august 19, 2015

Kusadasi, delfinii si croaziera

Va mai amintiti cand eram mici si aveam vacanta de 3 luni si ne plangeam ca ne plictisim si ne doream sa inceapa scoala? Mare greseala, ce copii fraieri eram! Ce n-as da acum pentru o vacanta de 3 luni…!

Cum anul trecut am avut concediu cu zgarcenie, iata ca anul asta s-au aranjat lucrurile astfel incat sa am 3 bucatele de concediu, nu doar una (sunt un om bun si merit). Si cum de cele mai mule ori „nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste”, intamplarea a facut sa mi se propuna un sejur la Kusadasi cu extensie de 2 zile Istanbul la intoarcere. Dupa niste suceli si calcule si concluzia „fuck it, pentru asta muncesc” am acceptat. Intreband de posibilitati de scuba diving si inot cu delfnii si primind un „nu stiu”, m-am apuat sa gugalesc. Sa inot cu delfinii este una dintre chestiile pe care le am pe lista de lucruri de facut macar o data-n viata, asa ca era important. Rezultatele au fost satisfacatoare, planetele s-au aliniat si am fost convinsa ca e mana destinului sau sunt eu prea vrajitoare, nu mai conteaza: parc acvatic cu tobogane si inot cu delfinii, la 3 km de hotel cu numele Adaland! Say whaaaat? Care erau sansele?! Nimic nu e intamplator!

Asa ca iata-ma pe drum, intr-un grup de 32 de oameni, dintre care 12 copii, mergand spre relaxare, bronz si distractie. Si lipiciul meu la copii functioneaza in continuare, am facut chiloman si m-am pus la mintea lor, distractia a fost garantata, numai pe langa mine ii aveam.

Despre hotel, ce pot sa zic?! 5 stele all inclusive nu e cea mai stralucita idee cand vrei sa mananci sanatos. Cele 5 stele in mintea mea si nu numai erau vreo 4 in realitate, mancare multa si de calitate slaba, care te indemna numai si numai sa mesteci; in rest, curat, frumos, nu am comentarii sau plangeri.

A fost relaxant, dar nu m-am omorat dupa plaja, apa nu era cum o visam eu sa-mi vad degetele de la picioare la adancime, drept urmare, am petrecut destul de mult timp la piscina. M-am intors de pe o parte pe alta si m-am prajit, am stat ca soparla la soare, am citit, am facut baie, am facut aqua gym si belly dance, ce poti sa faci intr-un resort?! 🙂

Am fost si la Adaland, unde m-am dat pe toate toboganele, am avut curaj pentru unele, dar in vita trebuie sa-ti infrunti fricile si sa le faci pe toate si mi-a placut tare! Cel mai mult mi-a placut inotul cu delfinii, a fost o senzatie unica, nu o voi putea uita. Cele 20 de minute au fost intense. Am inotat cu delfinuta Maya, in varsta de 23 de ani, a tot inotat pe langa mine si m-a lasat s-o mangai, ne-am pupat, am dansat, am inotat sincron si am hranit-o. O atingere de catifea, un animal extraordinar, o senzatie nemaiintalnita si o fericire incredibila, sunt extrem de recunoscatoare ca am avut sansa sa fac asta, sunt niste norocosi oamenii care au sansa sa fie in preajma delfinilor. Stiu ca locul animalelor este in mediul lor natural, dar si acesti delfini erau foarte ingrijiti si respectati, nu am avut sentimentul de „saracele animale”, merita toti banii!

Pentru a nu ne plictisi, am fost si intr-o croaziera de-a lungul coastei, cu opriri in diverse golfulete pentr a face baie. Ei bine, da! Aici adevarata apa curata, limpede si superba! Am sarit din barca de nenumarate ori, m-am balacit si m-am jucat cu piticii grupului. A fost o zi in care ne-am distrat, ne-am bronzat si e-am simtit bine. Mi-ar fi placut sa vizitez mai multe obiective turistice, nu prea m-am intors din concediu odihnita mai niciodata, dar nu prea era grupul de asa maniera, puteam vizita cel putin Efes, Troia si casa Fecioarei Maria, erau in zona, dar asta e…

Urmatoarele zile le-am petrecut la piscina, unde mi-am scrantit un deget de la picior. Am vrut sa prnd ora de aqua gym si am alunecat, mi-a intrat degetul de la picior intre fantele unde se scurgea apa. A durut, m-a lasat oloaga cateva ore (panica, cum mai haladui eu prin Istanbul?!), am schimbat toate nuantele de roz si mov, dar bine ca nu a fost rupt. Asa se intampla cand nu esti cuminte!

La intoarcere, Istanbul. Un oras frumos, un vacarm viu, colorat, cosmopolit, il iubesti si-l urasti in acelasi timp! Mi-a placut! Am vizitat Hagia Sofia, Moscheea Albastra si bazarul, ne-am tepuit la restaurante, sunt jepcari, dar asa e natia lor, nu ai ce sa le faci. Sunt multe motive pentru care sa-ti placa/displaca Istanbulul, dar e un mix bun totusi, atrage multi turisti, are un farmec aparte! Mai multe in postare urmatoare, unde voi povesti si de alta regiune a Turciei si de inca un lucru bifat de pe lista de lucruri de facut intr-o viata.

ianuarie 18, 2011

Vacanta tiroleza

Dupa 4 zile de munca pe anul asta, am decis ca sunt prea surmenata si am nevoie de o vacanta 😛 asa ca am fugit la schi. Am plecat cu familionul extins, urmand sa ne vedem acolo cu mai multa lume. Am facut drumul Bucuresti-Mayrhofen/Hollenz dintr-o bucata. A fost crunt si obositor, mai ales cand am condus noaptea si erau valatuci de ceata de nu vedeam la 10 m in fata.

Dar, odata ajunsi acolo, am dat drumul la distractie. Seara ne-am adunat in camera de jos, la o vorba, la o bauta, sa ne cunoastem, sa socializam etc. In total am fost vreo 30 de oameni, deci a iesit cu galagie, veselie si distractie. Am socializat la un pahar, dupa care ne-am hotarat ca mergem la club. Cine a baut cel mai putin, adica eu, a condus. Da’ nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ditamai sufrageria pe roti. Am luat o piatra-n gura (vorba vine) si-am zis ca exista un inceput pentru orice… suprinzator, usor de condus. Eheeeeee, si la club… sa vezi distractie! Am ajuns la unul trist rau, cu pustani de varsta lui Andrei (frati-miu), numai slagare nemtesti… ya, ya… am plecat la altul, care era destul de departe. Unii au cedat psihic si s-au intors, dar noi am perseverat. Nici acolo n-am fost incantati la inceput, dar baietii cum sunt plimbareti si clubul avand mai multe incaperi, la un moment dat vine unul „Bai, am gasit Bamboo! Hai la Bamboo!” 😆 si intr-adevar am gasit o incapere care semana si suna a club ca lumea. Eh, asa da!

A doua zi a inceput cantonamentul. Ne-am apucat sa schiem care incotro, ne mai intalneam, mai stateam la o ciocolata calda, mai faceam grupulete si schiam impreuna si cam asa ne-am petrecut zilele. Bineinteles ca m-am imprietenit cu cei mai zgomotosi si caterincosi, asa ca am ras de nu se poate pe tot parcursul sejurului. Am invatat doua vorbe tari „Sa moara Franta” si „Manca-ti-as dintii tai de frumos” 😆 . Au mai fost faze si expresii, m-am hlizit atunci, dar nu le mai tin minte.

Fata de acum 2 ani, am schiat pe mai multi munti. Adica in afara de Penken, am fost si la Kaltenbach si la ghetar la Hintertux, unde am experimentat mai multe partii. La Kaltenbach am nimerit din greseala pe obucata de partie neagra. Aiaiaiiiiiiiii, ce m-am mai chinuit, cu cristiane largi, dar n-am cazut si-am fost tare mandra de mine pe tema asta. Drept urmare, am evoluat de la partii albastre, cele mai usoare, la partii rosii, medii care in unele locuri sunt destul de solicitante. La Hintertux la ghetar am schiat de la 3250 m, privelistea era absolut superba, dar si frigul pe masura. Culmea, cel mai mult mi-a placut ziua cu ghetarul.

Ca sa mai iesim din monotonie, la camera unde ne strangeam, am adus ceva muzica, s-a facut concurs de baut shot-uri de palinca, deci e clar cat de avion s-au facut unii, s-a jucat mima, unde iar am fost pe jos de ras. S-au mimat „ignat”, „anduranta”, „zoofil”, „muist”, „regula”, „concret”, „orgie”, „candida” si multe altele la care s-a ras pana la epuizare. Intr-o seara am fost in Innsbruck sa mancam ceva sa ne plimbam, dar n-am apucat sa facem mare lucru, ca tristii de austrieci n-aveau nimic deschis si erau inchisi in case. Nu m-am omorat dupa oras, dar ii voi mai da o sansa data aviatoare cand ma duc la schi.

Ghinionul a facut ca intr-o zi sa toarne cu galeata si s anu putem sa schiem. Cum turbam in vila, am zis ca trebuie sa facem ceva util. Drept urmare, ne-am urcat in masina si am plecat la Munchen. Aici mi-a placut orasul, n-am vazut noi prea multe, dar a fost frumos ca m-am dus la muzeul H&M 😛 si am si stat la o cafenea toti la palavre si la hlizeli. Nemtii la fel de nezambitori… si noi radeam zgomotos de ziceai ca suntem fumati, a fost foarte tare!

In ultima zi toti am fost tristi, mai aveam un pic si plangeam ca trebuie sa plecam. Dar ne-am propus ca in weekend sa facem un after schi cum se cuvine! Abia astept! Ma bucur foarte mult ca mi-am facut prieteni noi si sper ca ne vom distra si vom pleca si alte dati in formula asta, s-a dovedit a fi una castigatoare. 😀

august 24, 2010

Vacanta romana

Dupa cum am planuit cu Simona (mai mult ea decat mine), iata ca am ajuns si la Roma. Mare metropola, capitala unui mare si vechi imperiu, somptuoasa, fascinanta, plina de viata, ca doar na, toate drumurile duc la Roma… iar noi nu puteam rata!

Inca ma gandesc cum sa structurez povestea, daca o structurez cronologic, cu tot cu ce-am vazut si aventurile aferente sau intai sa scriu o poveste „turistica” si apoi sa scriu un alt post cu fazele memorabile ale acestei calatorii, ca au fost din plin. Cred ca daca las fazele memorabile pentru un post separat, vor avea efect mai mult, sunt si de bine si de rau, plus impresiile mele extrem de subiective… rabdare si tutun si veti vedea ce aventuri minunate am avut.

Era sa ni se inchida check-in-ul in fata aici la avionogara Baneasa, ne-au pus sa ne platim bagajele, 30 de euro si pisi de la casa respectiva se misca in reluare… Simo era la casa, eu la check-in cu un deget ridicat spre fatuca de acolo amenintand-o ca fac scandal daca imi inchide check-in-ul in fata. Cu un minut inainte de inchidere am predat bagajele, injurand Blu Air-ul ca pe net nu se putea bifa chestia aia cu bagajul, dar sa trecem peste. Am ajuns in imensitatea de Fiumicino, ne-am descurcat sa ajungem la tren. Simoneta, care e o descurcareata si-o desteapta a citit pe forum si n-am luat bilet direct spre oras, care costa 11 euro, ci am luat Fiumicino-Parco Leonardo-Ostiense, din doua bucati, la 2 euro 90. Dupa care se trece la metrou si se merge mai departe… ma rog, e mai ieftin oricum decat cu taxi-ul. Din aeroport ne-am cumparat Roma card, 25 euro, cardul care ofera gratuitate la primele doua obiective turistice vizitate, gratuitate 3 zile pe mijloacele de transport si reduceri la celelalte obiective turistice, este insotit de ghid si de harta, e o unealta pe care-o recomand cu caldura. Uitandu-ne pe geam, nu ne-a impresionat extraordinar privelistea, dar nu ne-am descurajat, am gasit destul de repede hotelul, ne-am lasat bagajele si am fugit la galeriile Borgese, unde aveam programare. Programare + card = scutit coada si bani si intrat lejer. Acolo te lasa sa stai 2 ore, dupa care te dau afara, sunt extrem de multe picturi si sculpturi de vizionat, pe doua etaje. Ei bine, noi cam in jumatate de ora-40 de minute am terminat de vizionat. Suntem ignorante? Poate. M-au impresionat tavanele incaperilor, in rest, picturi, sculpturi… sunt o profana care nu intelege arta, ce sa fac?!

Dupa ce ne-am cazat si ne-am schimbat, am luat iar metroul si-am mers undeva aproape de Fontana di Trevi, am mers pe stradute si am gasit-o. Ne-am pozat, am stat si-am admirat furnicarul de lume, bineinteles ca ne-am pus si noi dorinte si-am aruncat banuti peste umar sa se indeplineasca apoi am plecat tot pe stradute sa ne mai plimbam prin imprejurimi.

A doua zi a fost programat Colosseum-ul. Metrou pana acolo, iesit si speriat de coada imensa. Un indicator salvator ne-a aratat ca noi astia cu card putem trece ca prin branza si am scutit o coada de cel putin 2 ore. Colosseum-ul intr-adevar m-a impresionat, e o imensitate, plina de istorie, parca simti atmosfera vremurilor trecute cand te plimbi pe acolo. Din pacate accesul nu se mai permite in catacombe, asa ca ne-am multumit cu partea care se putea vizita. Apoi am vazut toata partea de ruine din zona, si aici am intrat gratis pe baza cardului. Dupa ce-am vazut pietre, pietre si iar pietre am ajuns in Piazza Venezia, de unde am luat la picior Via Corso si am ajuns in Piazza del Popolo. Am gasit in sfarsit si un H&M, fericire maxima… maxima am spus!!! 😀 cum toata lumea statea pe trepte, am adoptat si noi pozitia sa ne mai odihnim. Am mancat si-am luat metroul spre Piazza Spagna, unde, la fel, ne-am odihnit pe trepte, dar de data asta ne-am si distrat. Vorba Simonei, de mult nu m-am mai distrat asa stand in fund pe niste trepte, am observat lumea, stilul de vanatoare si agatat al unor pusti englezi, al unor italieni, am palavragit de-ale noastre si am zis ca vom urca cele 300 (?) de trepte venind in alta zi.

Sambata a fost dedicata Vaticanului. Adica jumatate de zi. Am intrat in San Pietro, am stat putin, ca noi cautam de fapt altceva, Capela Sixtina, unde aveam deasemenea rezervare. Noroc cu Simo, 19 euro de persoana platiti pe net, si am scutit o coada de vreo 3-4 ore, jumatate din ea in soare. Am muncit mult pentru niste poze cu un fel de glob, sa iasa fara oameni in ele… cam greu apoi am luat la rand aproximativ toate cele 1000 (vorba vine) de camarute pana am ajuns in vestita Capela Sixtina, unde mi-am sucit gatul holbandu-ma la tavan. Da, superb intr-adevar… pacat ca nu mai e ca in alti ani cand, asa am auzit eu, se intra pe grupulete, timp limitat si te lasau sa te asezi pe podea pe spate sa poti privi in voie tavanul.

Cautand cu ardoare alt H&M mai mare, Simona avea adresele din Roma si, in afara de cel de pe Via Corso, toate erau in mall-uri, asa ca nu ne-a ramas decat sa mergem la mall, vai ce sacrificiu! 😆 Am luat un autobuz de la Termini, gara lor mare si am mers pana la capat. Soferii lor de la Atac (RATB-ul nostru) circula ca nebunii, cam cu viteza… am ametit de cat am mers stanga, dreapta, stanga etc etc. Orasul parea pustiu, totul inchis… am trecut prin niste zone destul de dubioase. La mall, alta viata, acolo traia lumea de fapt. Oricum, stam mai bine la capitolul asta, adica Porta di Roma nu mi s-a parut vreo mare senzatie de mall, Baneasa si AFI sunt muuuuuult peste. Dar ne-am facut damblaua cu H&M-ul si ne-a apucat noaptea pe acolo, am ajuns la hotel rupte.

Duminica a fost ziua in care am facut turul Romei in bus de-ala deschis, la inceput am facut turul complet si apoi am coborat la ce statii ne-a interesat. Am gasit un tur ok ca pret, 18 euro valabil 48 de ore hop-on hop-off, restul sunt mai scumpe, City Sightseeing si, daca pastrezi biletul, in alte orase partenere ai 10% reducere, e o intreaga retea. De aici mi-au venit niste idei cum am putea si noi sa avem asa ceva, dar voi face post separat cu acest subiect, ca e foarte mult de scris. Cu bus-ul am vazut doua biserici foarte frumoase, Santa Maria Maggiore si Santa Maria delli Angeli, biserica unde se afla La Bocca della Verita, castelul fost inchisoare cu podul aferent, in rest nu prea ne-am dat jos din bus. Apoi am mers din nou la Fontana di Trevi si pe jos pe stradute pana la Piazza di Spagna, unde ne-am mai distrat din nou, dar nu atat de bine ca si cu doua seri in urma. Am gasit magneti cu preturi intre 1 euro si 5 euro bucata, oferte 4 la 10 euro, 5 la 10 euro, 6 la 10 euro, depinde de model, noi am luat ultima varianta si abia apoi i-am gasit pe cei cu 1 euro, intre Fontana di Trevi si Piazza Spagna, asta pentru amatorii de ponturi.

Ziua de luni, cea in care am plecat, am luat din nou bus-ul si-am facut o tura, pe linia albastra, alt traseu decat cel din ziua precedenta, dar care avea statii cam in aceleasi locuri. Dupa un tur, alte poze si alte 1000 de grade, asa cum a fost in fiecare zi, sauna in aer liber, am baut la apa cat n-am baut intr-o luna… am mai mers pe la cateva magazine, la hotel, luat bagajul si spre aeroport. Puturosii astia nu mucesc toata ziua, casa de bilete s-a inchis la 13:30, iar noi pe la 14 si ceva eram la tren si vroiam sa luam tot asa ca la venire, ca daca luam bilet direct era mai scump. Dupa aventuri, ne-a lamurit conductorul ca la Parco Leonardo e casa de bilete in centrul comercial si pana la urma am ajuns cu bine la aeroport.

Aici alta bucurie, am mai platit iar pentru bagaje, de data asta 20 de euro si direct la check-in. In imensitatea imensitatii, Fiumiciono, am facut check-in-ul intr-o parte si-am mers vreo 10 minute pana la control pasapoarte, dupa era un mare duty-free si apoi poarta. Vorba vine, ca avea un tren care te ducea la un terminal cu mai multe porti, terminalul avea litere si apoi porti numerotate, inca o imensitate cu alte magazine si aici. Si, surpriza, inca se lucreaza la extindere. Cu o intarziere de vreo 10-15 minute am plecat si-am ajuns la noi acasa unde, chiar daca mai naspa decat Italia, dupa cum zic unii, e ACASA!!!

Iar povestile si fazele hazoase, naspa, de speriat, de tinut minte si zambit peste ani… in postul urmator! 🙂

iunie 23, 2010

Unde eram acum 10 ani

Acum 10 ani am ajuns intr-un loc unde multi inca viseaza sa ajunga… in America! Era vacanta inainte de clasa a 12-a si ai mei s-au gandit ca daca tot au prieteni acolo, plus de renovat casa, ar putea sa ma trimita la ei toata vara, ca sigur imi va placea si voi avea o vacanta de neuitat!

Eram foarte incantata, ca voi simti pe propria piele „the American way of life”, ma voi afla in tara tuturor posibilitatilor si ma voi intoarce cu povesti si cu o experienta superba. Pe vremea aia, Tarom inca facea cursa de New York. Am stat la business 😛 si am calatorit pe ruta Bucuresti-Satu Mare-New York (asa era atunci, se facea escala la SM sau TM si la intoarcere se venea direct). Si… la Satu Mare pe cine vad eu pe hublou? Nimeni altul decat… Ghita Muresan! O imensitate de om, dar cu privire blanda si cu mult bun simt. A stat paralel cu mine si am intrat in vorba. Mi-a recomandat locuri pe care sa le vad, m-a intrebat cat stau, ce tari am mai vizitat… discutii de genul asta, foarte relaxate, eu la randul meu intrebari cu duiumul… cred ca nimeni nu l-a intervievat asa ca mine. 😛 Si da, am luat si autograf… il pastrez cu drag!

Ajunsa la destinatie, m-au preluat gazdele si-am mers la ei acasa, in statul vecin, New Jersey, intr-un orasel numit Garwood. Dupa toate politeturile, discutiile si lamuririle… m-a doborat oboseala, schimbul de fus orar s-a simtit si m-am culcat.

De acum eram in vacanta. In casa unor oameni pe care nu-i cunosteam, care munceau mai toata ziua, cu o fiica mai mica decat mine cu vreo 3 ani, dar mai inalta c-un cap si de tz-shpe ori mai mare ca mine! 😀 Dar nu conteaza, sunt in tara aia frumoasa, de-o vedeam la teveu, o sa fie wow!

Eu, in stilu-mi caracteristic, nu prea m-am inteles cu fiica lor, pentru ca ar fi vrut sa fiu o mica marioneta… „mum, Ada are atitudine cu mine!” … eu eram mirata, ca nu cunosteam exact sensul, dar m-am lamurit pe parcurs si am ajuns la un numitor comun. Neterminand inca scoala, am fost intr-o zi si eu, curioasa din cale afara. Imi inchipuiam atmosfera aia misto de liceu gen „Saved by the Bell” si am vrut sa vad cat se pupa cu realitatea. Cam asa arata… numai ca elevii n-au nicio legatura. Dupa ce m-a prezentat, toata lumea roia in jurul meu, intrebandu-ma cate-n luna si-n stele… „wow, you live in Europe! how cool!”, „hmmm, Romania… is it in Italy?”, „do you have tv’s in Romania?”, „what do you learn in school?”, „the girls are as beautiful as you?”, „so, do you speak English, Romanian, Spanish and you know some French… woooooow! awesome!” … dar cea mai tare a fost de departe „see, this is one cent… 100 of these…” si eu am zis, „yes, I know, one dollar”, replica „you’ve learned fast”! 😆 M-am simtit foarte bine vazandu-i ca-s cam tampitei si cam ignoranti.

Dupa episodul asta am cam aflat ce puteai face in oraselul ala… sa mergi la supermarket si sa mergi in parc. Mda! Si-am mai cunoscut vecini, amici de-ai gazdei, unii haiosi, altii mai putin… per total ei aveau o impresie buna despre mine, eu asa si-asa despre ei. Eram cea mai mare dintre ei, in rest aveau intre 13 si 15 ani. Cand m-au intrebat „do you smoke weed” mi s-au muiat picioarele. Ulterior mi-au explicat si ce e weed. Pe atunci fumam, ca un copil teribilist ce eram… si am facut rost de tigari, pe care le fumam cu fata gazdei. Abia atunci vocabularul meu in materie de expresii s-a imbogatit, eram picata din luna… si astia faceau misto de mine. Acolo am invatat ce inseamna „awesome”, „hook up”, „make out”, „make up”, „blow job”, „hang out”, „chillin'”, „hand job”, „what’s up” si alte balarii de genul.

Usor, usor am aflat cam cum stau lucrurile pe acolo, obiceiurile casei, cum sunt oamenii, mentalitati, stil de viata etc. Gazdele mele si-au mentinut stilul de viata, facand doar cateva exceptii pentru mine, astfel ca ma trezeam tarziu si nu era nimeni acasa, ei la serviciu, fiica la summer school… ma plictiseam si ma uitam la televizor. M-am ingrozit: multe canale dedicate proceselor, americanii sunt procesomani si au niste reguli stupide rau, altele cu soap opera si restul cu talk show-uri. Remember Jerry Springer? Ei bine, majoritatea erau in stilul asta. Si ce mi-au vazut ochii acolo… pfuai… de exemplu tema de emisiunea „I slept with my daughter’s boyfriend”… certuri, balacareli! Copii rebeli care-si chinuiau parintii… erau adusi in emisiune si dusi in bootcamp, un fel de tabara de reeducare, unde se lucra mult pe psihic, dar cu stimulare negativa, se facea militarie si peste o luna erau mielusei… numai emisiuni asa!

Intr-o seara, stand la palavre in gasca in fata casei cu fiica gazdei si amicii ei, unul, Vinny (tot timpul cand il vedeam imi venea sa cant „hey cousin Vinny, yo cousin Vinny, is there anything that you could do for me”), m-a intrebat ce am de gand sa fac dupa ce termin liceul. Si i-am spus ca ma voi duce la facultate, cred ca pe vremea aia nu eram foarte hotarata ce voi urma. Mi-a oferit solutia: „Come and live in America! With me!” Vorba de la Revelion, „pai cum sa nu?! sigur ca da!”… dupa ce am vazut mai multe, nu mi s-a mai parut asa cool sa traiesti acolo. Dar despre asta si alte intamplari, in episodul urmator!

– va urma –

iunie 26, 2009

Pe meleaguri tunisiene

Toate lucrurile frumoase au un mic dezavantaj: se duc repede. Vacanta mea in Tunisia a avut si parti bune si parti rele, dar, per total, a fost frumoasa. Nu stiu cum as structura povestea, as structura-o pe parti pozitive si parti negative, cronologic, pe partea cu excursiile si partea de relaxare, partile haioase si partile cu nervi… Hmm… cred ca cel mai bine o voi imparti cronologic, in 2 sau 3 posturi, pentru ca altfel ar fi o poveste mult prea lunga.

In momentul in care am vazut camera, mi s-a facut rau. Era ora 3 si ei nu facusera curat dupa cei care plecasera inainte. Pe langa asta, erau doar doua paturi, nu 3 cum trebuia, plus ca nu functiona aerul conditionat, plus ca aveam camera pe partea unde batea soarele dupa-amiaza, plus ca n-aveam baterii la telecomanda teveului. S-au rezolvat una cate una. Dar, dupa cum i-am spus si ghidului cateva zile mai tarziu in excursie, daca venea atunci la noi, il linsam toti. Doua zile am comparat totul cu Egiptul. Pai daca aveam dreptate… na, asta e! Mancarea a fost acceptabila, dar se putea si mai bine. Miercuri ne-am adaptat noilor conditii, am zis ca asta e, o saptamana nu murim. La o adica n-am venit sa stam in hotel si clar de foame n-am murit. Ne-am plimbat si pe la bazar, am vazut cam ce si cum si s-a dus ziua.

Fiind cu doua ore in urma, ne-am trezit devreme si am fost la piscina pana la intalnirea cu ghidul care ne-a explicat despre excursiile optionale. Eram convinsa ca vreau in Tunis si, cand am auzit cate activitati se fac in excursia de 2 zile din Sahara, clar am spus ca vreau! Si iata-ma negociind cu mama sa scoata bani… mare belea 😆 mama e geniala, pana la bani! Cand s-a ajuns aici, pa pa! Eu nu mi-am schimbat hotararea, i-am zis ca plec si singura si n-are decat sa stea sa se plajuiasca pana nu mai poate. Frati-miu saracu’ n-a mai avut de comentat, s-a supus.

Restul zilei ne-am tiganit bine de tot. Foarte frumos pe plaja, nisip fin si curat, alta textura decat al nostru, barul de pe plaja era all inclusive (exceptie alcoolul), muzica, oameni haiosi, deloc aglomerat, o camila pentru poze, centrul de inchiriat diverse prostiute de amuzament langa noi… Foarte frumos! Si, cum frati-miu e amator de senzatii tari, sporturi extreme samd, i-am propus sa ne dam cu parasuta (parasailing). A fost ge-ni-al!!! Mi-a placut super mult, e superb sa vezi totul de sus, sa zbori si sa ai un sentiment ca nimeni si nimic nu-ti sta in cale!!! The world is mine!

Dupa ce ne-am dat noi, au venit sa ne mai intrebe ce mai vrem, daca mai vor si ceilalti etc. Ei sunt foarte amabili si, cum franceza este a doua limba vorbita in Tunisia, chiar o foloseau. Un baiat a vrut sa fie amabil si a intrebat-o pe o prietena din grup „Madam, parachute?” 😆 la care noi eram pe jos de ras… ea a refuzat, ii era frica oricum si, replica a fost (in romana) „bine, ma, daca vrei tu, sunt si parasuta!” 😆 … cred ca va ramane salut faza asta.

Ziua de vineri a fost dedicata vizitarii capitalei, Tunis. Am aflat multe lucruri interesante despre istoria veche a orasului, dar si despre dezvoltarea actuala a lui, despre ex-ul conducator si despre actualul, despre cum au facut ei legile, despre cum functioneaza mai tot. Mi-a placut foarte mult ideea educatiei: obligativitatea a 10 clase si la ei franceza se face din clasa a doua, iar studiile superioare, de orice natura, sunt numai in limba franceza. In Tunis am vazut ruinele apeductului lui Hadrian; am fost in Sidi Bousaid, un cartier rezidential superb, unde totul era cu alb si albastru, stradute pietruite si inguste, o vedere la mare de-ti taia respiratia; am fost la ruinele baii publice romane; am fost in centru si ne-am plimbat pe bulevardul care leaga ceasul de bazar, e o copie a Champs Elisee-ului, cafenele stanga dreapta, magazine, e dragut; am vizitat muzeul Bardo, un muzeu cu mozaicuri.

N-am intrat in bazar (medina), desi era imens si se putea negocia, totul se negociaza acolo. Am fost in schimb intr-un centru comercial, ceva gen spre mall. Pfuai de capul meu! Kitsch mai mare n-am vazut, parca eram in IDM, Europa sau piata Rahova. Brrrrrrrrr! In schimb aici (nu aici in mall, aici in capitala) s-a clatit retina mea intr-un mare fel, am vazut niste bunaciuni uuuuuuuuuuuuu!!! Erau unii cu trasaturi frumoase, si niste ochi de-aia verzi-albastri-turcoise de mi-a stat inima-n loc! Dar sa nu intram in detalii (ca imi aduc aminte de tipul ala la costum cu ochelari de soare rupt parca din reclame… si incep sa balesc)! Eu eram oricum privita insistent, desi eram decenta, doar eram in tara araba… ma simteam ciudat si totodata imi placea sa fiu admirata (asta poate pt ca distanta a fost pastrata si n-am vazut nicio atitudine sau vreun gest aiurea).

Eh, furori am mai facut eu, cred ca un pic in fiecare zi, dar nu semnificativ, mai mult ma amuzam. Cel mai tare a fost cand mergand pe la bazar am primit niste replici foarte tari, am ras de-am capiat. Zilele fara excursii au picat bine intre si au fost dedicate plajei si plimbarilor prin bazar. Si, cum eram eu prin bazar cu familionul, sarcina negocierii cadea in seama mea de cele mai multe ori. Si am dat peste un pustiulica… m-a intrebat de unde sunt, i-am zis… „aaaaaaaa I know! Romania! Jorje Haji!”. Si negociind ma intreaba daca ce cumpar e pt mine sau pt altcineva. Mi-a zis ca pt mine, imi da magazinul gratis! 😆 Dupa care o intreba pe matusi-mea eu cat cost. I-am zis ca sunt nepretuita, n-a inteles, i-am „desenat” si razand… imi spune ca imi face cel mai de pret cadou, inima lui! Pfuai, I’m a heartbreaker! 😆

Ca sa nu lungesc prea mult postul, voi continua in alt post cu excursia de doua zile in Sahara, partea cea mai frumoasa si plina de evenimente, plus voi mai povesti ce caterinci au mai iesit, ce vorbe de duh si ce chestii interesante am mai aflat despre lumea araba. Pana atunci pozutze care sa ilustreze ce-am povestit pana acum:

PS: Azi-noapte a murit cel pe a carui muzica am crescut… 😦 RIP, King of Pop!

mai 25, 2009

Esti weekendmaniac? Atunci risca un concurs!

Dupa cum am mai zis, sunt o weekendmaniaca, weekend-ul e partea saptamanii care-mi place cel mai mult, pacat ca se termina repede. Bineinteles ca un weekend nu se compara cu o intreaga vacanta, dar e gura aia de aer dupa o saptamana de balamuc de la birou, cand preferi sa fugi in lume cu prietenii sau cu persoana draga, sa nu va atingeti de calculator si preferabil sa nu raspundeti la telefon. Si, daca vacanta e numai o data, de doua ori pe an (pentru unii poate mai mult, depinde), weekend-uri sunt 52 in mod normal. Si, daca pentru o vacanta stai si te gandesti mult, consulti oferte, intrebi prieteni, ceri recomandari, pentru weekend pare mult mai usor. Uneori este, alteori nu, pentru ca posibil la un moment dat, daca esti stilul spontan, mereu in cautare de vizionat alte locuri, sa ramai in pana de idei.

Ei bine, aici intervine weekendmaniac.ro! E site-ul care-ti ofera ponturi pentru a petrece weekend-ul intr-un mod inedit. Si, cum e bine sa stii cam ce te asteapta intr-un loc unde te duci pentru prima data, e de mare ajutor sa arunci un ochi pe el inainte de a pleca la drum.

Si, pentru a se face si mai util, site-ul are un concurs: „Operatiunea cortul 2009„, in care cauta destinatii noi de a petrece weekend-ul mergand cu cortul, astfel ca weekendmaniacii pot avea mai multe idei trasnite pe unde sa colinde si, totodata sa nu aiba surprize neplacute, sa le fie „garantata” distractia. Toate detaliile aici.

Imi aduc aminte de vremurile de demult, cand eram muntomana, ne strangeam gasca mare, familion si prieteni multi si mergeam cu cortul la munte, am fost si weekend-uri, dar si perioade mai lungi, cel mai frumos fiind un concediu de doua saptamani, in nordul Moldovei si Maramures, am vazut o parte buna a tarii. Atunci am avut parte de una dintre cele mai frumoase dimineti din viata mea: dupa ce mersesem cu cortul in spate prin Muntii Rodnei, am campat pe creasta intr-o poienita, a fost frig noaptea, dar dimineata cand am iesit din cort am vazut cea mai frumoasa herghelie de cai, treceau pe langa noi, li se vedeau coamele in vant si erau luminati de soare, parca vedeam totul in slow motion… superb!

Si, cum un concurs se numeste concurs pentru ca are premii, Weekendmaniac premiaza cele mai interesante, frumoase, inedite, detaliate etc propuneri. Asa ca, pentru impatimitii muntelui si nu numai, premiile sunt oferite de Montline si constau in echipament montan, util pentru escapadele de weekend propuse de weekendmaniaci. Succes! 🙂