Cred ca la inceput de an lepsele sunt in floare. Sincer, nu ma deranjeaza, chiar imi plac. Bine, nu toate! Ce-mi place, preiau! Sau sunt plesnita de nu ma vad!
Si, cum sunt ca un magnet pentru asa ceva, m-am pricopsit nu cu una, ci cu doua lepse. Din nou!Asa ca, sa purcedem, sa le ducem la indeplinire, mai ales ca sunt interesante!
Prima este de la Aia cu Paru’, cea mai leoaica scorpie ever, care mi-a dat misiunea de a posta o poezie inspirata de muza suprema, femeia, insotita de o poza de-a mea in care arat fabulos. Cum multe lucruri din viata mea sunt legate de Eminescu, 11 ani l-am frecventat (institutia de invatamant, nu va ganditi la prostii!!!), e poetul meu de suflet, iar urmatoarea poezie, pe cat de simpla, pe atat de frumoasa si plina de romantism, e preferata mea:
Venin şi farmec
Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.
Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus! (sursa)
Cat despre poza… fata, hai, tu nu stii ca eu arat fabulos in toate pozele? 😛 😆 Clar am poze preferate, dar acum la munci, nu te astepta sa am poze… nici acasa nu prea am, ca my baby e imprumutat toata luna. Uita-te si tu la pozele de la gunoiereli sau de pe aici si alege-ti-o pe cea mai cea! 😛
Cea de-a doua leapsa vine de la Vulpita mea preferata, pe care o admir foarte mult si n-am cum s-o refuz niciodata! 😀 Ea este destul de curioasa, asa ca, dupa ce a raspuns la intrebarile astea, mi le-a pasat si mie, sa vada ce raspund. Well…
Cat din viata personala expui scriind pe blog? Ohoooooo! Mult! Prin povestile despre prieteni, despre locurile pe unde-am umblat, despre dezamagiri, nervi si principii, despre ce mi-e drag si ce detest, amintiri, intamplari curente… vorba Liei, sunt carte deschisa! Si da, aplic in continuare chestia „nu ma mai intreba, citeste pe blog!” (asta daca stiu ca persoana ma citeste si eu am si scris ceva relevant si ok de stiut de catre toti). Unele aspecte nu le voi dezvalui never, ever, pentru ca nu se face, stau mai bine in mintea si-n sufletul meu decat asternute pe hartie! Dar nu poti spune ca ma cunosti, chiar daca citesti blogul din scoarta-n scoarta, cunosti numai cateva aspecte!
Cu ce iti dauneaza blogul? Nu-l consider un lucru daunator, ba dimpotriva, m-a salvat, m-a vindecat si-mi da incredere in mine! Mai nasol e ca uneori repet ce scriu pe blog si ma trezesc cu replica „stiu, am citit!” 😛 , dar repetitia e mama invataturii. 😆
Cu ce te ajuta blogul? Aici e o intreaga poveste. Ma ajuta enorm! Am mai spus-o si-n alte posturi, dar mai zic si aici. M-a facut sa cunosc o gasca de oameni super, cu care m-am inteles extraordinar, am de la fiecare ce invata, ma simt norocoasa ca-i am in preajma si ca-i pot considera prieteni. E vorba despre „gunoieri”. Am cunoscut si alti oameni din blogosfera, astfel ca am ajuns sa fiu una din fetele Twitter. Am crescut usor, usor si am si fan club si hate club. M-am ales si cu fiice adorpive, le stiti deja! M-am implicat in campanii sociale, online-ul mi-a dat incredere in cazurile prezentate cum ca sunt reale si n-am mai ezitat. Am castigat internship-ul de la Hotcity… si poate mai urmeaza si alte bucurii pricinuite de blog!
Ce reactii permiti? De toate… atata timp cat nu ma jigneste nimeni! Am avut parte de critici constructive si in comentarii, dar si live, aprecieri si din pacate si injurii. La reactii dure, dar si argumentate, am raspuns la fel. Unele sunt inca acolo, injuriile si jignirile gratuite am decis sa le bag la spam automat si sa le ignor, un om care jigneste ascunzandu-se dupa un id si-un ip nu reprezinta nimic! Cu ocazia asta lansez invitatia celor care au ceva sa-mi transmita in sensul asta, sa vina sa mi-o spuna in fata! Chiar nu ma supar! Daca cineva are motiv sa ma jigneasca asa cum am primit eu in comentarii, be my guest, sa vad eu cine lasa la o parte lasitatea!
Ca sa incheiem intr-o nota vesela, trebuie sa predau stafeta, astfel ca… prima leapsa, cea in versuri, i-o predau Vulpitei si Liei din tara lui aiurea, sunt curioasa ce versuri le gadila corazon-ul! Leapsa cu cele patru intrebari pleca mai departe la cea care nu ma uita niciodata nelepsuita, Aia cu Paru’, la fiicele Crocoditza si Marmotica, la Mar si la Honey, pe care n-am mai chinuit-o demult! 😀 Si la Morena amandoua, ca-i plac lepsele!
Pies: Mi-a soptit o pasarica… cum ca azi e ziua lui Metalshrine! La multi ani, maestre, sa ne traiesti 100 de ani, sa fii la fel de hazos, plin de verva, amuzant si atent la greseli ca si pana acum, sa fii sanatos si fericit, ca restul s-or rezolva!
Foarte drăguţe răspunsurile tale 🙂 Şi da, o să preiau leapşa în versuri, deşi proza e mai pe gustul meu :p Pupez!
P.S. Trebuia să spun Prima? 😀 Că am văzut că aşa e obiceiul la tine :)))
Hihi… nu de la mine a pornit nebunia asta… ci de la Dono! 🙂
Bine, hai…a doooouuuaaaa!! 😀
ma dezamagiis, cuma asa fara de poza? Da ti iert de data asta!
cred c afraza ta cu: ce mai faci? R: citeste-mi blogul , o sa ramana posteritatii!
Poezia…”Şi-nveninat de ochii verzi.” – io’ s inveninata de invidie pe ochii tai!! 😛
Buon – buon … p-asta o sa o faca Joa, ca eu am deja task preluat de la Jasmin. 😀
Că tot vorbeai de telepatie… înainte de a posta articolul, inclusesem şi eu aia cu şoapta păsăricii, deci e clar. Plus că am postat amândouă într-un interval de timp destul de mic. Parc-am fi gemene 😉
Ok, o preiau desi – recunosc – nu-mi place prea tare. Daca nu raspund foarte serios nu se supara nimeni, nu ? 😛
La multi ani, Metale !!! 😀
@Aia cu Paru’: Fata, hai, nu poci ca sa-i scot sa ti-i fac-cado’, imi pare cu regret! 😛
@KS: Uochei!
@Jasmin: Da, sa-ti spun si tie cum ii zice Joa Crocoditzei: Geamano! 😛
@Joa: Nu ne suparam pe tine, n-am avea cum! 🙂
Place la mine. Pot să-ţi zic şi eu la fel 😉 ? Şi-aşa mă întreba Croco ce loc vreau în arborele genealogic. Acum mi-am dat seama că-i lipseşte o mătuşă 😆
Bun, asa ramane! 🙂
Multumesc mult si aici iar cerinta postata la Dono ramane in picioare! 😛 Astept cu nerabdare!
Da, da, da!
Primim cu leapsa!
Ma ocup personal in seara asta, sau maine, cel tarziu 😛
Ma mai gandesc cu poza aia 😆
LMA metale! Sa traiesti sanatos si la fel de voios 🙂
Vazut, preluat si in curs de executare 😀 leapsa that is !
@Metalshrine: Ma uit acum!
@Morena: Stiam eu! 😛
@Marmotica: Asa sa fie!
sa ne lepsuim…zic! 🙂
[…] de la Ada 13 februarie 2010 Posted by Joaninha in leapsa. Tags: leapsa, minciuni trackback Ada a lepsuit cu drag si ne-a atins si pe noi, desi am strigat ca nebunii “verde stop! verde stop! […]
[…] Mama a zis ca mi-ar sta bine sa fac si leapsa asta…asa ca… sunt copil ascultator si […]
[…] la tava su sos de cuvinte asezonata cu intrebari personale. Reteta mi-a trimis-o Ada si se prepara dupa cum […]