E prima oara cand plec la un drum asa lung cu masina, a fost obositor, stresant dar si altfel.

Ne-am trezit la 3 dimineata in ziua de Craciun si am pornit la drum. Prima oprire Arad. M-am bucurat ca mai vad parti din Romania, pentru ca nu mai fusesem mai vest de Sibiu. Bineinteles, strazile pustii, doar era sarbatoare, acum chiar se aplica „ce frumoasa esti tara mea… si esti nelocuita” (stiu ca era altfel, am adaptat). Am ajuns devreme in Arad, cred ca am facut vreo 7 ore (deh, daca n-avem autostrazi…). Asa ca ne-am plimbat. Deci… Bucurestiul e cel mai praf: la noi mizerie, la noi badarani, la noi figuri, la noi claxoane, la noi cladiri darapanate, la noi toate scursurile tarii, la noi tot ce e mai urat si mai rau. Aici… bulevarde largi, case vechi devenite monumente si restaurate, strazi pitoresti, civilizatie in trafic, ornamentele de Sarbatori, primaria orasului impunatoare… frumos!

A doua zi cu noaptea in cap, din nou la drum, destinatia Viena. Iar am ajuns devreme (de data asta, autostrazi prezente). Cine erau aia grabiti, cu stilul de presat in fund si flash-uit, cu tractoare numite jeep-uri si cu crosetat printre masini? Romanii, bineinteles! Deja ii ghiceam numai uitandu-ma in retrovizoare. Si bineinteles, in special bucurestenii! GPS-ul mi-a tocat nervii marunt, dar asta-i alta poveste. Cu harta la purtator, stiind ce si cum cu statiile de metrou si cu biletele, eram sef de trib. Fiind 26, normal, inchise magazinele. Jale mare pe capul meu! Asa ca am fost la Maredo vis-a-vis de Opera si am mancat puiul marinat la care visam de aproape un an si am bagat o plimbare pe Kartner Strasse, cu oprire la Stephandom. Ce luminite frumoase, nu ca porcariile noastre!!! M-am interesat de programul magazinelor pentru cand ma intorc si yessssssssss, urma sa fie deschise!

Intr-un final am ajuns la destinatia finala, Mayrhofen, o statiune de schi unde urma sa petrecem o saptamana. Urmandu-l pe nenea ala care zicea ” in 800 de metri va incadrati pe banda dreapta… parasiti autostrada… apoi…” am realizat ca era o coada imensa spre valea unde mergeam. Asa ca am iesit pe la urmatorul exit, am intors si am mers pe un drum paralel cu autostrada. Nenea tot zicea „reconfigurarea traseului”, dar te pui cu romanul descurcaret?! Am evitat o coada de cativa km si niste ore pierdute. Dar ce vedeam nu ma linistea deloc. Frate… unde e zapada? Eu unde schiez??? Aveam sa aflu ulterior.

… (aici e partea cu vacanta propriu-zisa)

Cred ca e un fix cu trezitul dimineata. La plecare, la fel, ne-am trezit la 4 si la 5 eram pe autostrada. La 10 si eram in Viena. Insfaca harta, ia belete, metrou. Destinatia Mariahilfer Strasse. Shopppinguialaaaaaa! Daaaaaaaaa!!! Ca sa citez un clasic in viata (frati-miu) „omoram bani!” ! 🙂 Dupa cum am mai zis, iubesc H&M-ul! Si desi acolo sunt 3, am intrat doar in unul, te pui cu oamenii nerabdatori!!! Mie-mi trebuie cate o ora in fiecare H&M, si am reusit in 20 de minute sa-mi iau ce mi-a facut cu ochiul si sa si platesc! Dar am reusit sa bantuim strada de la un capat la altul. Sa mai spun cum erau romancele noastre cu sacosele de cumparaturi??? Si ca peste tot se auzea dulcele grai romanesc? Nu mai e cazul.

Inca o zi de drum si de chin, de data asta am petrecut vreo 14 ore in masina, pana acasa. Chinul a fost dupa ce am intrat in tara, as usual.

Concluzii dupa un drum in stilul asta:

• daca te duci la Viena la shopping, du-te cu avionul, scutesti multi nervi!
• suntem sub orice critica la capitolul sosele
• „saracii” romani, au cele mai luxoase masini, pe autostrazi acolo erau numai X5, Cayenne, Q7 si alte tractoare de-astea de bani multi
• cei mai indisciplinati in trafic sunt romanii, bucurestenii fiind de departe in fruntea clasamentului
• GPS-ul este folositor, dar iti toaca si nervii; este super bun in oras pentru a te duce la locul exact, in rest, daca stii sa te uiti la indicatoare pe autostrada si mai ai si o harta, n-ai cum sa te pierzi.
• totul e curat, pus la punct, civilizat; din punctul asta de vedere suntem niste handicapati coborati din copac.

Ar mai fi de zis, dar ma opresc aici cu concluziile, nu are niciun sens sa continui, este foarte clar ca multi romani sunt redusi, cocalari, manelisti si limitati si astia ne fac de ras! Din fericire, nu toti romanii sunt asa!

P.S.: In postul urmator povestesc despre vacanta propriu-zisa si pun si poze. 🙂