Cappadocia cu TravelSelfie

Anul asta a fost anul Turciei. Dupa ce mi-am facut o dambla cu inotatul cu delfinii, am bifat-o si pe a doua, zbor cu balonul cu aer cald deasupra Cappadociei, la rasarit. Cum am ajuns la asta, voi povesti in cele ce urmeaza.

Mi s-a pus o pata de prin primavara cand am vazut pe maretul Facebook ca au fost niste oameni, bloggeri pe care-i stiu de niste ani si au povestit numai de bine, au postat poze superbe, au intalnit oameni frumosi si au adunat amintiri nepretuite si povesti de spus nepotilor. Asa ca am luat hotararea ca trebuie bifat si zborul cu balonul cu aer cald, e o experienta frumoasa care merita!

Si iata-ma la aeroport in creierii noptii, cu ochii scosi, dupa un somn de doar 3 ore, pregatita pentru o noua aventura. Am fost cu Simoneta si cu Schnitzel (gunoierii vechi isi aduc aminte de el) si cu multi alti oameni pe care i-am cunoscut acolo, reuniti de acelasi concept, TravelSelfie. Am fost un grup de 20, nici multi, nici putini, suficient cat pentru o vacanta de neuitat. I-am cunoscut si pe prietenii lui Mircea (Schnitzel), Andra, Narcisa si Bogdan si am avut noi grupuletul nostru de 6 mandri calatori. Am zburat Bucuresti-Istanbul-Kayseri si de acolo am fost cu autocarul in Mustafapasa, unde am fost cazati la un hotel sapat in piatra. A fost ceva inedit, nu are luxul si confortul unui hotel cu dotari de x stele, dar e pitoresc si are farmecul lui si, chiar daca am avut cea mai mica incapere, nu ne-a deranjat, important e sa am unde face dus si unde sa dorm.

Ziua in care am ajuns a fost cu program liber si, chiar si obositi, am inceput sa ne plimbam prin satuc si sa exploram. Am fost la muzeul papusilor, unde de niste generatii se confectioneaza papusi cu tinute traditionale si pe parcurs turistii au venit si au mai adus papusi de prin tinuturile de bastina, intregind astfel colectia. E un nene simpatic, care dupa ce iti taie bilete, iti spune ca e afacere de familie, pune cordon la intrare, inchide muzeul si se plimba cu tine si iti explica despre tot ceea ce vezi. Are si o terasa cu o priveliste fantastica si are si niste usi pictate deosebit, e de vazut! In explorarile noastre ne-am cocotat pe coclauri si am descoperit singuri pesteri sapate in stanca, unele ruine, altele in stare buna, am facut poze si ne-am amuzat. La intoarcere spre hotel, ni s-a parut frumoasa o curte interioara, am incercat sa vedem daca este cineva sa cerem voie sa intram. A aparut un nene care ne-a invitat sa facem poze daca vrem, basca, ne-a trimit sa urcam si pe acoperisul casei sa facem poze de acolo. Ne-am imprietenit cu multi caini si pisici, erau din belsug. La un moment dat mieuna o pisica intr-un fel aparte si s-a trezit Andra sa spuna „e un paun” 😆 . Dupa asta, mereu spuneam, „i-auzi, paunii”!

A doua zi a inceput tot dis de dimineata, cand ne-am trezit extrem de devreme pentru zborul cu balonul. A meritat fiecare moment, fiecare secunda, fiecare minut nedormit! A fost de vis, Cappadocia este spectaculoasa in sine si, cand o vezi de la inaltime, iti dai seama cat de inventiva si extraordinara este Mama Natura! Sa fii la inaltime, printre sute de baloane cu aer cald, sa simti aerul diminetii, sa te bucuri de culori si sa prinzi un rasarit de vis, astea sunt momentele pe care le pastrezi in suflet si de care iti aduci aminte cu mare drag oricand (puteam sa fiu in trend si sa zic „asta inseamna sa fii mafiot” 🙂 )! A fost sen-za-ti-o-nal!!! Am zburat cu Sultan Baloons, cu Rodrigo, un pilot portughez, care spunea ca-i place la nebunie ceea ce face si mai e si platit pentru asta. Of, cand o sa ma fac mare, asa o sa fiu si eu! Am avut noroc, nu a fost vant, asa ca aterizarea a fost lina, am aterizat fix in remorca, remorca ce transporta de obicei baloanele, arta si precizie. La final am primit certificate de „zburatori” si sampanie si, pentru ca erau cateva zile de nastere, am avut si tort. A fost un inceput de zi superb, rasaritul din balon, apoi sampanie si tort la 7 dimineata, cine mai era ca noi?!

Am continuat ziua cu un tur prin sudul Cappadociei, unde este mai liniste si mai nevizitat de turisti, am vazut manastiri si biserici sapate in stanca datand de la inceputurile crestinismului, dar cea mai tare experienta a zilei a fost cand am mers pe un traseu mai solicitant, printr-o casa de porumbei, unde ne-am tarat prin cotloane inguste si greu accesibile, ne-am umplut de praf pana-n dinti, am transpirat intens, dar a fost foarte misto! Am avut un ghid, Umut, foarte simpatic, care pe langa istorie, legende despe anumite locuri sau edificii, ne-a explicat si ne-a povestit si despre traditii, obiceiuri si despre viata de zi cu zi a turcilor. Ne-a placut foarte mult despre el, am invatat cum sa tin minte „multumesc”-ul lor: „tea”, „sugar”, „dream” – „teşekkür ederim”!

Urmatoarea zi a fost la fel de plina, am fost la Goreme Open Air Museum, la „Familie”, intr-o alta zona unde era o panorama superba, ne-am cocotat din nou, noi si caprele negre, am fost si in Valea Devrent, am fost la un atelier de olarit, la fabrica de onix si la Orasul Subteran. Umut, ghidul ne-a povestit despre legenda pietrelor „familie”, totodata spunandu-ne si despre traditiile lor. Daca o fata este ceruta de la parintii ei, cand el vine in vizita, ea face cafea si daca il vrea, ii pune zahar in cafea, daca nu, ii pune sare. Totodata, exista doar senzatia ca are de ales, intrucat nu poate spune „da” direct, pentru a nu se cade, ar fi considerata femeie usoara, drept urmare raspunsul intelept este „cum doresti tu, tata”. De semenea ne-a povestit despre cum traiau oamenii din orasele subterane… ma bucur foarte mult ca traiesc intr-o epoca moderna! La fabrica de onix am descoperit o piatra pretioasa de-a lor specifica, se numeste sultanita si isi schimba culoarea in functie de lumina. Superba, dar scumpa, totusi, imi voi cumpara la un moment dat ceva cu sultanita, am zis!

Am si olarit, cu sau fara voie. M-a pus necuratul sa ghicesc ce manufactura baietul ala acolo, drept urmare am fost invitata sa olaresc si sa urmez instructiunile. Dupa ce ca aveam emotii, ma urmarea toata lumea atent, mi-a intrat lut de-ala pe sub unghii, am inceput sa dau o forma acolo, dar nu era ceea ce trebuie, imi iesea un mare falus si nu stiam cum sa opresc roata aia, cum sa ma opresc din ras, cum sa nu rosesc si cum sa nu vada nimeni. Nevermind, a avut Simo grija sa sublinieze creatia mea! Am dres-o cu interventia maestrului olar si intr-un final mi-a iesit un ghiveci. M-au trecut toate apele si a fost cam neobisnuit, dar am facut-o si pe asta!

Dupa asa zile intense, inainte de Istanbul, am avut o zi de pauza, zi in care am fost in Urgup, la magazine de suveniruri, la magazine de mirodenii si am stat la bere. Seara am zburat spre Istanbul si aventura a continuat intr-un mare fel. Cu putine ore de somn la activ, ne-am trezit dimineata si am inceput sa umblam: Galata Tower, Palatul Topkapi (cel mai mult mi-a placut haremul), Hagia Sofia, Basilica Cisterna, croaziera pe Bosfor. Am lasat pentru a doua zi Moscheea Albastra si bazarul. Am fi vrut si Dolmabahce, dar eram pe low si cu energia si cu banii.

Am mers foarte mult pe jos, simt un amestec de iubire si ura pentru orasul asta, imi place si-mi displace in acelasi timp. E minunat cand vizitezi, dar te enervezi vazand opulenta facuta din biruri luate de la noi, e plin de istorie si cultura, dar locuitorii actuali sunt cam de calitate indoielnica (stiu ca nu e frumos sa pui etichete, dar e un blog subiectiv), cand te urci undeva si vezi panorama orasului ai o senzatie minunata, totodata cand le vezi pe infasuratele alea si te gandesti cat de indoctrinati sunt, parca nu e ok sa fii femeie in islam, cel putin din punctul meu de vedere; sunt extrem de primitori, stiu sa scoata bani din piatra seaca, sunt speculanti, negustori inascuti, dar si jepcari; pe cat de linistitoare a fost croaziera pe Bosfor, pe atat de balamuc e pe strazi si in bazar. A, si au pisici multe, le protejeaza si au mancare si apa permanent, dar e in interesul lor, la ce mizerie e, daca n-ar fi pisici ar fi invadati de sobolani. Cu toate plusurile si minusurile, este un oras fascinant, care exercita un efect magnetic!

Experienta Cappadocia este una fascinanta, peste niste ani as repeta-o cu mare drag! Am cunoscut oameni frumosi, m-am simtit foarte bine, in ciuda somnului pe sponci, mi-a placut mult ideea TravelSelfie, este despre oameni si calatorii!

Poze maine, ca sunt rupta, voi reveni cu later edit. 🙂 poze aici

Kusadasi, delfinii si croaziera

Va mai amintiti cand eram mici si aveam vacanta de 3 luni si ne plangeam ca ne plictisim si ne doream sa inceapa scoala? Mare greseala, ce copii fraieri eram! Ce n-as da acum pentru o vacanta de 3 luni…!

Cum anul trecut am avut concediu cu zgarcenie, iata ca anul asta s-au aranjat lucrurile astfel incat sa am 3 bucatele de concediu, nu doar una (sunt un om bun si merit). Si cum de cele mai mule ori „nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste”, intamplarea a facut sa mi se propuna un sejur la Kusadasi cu extensie de 2 zile Istanbul la intoarcere. Dupa niste suceli si calcule si concluzia „fuck it, pentru asta muncesc” am acceptat. Intreband de posibilitati de scuba diving si inot cu delfnii si primind un „nu stiu”, m-am apuat sa gugalesc. Sa inot cu delfinii este una dintre chestiile pe care le am pe lista de lucruri de facut macar o data-n viata, asa ca era important. Rezultatele au fost satisfacatoare, planetele s-au aliniat si am fost convinsa ca e mana destinului sau sunt eu prea vrajitoare, nu mai conteaza: parc acvatic cu tobogane si inot cu delfinii, la 3 km de hotel cu numele Adaland! Say whaaaat? Care erau sansele?! Nimic nu e intamplator!

Asa ca iata-ma pe drum, intr-un grup de 32 de oameni, dintre care 12 copii, mergand spre relaxare, bronz si distractie. Si lipiciul meu la copii functioneaza in continuare, am facut chiloman si m-am pus la mintea lor, distractia a fost garantata, numai pe langa mine ii aveam.

Despre hotel, ce pot sa zic?! 5 stele all inclusive nu e cea mai stralucita idee cand vrei sa mananci sanatos. Cele 5 stele in mintea mea si nu numai erau vreo 4 in realitate, mancare multa si de calitate slaba, care te indemna numai si numai sa mesteci; in rest, curat, frumos, nu am comentarii sau plangeri.

A fost relaxant, dar nu m-am omorat dupa plaja, apa nu era cum o visam eu sa-mi vad degetele de la picioare la adancime, drept urmare, am petrecut destul de mult timp la piscina. M-am intors de pe o parte pe alta si m-am prajit, am stat ca soparla la soare, am citit, am facut baie, am facut aqua gym si belly dance, ce poti sa faci intr-un resort?! 🙂

Am fost si la Adaland, unde m-am dat pe toate toboganele, am avut curaj pentru unele, dar in vita trebuie sa-ti infrunti fricile si sa le faci pe toate si mi-a placut tare! Cel mai mult mi-a placut inotul cu delfinii, a fost o senzatie unica, nu o voi putea uita. Cele 20 de minute au fost intense. Am inotat cu delfinuta Maya, in varsta de 23 de ani, a tot inotat pe langa mine si m-a lasat s-o mangai, ne-am pupat, am dansat, am inotat sincron si am hranit-o. O atingere de catifea, un animal extraordinar, o senzatie nemaiintalnita si o fericire incredibila, sunt extrem de recunoscatoare ca am avut sansa sa fac asta, sunt niste norocosi oamenii care au sansa sa fie in preajma delfinilor. Stiu ca locul animalelor este in mediul lor natural, dar si acesti delfini erau foarte ingrijiti si respectati, nu am avut sentimentul de „saracele animale”, merita toti banii!

Pentru a nu ne plictisi, am fost si intr-o croaziera de-a lungul coastei, cu opriri in diverse golfulete pentr a face baie. Ei bine, da! Aici adevarata apa curata, limpede si superba! Am sarit din barca de nenumarate ori, m-am balacit si m-am jucat cu piticii grupului. A fost o zi in care ne-am distrat, ne-am bronzat si e-am simtit bine. Mi-ar fi placut sa vizitez mai multe obiective turistice, nu prea m-am intors din concediu odihnita mai niciodata, dar nu prea era grupul de asa maniera, puteam vizita cel putin Efes, Troia si casa Fecioarei Maria, erau in zona, dar asta e…

Urmatoarele zile le-am petrecut la piscina, unde mi-am scrantit un deget de la picior. Am vrut sa prnd ora de aqua gym si am alunecat, mi-a intrat degetul de la picior intre fantele unde se scurgea apa. A durut, m-a lasat oloaga cateva ore (panica, cum mai haladui eu prin Istanbul?!), am schimbat toate nuantele de roz si mov, dar bine ca nu a fost rupt. Asa se intampla cand nu esti cuminte!

La intoarcere, Istanbul. Un oras frumos, un vacarm viu, colorat, cosmopolit, il iubesti si-l urasti in acelasi timp! Mi-a placut! Am vizitat Hagia Sofia, Moscheea Albastra si bazarul, ne-am tepuit la restaurante, sunt jepcari, dar asa e natia lor, nu ai ce sa le faci. Sunt multe motive pentru care sa-ti placa/displaca Istanbulul, dar e un mix bun totusi, atrage multi turisti, are un farmec aparte! Mai multe in postare urmatoare, unde voi povesti si de alta regiune a Turciei si de inca un lucru bifat de pe lista de lucruri de facut intr-o viata.

inot sincron foame mare awww Dans Pup

Am fost in rai!

Chiar daca eu insist spunand ca toantele nu merg in rai, uite ca toanta aici de fata a fost! Ce-i drept, doar doua zile, dar se pun si astea, nu?! Si, si, si… mi-am promis ca ma voi intoarce pentru o vacanta acolo!

Deeeeeeeeeeci, s-o luam cu inceputul, facand un mic rezumat al zilelor pana la partea cu raiul. Weekend-ul trecut (nu asta care tocmai s-a incheiat, celalalt) mi-a fost unul agitat, agitatie interioara, ganduri, scenarita, nervi, dezamagire, telefoane care suna a la long, ganduri imprastiate de am trecut vreo 3 semafoare pe galben in drum spre petrecerea lui Cip. Care, bai za uei, a fost una draguta, dar nu s-a comparat cu ce a fost pana acum… poate datorita invitatilor, datorita schimbarilor din ultimul timp (nu dau detalii, ca sa nu-mi iau injuraturi), dar stiu sigur ca mi-a facut placere sa revad cativa oameni si sa povestim, apoi am facut planuri de ieseala seara la club. Planuri de care m-am tinut, avand totodata grija sa nu uit si de promisiunea facuta vara-mii, cum ca mergem la Chicane. In deschidere si dupa a fost Vania, care a fost genial si am ajuns acasa dimineata… devreme! 😛

Si, cum era vorba sa plec in delegatie de saptamana trecuta, dar s-a schimbat schimbarea, luni am stat pana la 8 seara la birou sa ne lamurim cu deplasarea asta. Asa ca marti dimineata eram in aeroport cu destinatia Antalya, via Istanbul. Misiunea era sa ma intalnesc cu colega mea de acolo si cu cei de la agentia de turism locala, sa vizitam niste hoteluri, pentru a oferi un feedback realist si obiectiv despre optiunile pentru congresul din septembrie. Si, de saptamana trecuta cand am primit variantele, din care am ales trei, mi-am dorit sa stau la hotelul care mi-a intors metafizicul pe dos numai cand am vazut site-ul, la Adam& Eve. Si ghici… acolo am stat! 😀

M-a cam indispus faptul ca mi-a intarziat zborul de la Istanbul-Antalya vreo ora si jumatate, de am ajuns si mai tarziu la hotel, dar nu depindea de mine. Cand am ajuns, ne-am primit camerele si am stabilit ca ne vedem mai tarziu, sa mergem la cina, apoi aveam intalnire cu cei de la agentie. Si cand am ajuns in camera… AU EM GI!!! Arata ca in pozele de pe site, camera imensa, totul numai oglinzi si alb… m-am jucat cu telecomanda oblonului, cu cea de lumini, aveam o priveliste de vis de la balcon, am filmat, eram ca un copil intr-un parc de distractii. Si bineinteles, ce m-a dat gata a fost barul ala imens, cu tavanul ala cu bucati de oglinda, pomii cu meri cubici, piscina aia uriasa, cu paturile alea pe margine unde stateai pur si simplu sa baltesti… atmosfera, conceptul… totul a fost superb! Si… I had my own angel! 😀 Bine, puteau sa-mi dea si mie un baiet cu aspect exotic, dar na… cate fitze sa mai fac?! 😛

Mancarea e super, serviciile la fel, cei de la agentie niste draguti si amabili… daaaaaaaaar, nu mi-a placut discoteca lor indoor, nu ca aspect, ci ca atmosfera si mai ales ca muzica, nu mi-a mai placut ca erau o gramada de pitipoance rusoaice cu sponsorii dupa ele, exact tiparul pe care-l vedem si aici, si nu mi-a mai placut ca am stat putin, doar 2 nopti, dintre care una singura cuc.

Vizitele la hoteluri s-au desfasurat ok, adica am inceput cu cel la care am stat, normal. Dupa ce am facut turul salilor de conferinte, am vazut camerele superioare, family suite-urile si apartamentele prezidentiale… au, mama! Cand am vazut sauna in camera, bar, jacuzzi, pat de 5×5 m… n-am putut sa am gandesc decat la destrabalari si orgii, petreceri private, care trebuiesc sa ramana asa, private! 😳 Am ramas marcata, inca sunt, mai vreau, mai trebuie neaparat sa ajung acolo, desi e scump ca naiba, sigur imi voi face o vacanta!

Al doilea hotel vazut a fost Rixos Premium. Mi-a placut foarte mult, pentru ca era foarte luxos, clasic, spectaculos, foarte aproape de plaja, avea un spa genial, multe facilitati, se mula foarte bine pe ideile noastre de congres si aveau o mancare… mmmmmmmmm! Seful a ordonat ca daca e nevoie, sa mancam si de 5 ori pe zi, daca ne invita, sa nu refuzam, pentru ca trebuie sa vedem tot si sa testam tot ce are oferit mai bun hotelul, pentru a ne crea o imagine de ansamblu cat mai conturata. Am mancat o salata de fructe de mare extrem de buna si am fost impresionata ca avea bufet special pentru cei care tineau diete. Dar, sa fim seriosi, mergi in vacanta, intr-un loc asa… si tii dieta? No fuckin’ way! Si, cum nu mancasem pepene pe anul asta, am bagat din greu acolo! 😀

Cel de-al treilea, si ultimul hotel vazut a fost Susesi. Un hotel intre cele doua ca stil, o imbinare de clasic cu modern, o imensitate care aduna tot ce vrei si ce nu vrei sub acoperisul sau, un hotel potrivit si pentru vacante, si pentru congrese. Mi-a placut design-ul, mi-au placut camerele superioare, privelistea de pe balcon, fantanile arteziene, sculpturile in pepeni si dovleci, dar si primirea si suvenirurile capatate. Am primit pixuri, ochisor de-ala anti-deochi si bloc notes. 🙂 Ei chiar sunt superstitiosi, ochiul ala l-am vazut peste tot. Si am mai aflat o superstitie draguta: daca intalnesti doua persoane cu acelasi nume, te asezi intre ele si iti pui o dorinta, cica se implineste. Asa mi-au zis cand am vizitat Rixos si reprezentanta hotelului avea acelasi nume cu colega mea, asa ca m-am asezat intre ele si mi-am pus o dorinta. 😀

Intorsi la Adam &Eve, am stat la un ceai turcesc si-am tras concluziile de peste zi, am mai povestit si-am stat cu colega si cei de la agentie pana cand au plecat la aeroport, ca aveau zbor spre Istanbul in seara aia. Ceea ce insemna ca eu ramaneam copilul nimanui. Noroc cu hotelurile astea, ca sunt destepte si au diverse programe in fiecare seara. Asa ca am profitat de ce-a ramas din seara si m-am plimbat pe plaja facand poze la asfintit si apoi m-am facut o floricica si, dupa ce am fost la cina si am cumparat magneti, am fost la barul ala imens, unde avea loc o prezentare de moda. Mi-a placut atmosfera, mi-am savurat Mojito-ul cu multa gheata, am facut o gramada de poze, am concluzionat ca si rusoaicele sunt frumoase, nu numai romancele, dar mi-am promis ca eu nu voi purta niciodata ce-am vazut la prezentarea aia. Culmea, aici la prezentare DJ-ul a pus muzica excelenta, spre deosebire de club, unde iar s-a stricat. Asa ca dupa o tura prin club, am aterizat fix in camera, nani.

Pentru ca a doua zi m-am trezit devreme si am fost la piscina, la piscina aia mare… si am savurat maxim ora aia stata acolo. Apoi a trebuit sa plec. Cu maaaaaaaaaaaaare regret! Si mi-am promis ca ma voi intoarce, dar insotita, pentru o vacanta romanticoasa si de neuitat! Si acum poze, sa va mai imbolnavesc si pe voi, nu numai eu sa visez cu ochii deschisi! 😀