doua zile petrecute la Milano in interes de serviciu. Cum am plecat duminica, training-ul urmand a fi luni, mi-am cautat un zbor cat mai dimineata sa am timp sa ma plimb. Din taxi am vazut sigla H&M si-mi sclipeau ochii!!! 🙂 Ajunsa acolo, cazata, intalnire cu cativa colegi „helo my name is… nice to meet you”, hai sa mergem sa ne plimbam, sa mancam ceva etc. Ne-am dus la Biffi, cafenea vestita (cica) din pasajul Vittorio Emanuelle. Foarte frumoasa zona, foarte frumos si Domul. Dupa masa am fugit cu colega din Bulgaria la cumparaturi, am luat magneti si am stat o ora in magazinul pe care-l iubesc cel mai mult, H&M. Am fost si intr-unul numit Rinasciente, unde erau numai brand-uri, dar m-am imbolnavit din cauza preturilor. M-au omorat niste pantofi, am pozat cativa, nu degeaba e Milano capitala modei. Mi-a placut foarte tare ca nu am vazut pitipoance, fetele imbracate cu mult gust, stil si asortat, n-am vazut nimic nelalocul lui. Asa da!

Seara Don Carlos, via Mancini 29 (la nr 31 e outlet Armani), unde am mancat patru sortimente de ciocolata amaruie absolut yummy.

Milano arata cam asa:

A doua zi a fost o zi urata ca vreme, interesanta si solicitanta ca training, dar si plina de surprize (mi se anulase zborul, aveam 5 apeluri nepreluate, 3 mesaje). Am plecat de la birou, ne-am dus la hotel si tot cu colega din Bulgaria, am mers pe jos cu harta in mana pana la restaurantul unde trebuia sa ne vedem cu toti colegii. N-a avut incredere in my orientation skills, vroia sa sune si deodata tadaaaaaaa… restautrantul, El Tana del Lupo, via Veneto. Foarte frumos, stil rustic venetian, era un nene care canta la acordeon, am avut carticele si am cantat cu el. Chiar a iesit o atmosfera nebuna, nebuna si am mancat numai bunatati. Mai nasol era cu drink building-ul pentru ca nu sunt o bautoare, greu am tinut pasul. Am dansat si vals, o tentativa de tango si inca ceva. Super! Cu ocazia asta am aflat si definitia tango-ului, „a vertical expression of a horizontal wish”. (a la colegul din Slovacia) 🙂

Dis de dimineata gata distractia, plecare la aeroport. Nu mai zbor cu Alitalia, mi-au pus nervii pe moate, avionul a avut intarziere o ora si jumatate, exact cat aveam eu intre zboruri. Traseul era simplu Milano-Roma-Bucuresti. Tarom-ul a fost dragut si ne-a asteptat, am alergat prin aeroport ca aia din Home Alone, mama ce imensitate de aeroport. Clar toti pasagerii s-au uitat urat la noi cand am urcat in avion, a venit bus special sa ne duca la avion, ni se strigau numele in difuzoare, adrenalina ce sa mai! M-a adus acasa chiar domnul Iovan, dar nu ma omr dupa stilul lui de pilotat, a cam dat cu rotile de pamant. Ultima emotie a fost la bagaje, dar cand l-am vazut pe al meu micut si indesat, am rasuflat usurata. Pfiu! si acasa, si la timp si cu bagajul la activ! (nu de alta dar am crezut ca n-au transferat in timp util bagajele, avand in vedere intarzierea).

Deci, aventuri la Milano! Dar mai vreau!!! 😀

LE:  Oare Vola ma va premia pentru povestea asta cu ocazia aniversarii sale? 🙂