Era sa te pierd

Si ce sperietura am tras, mama-mama!!! Primul meu copil, blogul meu dragut, au em gi! Am avut o mica premonitie, imi tot spuneam in gand ca trebuie sa scriu, trebuie sa-mi fac timp, ca prea am neglijat partea asta, partea unde sufletelul meu se incarca pozitiv din scris. si uite, asa de pe azi, pe maine, cu treaba si alte cele, am tot amanat.

Si numai ce aseara ma ia o pretena la vorba si imi spune ca nu mai poate sa-mi acceseze blogul. Gheara panicii mi-a cuprins stomacul si a inceput sa-l stranga. “Mama, mi-a furat cineva blogul, ce ma fac?! Nu am salvat nimic, nu am back-up…macar sa sterg postarile, ceva, oriceeeeeeee!!!” Si, cum sunt atehnica, dar pe aici prin WordPress mi-am prins urechile demult si am invatat experimentand si apasand diverse butoane, am ajuns sa le scriu celor care se ocupa ce platforma asta minunata, sa-mi dea copilul inapoi. Sincera sa fiu, nu stiu unde si cu ce am gresit de mi l-au suspendat, cica as fi incalcat niste termeni si am facut reclama sau chestii similare. Daca faceam bani din blog, mai ziceam, dar asa… oricum, important e ca l-am recuperat!

Nu stiu cat a durat pierderea, asa “mama” denaturata sunt, dar cred ca putin. Ma speriasem ca nu mai am unde sa-mi scriu operele de arta, memoriile, aventurile picante si alte tzacaneli. Bine ca acum totul a revenit la normal, ma gandeam ca daca tot ma stie lumea de dusa cu pluta, sa le ofer confirmarea si sa fac un post despre superstitiile mele.

Asta, intr-un post viitor, cand timpul mi-o va permite!

Deci, copilasul meu, iarta-ma ca te-am neglijat, dar acum ai cativa anisori, te-ai facut mare si mami trebuie sa munceasca, nu mai are atata timp la dispozitie, asa ca tu te joci cumintel si de cate ori poate, mami o sa vina sa mai scrijeleasca impreuna cu tine, pentru posteritate.

Noul meu prieten

A fost abandonat impreuna cu alti semeni de-ai lui cand era mic. Au fost toti gasiti de niste copii si dusi la doctor. Cand au fost pusi pe picioare, au ajuns in grija unor oameni cu suflete bune, care le-au oferit protectie, mancare si i-au ingrijit cum au putut mai bine. Pentru fiecare din ei, sperau la un loc mai bun, la o viata mai buna si un trai intr-o familie care sa-i iubeasca si sa ii trateze asa cum merita. Iar ei sa fie recunoascatori pentru sansa oferita si sa-si rasplateasca stapanii cu multa dragoste.

Dupa 5 ani, iata ca ne-am gasit. A fost dragoste la prima vedere. Am vazut si altii ca el, dar niciunul nu a fost mai dragut, afectuos, lipicios si scump ca el. Am fost convinsa ca vreau sa-i vad pe toti si apoi sa ma hotarasc. Cu toate astea, numai la el imi statea gandul, ba chiar l-am visat. Dar, dupa ce mi-am urmat planul… am ajuns la acceasi concluzie: el e! Si nimeni altul! Si l-am adoptat. Si e al meu si ma topesc de dragul lui.

Cand a facut cunostinta cu noua lui casuta, avea lucrurile lui pregatite, o noua stapana care citise si se informase inainte, desi si acum are impresia ca nu stie mare lucru despre pisici… si a fost timid. Dar, odata ce ne-am acomodat unul cu celalalt, e iubire mare! Si ma face sa zambesc, ne jucam, imi insenineaza zilele, imi ocupa serile si m-a responsabilizat, e un sentiment frumos sa stii ca un sufletel depinde de tine, te asteapta acasa, se bucura ca petrece timp cu tine si tu ii porti de grija.

Le multumesc foarte mult celor de la Robi, care au avut rabdare cu mine, sa-mi dea informatii, sa-mi raspunda la intrebari si au avut incredere sa mi-l dea. Iar numele nu i-l voi schimba… suntem predestinati, are acelasi nume cu mascota din masina. Asadar, meet Pipo!

PS: Recomand adoptia de pisici de la Robi, ei sunt profi, iar pisicile sunt bine ingrijite si sanatoase.

Si cand mi se pune o pata

…asa ma apuca febra ideilor si dorul de scris, de nu se poate! Si cand deschid aici un nou articol… blank! Ia Ada de scrie!

Pai si?! Hai! Ete na, si despre ce sa mai scriu? Despre amintiri, despre intamplari marcante, despre activitati zilnice, despre vise, despre sperante, nazuinte, aspiratii, autosugestii, soarta astrele si horoscopul… am tot scris. Un blog tematic nu m-ar caracteriza, ca as bate apa-n piua. Ce vreau eu sa fac, poate voi scapa o informatie doua, dar asta dupa ce se intampla ce vreau eu, sunt inca foarte superstitioasa (da’ chiar, as putea sa-mi adun toate superstitiile intr-un post – asta ca aia care deja ma cred sarita, sa aiba confirmare scrisa), ce-am facut, sunt un om simplu, cu viata neinteresanta, in ciuda a ceea ce se crede, cum ca viata mea e perfecta… n-are rost.

Despre politica nu scriu din principiu, toti o apa si-un pamant, mi-e scarba. Din pacate sau din fericire, sunt nationalista. Despre vremea de afara nu scriu, se stie ca iubesc vara si ca as hiberna, nu mai plang din cauza mizeriei de pe strazi si nu mai spun cum era sa cad din nou, artistic bineinteles, intr-o balta… cred ca s-au plans si au scris altii destul.

Despre nebuniile lunii amorului ghebos… pfuai, povesti! De cele mai multe ori… it’s complicated, ca statusul pe Facebook. Dar daca tot e complicat, nu posta, pastreaza pentru tine. In lumea asta rea, daca esti fericit, esti blamat si invidiat, daca nu esti, ca de ce nu esti si cand o sa fii si tu in randul lumii, cand e complicat, e prea complicat si neinteles… fericirea mea, la naiba!

Despre nebuniile mele legate de culori si combinatii, ele se pastreaza, piticii mei danseaza step cand vad combinatie de negru cu maro, mai nou, vad negru cu maro si cu gri… epic fail! Si ma mai apuca nebuniile cand vad generatiile tinere, ca-mi da cu virgula cand ma gandesc oare cum va arata pensia mea platita de ei. Mai e mult pana atunci, sunt mai mult decat infloritoare, dar ma mai duc din cand in cand departe cu gandul. Nu bun, a nu se repeta, dauneaza grav starii de spirit prezente!

Si totusi, daca inca mai sunt cateva zile si iubirea hibernala se transforma in dragoste primavaratica simbolizata de-un fir rosu cu alb, si nu numai, hai sa va spun o mica poveste! Ea, o visatoare si o romantica incurabila visand de mica la povestea de iubire perfecta. El, un fante binecunoscut care isi opreste privirea asupra ei si-si spune ca trebuie s-o aiba. Astfel ca, timp de aproape un an ii face curte si, cu ajutorul cuvintelor bine alese, o cucereste. Toate bune si frumoase, planuri mari, iubire si mai mare. Pana intr-o zi, cand ea primeste in miez de noapte un telefon si i se spune ca el este undeva cu alta domnisoara, exact in ziua in care americanii il serbeaza pe Vali. E, hai, ca asta-i culmea! Si se duce sa vada cu ochii ei. Si a vazut… si un intreg univers de minciuni s-a naruit in jurul ei. S-a dus, i-a salutat, le-a urat distractie placuta si a plecat. I s-a rupt sufletul, dar a fost demna. Toate astea s-au intamplat dupa, ghici… 3 luni! Si cica dragostea dureaza 3 ani! Poate la unii suficient de norocosi! Iar cei care se bucura de ea, s-o aprecieze si sa se considere binecuvantati, e din ce in ce mai rara!

Asa ca, noroc ca nu am timp sa scriu in amanunt despre fiecare chestiuta pe care mi se pune pata.

De ce sunt barbatii porci si femeile curve III

Dupa doua posturi in care-am mai spus una alta despre subiect, dupa numerosi gugalitori care astfel au ajuns la mine, dupa alte discutii in offline despre subiect sau subiecte similare… m-am gandit ca ar fi pacat sa nu fac din postarea asta cel putin o trilogie. Nu pot sa ma las mai prejos si sunt convinsa, ca oricat s-ar scrie pe subiect, mereu va fi unul controversat si indelung discutat si probabil nu se va ajunge la nicio concluzie general valabila. Desi adevarul e undeva la mijloc, mereu parerile vor fi subiective, discutiile aprinse si contradictorii iar convingerile probabil neclintite.

Ideea mea ramane aceeasi, in schimb, ca sunt asa unii din cauza celorlalti… pacat ca-n viata asta nu se pupa timing-ul curvelor cu al porcilor! Ca ei ar fi fericiti acolo-n lumea lor… Din pacate lucrurile nu sunt chiar atat de simple, vorba feisbucului, it’s complicated! Pentru ca, datorita bagajului din trecut, blocajelor si nepotrivirii, catalogarea asta reciproca sa fie facuta foarte gresit. Fara sa vrem, sau sa ne dam seama, comparam si facem legaturi cu trecutul. Am observat ca, in timp, barbatii care au suferit devin din ce in ce mai sensibili la detalii banale si de nepatruns in rest, iar femeile devin mai reci si mai dure si actioneaza in consecinta. O asociere dintre doua persoane asa, clar duce la niste perceptii gresite una despre cealalta. Si se duce naibilui tot!

Poate vazut din afara e un comportament de condamnat, ca nu e normal sa compari, ca nu-i normal sa porti dupa tine tot bagajul emotional… da, poate ca asa e, dar uneori nu se poate altfel! Si comportamentul distant este exact strategia cea mai potrivita de aparare, si daca nu e cea mai potrivita, atunci sigur e cea mai comoda. Pentru cel care-o aplica este foarte ok, pentru cel care simte efectele, nu. Si stai si te intrebi… totusi… toate lucrurile astea de unde au venit? Ca daca stai si tratezi efectele, povestea se va repeta, daca investighezi cauza si faci ceva in sensul asta, s-ar putea sa vezi schimbari.

Pai, toate lucrurile astea, au venit deopotriva din partea femeilor si din partea barbatilor. Pentru ca suntem firi diferite, pentru ca ar trebui sa ne completam. Dar complementaritatea asta asa, nu e ca la puzzle, perfect match, nu e just like that, in extrem de putine cazuri fericite se intampla asta. In cazurile de oameni normali si cu defecte, despre care vorbesc eu, lucrurile mai trebuiesc si ajutate, in sensul ca pentru ca lucrurile sa mearga, ambele persoane trebuie sa aiba rabdare, intelegere, bunavointa si sa comunice. Altfel, isi pot lua la revedere de la primele intalniri!

Numai ca lucrurile idealiste despre care vorbesc eu aici sunt cam greu de executat, fix din cauza blocajelor si bagajului. Totusi, daca noi suntem doooooooh si caposi, macar creierul nostru e mai destept, in timp sterge amintirile neplacute si le lasa pe cele frumoase, drept urmare, in locul celor urate, s-a facut loc pe hard pentru unele noi, preferabil si mai frumoase! Si ar fi ideal daca am iesi din cochiliile noastre comode si am face un efort, mai ales daca avem si pentru cine! Frica de esec nu este pentru invingatori! Si chiar daca purtam masti, ca nu avem incotro, e tare bine sa fii tu cu putinele persoane care merita sa te cunoasca cu adevarat.

In general suntem superficiali, nu avem rabdare, nu ne dorim, nu ne simtim in stare sa lasam pe cineva sa ne descopere si sa ne vada vulnerabili, nu suntem capabili sa mai intelegem si sa aplicam in adevaratul sens cuvantul “commitment”, ca s-o citez pe o prietena… Iar femeile se indragostesc de ce aud si barbatii de ce vad. De aceea femeile se machiaza si barbatii mint! Depinde fiecare cat are de ascuns. Si asta mi se pare trist. Cu toate ca e adevar in chestia aia ca nu poti cunoaste un om o viata, daramite intr-un timp scurt. Dar de-asta spun eu sa nu ne mire nimic. Pentru ca rautati vor fi mereu, misoginisme si atacuri asupra barbatilor vor fi mereu, cu intentie, cu directie sau fara niciuna din cele de mai sus. Pentru ca mereu e simplu sa se faca glume de genul “De ce barbatii cu BMW-uri au succes la femei? Simplu, ele citesc printre randuri… Be My Wife!” sau “femeile spun ca toti barbatii sunt porci… dar cine le-a pus sa-i incerce pe toti?!” si in fond lucrurile raman aceleasi. Traim intr-o jungla, daca nu ne adaptam sa fim noi vanatori, vom fi cei vanati… oricum trecem prin ambele stadii alternativ!

Si dupa cum spuneam, barbatii au devenit sensibili, iar noi din ce in ce mai ale naibii. Ne-am sfasia intre noi, iar ei nu inteleg chestia asta, sau poate ei doar profita de situatie. Totusi, la ei chestia cu “esti prea buna pentru mine” e in general un mod delicat de-a zice “du-te dracu” si nu pentru ca isi recunosc slabiciunile. Asa ca, daca persoana aia a inspirat chestii misto mai mult decat la nivel superficial, poate o discutie ar edifica situatia asta, care e prea bun, care merita si care nu.

Oricum, cele trei nazuinte ale barbatului sunt: sa fie asa frumos cum crede maica-sa ca e, sa fie asa bogat cum crede fiu-su ca e, sa aiba atatea femei cat suspecteaza nevasta-sa ca are! Drept urmare, poate actiona in consecinta si poate nu e asa de condamnat. Babatii sunt mai rai decat femeile, mai suciti, vor si relatie si felatie in acelasi timp. Si uneori nu se tem s-o spuna cu voce tare, daca merge, bine, daca nu, nu! Si culmea, de multe ori merge si asta pentru ca exista prea multe optiuni, prea multa superficialitate, prea multa curvasaraie, prea multe ispite, ca iar sa citez pe cineva. Tiparele standard ale societatii nu se mai potrivesc in ziua de azi, dar asta depinde de perceptia fiecarui individ. Si pentru ca e usor si merge fara romantism si siroape, ei nu se mai strofoaca si se canalizeaza pe tinte usoare. Poate asa fac si femeile, cand intalnesc un tip dificil, nu-si bat capul, aleg varianta barbatului-carpa. Si unii, si altii, vor ajunge la un moment dat sa fie nemultumiti, sa se planga si sa fie nefericiti. Si… mai exista un adevar foarte valabil in zilele noastre: dragostea e pentru doi, dar mereu se gaseste cate-o curva care nu stie sa numere! Si uite asa, se duse romantismul!

Una peste alta, ca o incheiere, tu vei fi clar un porc in ochii unei femei pe care-ai ranit-o, iar tu vei fi o curva pentru barbatul pe care l-ai dezamagit. Pentru ca de multe ori vrem sa parem ceea ce nu suntem, cream imagini, impresii si asteptari gresite… si ne alegem cu catalogari de-astea. Trebuie sa fim constienti ca avem fiecare partea noastra de porci si curve si, in primul rand sa fim sinceri cu noi, restul… e cancan!

Leapsa licean(l)a

Ce-i drept, n-am mai avut demult parte de lepse si, cum probabil se gandesc la mine niste oameni draguti, mai precis fiica mea Marmota… mi-a dat de lucru, sa execut o leapsa. Si nu asa oricum, ci cu regulament. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o! Dar… cum e vai de parintii care n-asculta de copii, scriem si leapsa si regulamentul:

• scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificand si cum anume te-ar fi ajutat
•  transmite leapsa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
• scrie astfel încat să generezi comentarii, vrem să pornim o discutie constructiva
• nu trebuie să scrii prea mult, insa nu trata leapsa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine)
• preia si regulamentul in articol ca sa stie lumea ce trebuie sa faca
• raspandeste mesajul prin social media, insa fara a spama, vrem doar sa stie lumea de ea.

Liceul… bitter sweet memories… ca sa caracterizez in 3 cuvinte! Liceu bun, am dat examen la matematica si romana, pe vremea aia se invatau comentariile ca poeziile si tare imi doream sa le pot pune pe muzica. Tin minte j’de melodii din vremurile alea, le cant pe de rost, da’ comentarii… pfuai! Niet! Nada de nada! Am intrat la mate-fizica, unde si optasem.

Si acum sa incepem cu partile amuzante sau care nu sunt foarte legate de scoala. Am fost mai apropiata de colegii mai mici cu un an decat de colegii de varsta mea, asa ca un lucru pe care mi l-as fi dorit, era sa fiu in generatie cu ei. Am fost singura generatie in multi ani care nu a avut balul bobocilor, datorita unei directoare ciufute. La naiba, si ma inscrisesem si la miss! Ne-am scos parleala anii urmatori, n-am ratat niciun bal tot liceul, chiar si dupa, un an.

Mi-as mai fi dorit sa stiu in liceu lucrurile pe care le stiu acum despre mine, si mi le-a spus dupa 10 ani fostul prieten de atunci, vai, de cate angoase si probleme si chinuieli m-ar fi scapat… dar ale tineretii valuri trebuie sa se manifeste, complexele si temerile la fel, altfel nu ne-am cali si n-am fi oamenii care suntem azi. Oricum, chiar si dupa atatia ani, am avut un maaaaaare zambet pe fata si self esteem-ul s-a inviorat fantastic!

Acum revenind la lucruri mai serioase, fiind la mate-fizica, implicit 4 ani am dat teza la fizica si chimie. Nu mai stiu nimic! Dupa atatia ani abia stiu ca g=9,8 m/s la patrat, stiu elementele chimice si formulele catorva substante si mai stiu cum se deseneaza benzenul. Mi se pare trist… ma rog, nu ca mi-ar folosi acum…! Mi-as mai fi dorit sa am acelasi profesor de mate tot liceul, nu sa incep cu un varzalau, sa cad in prapastie si sa ma ridice meditatiile, ca apoi sa iubesc analiza matematica fix pentru ca proful a fost unul de exceptie. Si tare mi-as mai fi dorit sa nu fie nevoie sa fac fituici la absolut fiecare teza la romana, pentru ca nu puteam retine expresii pompoase si trebuia sa zic cu-cuvintele mele ce mama zmeilor a vrut sa zica autorul… asa aveam niste blocaje si niste probleme cu scrisul la romana, nu stiu cum de acum sunt in stare sa scriu pe blog si cateodata chiar am scris articole demne de revista (asa mi s-a spus, nu ma laud singura).

Mare lucru nu pot spune ca as fi schimbat in liceu, pentru ca a fost o perioada nebuna si de ratacire pentru mine. Daca de mica am zis cantareata/dansatoare/actrita, in liceu ma apucasera nebuniile cu avocatura… mai tarziu la facultate dupa doua semestre de drept m-am felicitat ca n-am luat-o pe calea aia! Si undeva acolo, in sufletelul meu, eu stiu ca de mica aveam dreptate si am stiut tot timpul ce vreau si ce ma face fericita… Uof, sa ma ascult mai des, ca instinctul meu de fata mare nu ma-nseala! Si fix ca don’soara care mi-a predat leapsa, am amintiri frumoase din generala si facultate, dar despre ele, intr-un alt post.

Acum predau legatura la cealalta fiica, Crocoditza, la Sburlea, care sigur are povesti misto legate de liceu, am eu un feeling asa si la Petro, care spune lucrurilor pe nume tare frumos si mereu imi face placere s-o citesc.

Cuvinte cheie de gugaleala XXXIV

La multi ani! Sa aveti un an excelent, fantastic si mirobolant din toate punctele de vedere! Hai sa incepem anul razand pentru ca nelinistitii gugalitori sunt la datorie, si ma fac  sa ma amuz copios. Ia sa vedem:

cuvintele porcoase cele mai gugalite – nici nu vreau sa le stiu… la ce mi-au vazut mie ochii pe acilea

femeia scorpion si depresiile – oho, uneori prietene la catarama

ce inseamna chefless – obo-plicti-supi-depri… asaaaaaaaa, o combinatie

este un house aparut acum la belagio l am auzit canta unu lelele –  da, foarte relevant… cea mai tare piesa!

curvele face ce vrea.. sa.mi scuza.ti gramatica. – ti-o scuzam… dupa ce inveti sa scrii corect

femeia scorpion vrea totul sau nimic – normal, nimic nou sub soare

vand caseta vhs dangerous cu mchael Jackson – am vinilul original cu tot albumul, merci de oferta

l’oreal volume shocking se mai fabrica – din pacate nu, si era cel mai bun rimel ever

stiintific despre femei curve – pai…cercetatorii britanici au emis ipoteza cum ca…

la care statie de metrou gasesti ceara de epilat si benzi – problema mare, mai bine incearca la hipermarket

ziua flori “noaptea artificii” – da, ar fi ideal, nu zici rau!

vreau de la barbati pareri femeia scorpion – a dracu’ si buna la pat

gucci armani sa moara dusmanii – rime de rime, fara numar pentru baiatul din Bellagio care vroia sa auda melodia aia speciala

fomisti din mecanica fina – nu-i cunosc, am cercuri mai selecte pe care le frecventez

mi-am pierdut jobul din cauza colegelor nesimtite – se mai intampla, am mai auzit

pandaliile – ce sunt ele, cand si cum apar, cum se trateaza si evitarea lor… hmmmm, ar trebui sa scriu un post special dedicat

cata vacanta au copii in romana de craciung – n-am auzit de sarbatoarea asta… romana de craciung… la noi nu e

oameni stresati nervosi mor mai repede – dar macar n-a trecut viata pe langa ei de pomana

cum poti sa ai tot ce-ti doresti – in primul rand trebuie sa vrei, apoi te adaptezi pe parcurs

kitsch despre imbracaminte – o, dar am atatea rautati de zis… nu ma provocati!

poze cu actuala prietena a lui vlad din la la band – rusine sa-mi fie, nu mai sunt mondena deloc, sunt atat de 2011!

sorcova vesela varianta xxx – ei, asta ar fi o noutate, eu, fata cuminte, stiu varianta clasica

dorinte care nu se pot indeplini – nu exista asa ceva

va place numele ada – cel mai mult!

despre puterea femeii scorpion – are, are, nu te pune cu scorpia, ca s-ar putea sa te intepe si, culmea… sa-ti placa!

caut barbat nesimtit cu bani zodia prostului – fata stie ce vrea, are criterii bine stabilite

ce simti cand se desface operatia de apendicita? – durere…zic eu, de nedorit, mai zic!

atitudini aplicate femeilor razbunatoare – ignore, se vor oftica mai rau ca nu le merg planurile diabolice

Si cu astea fiind spuse, il invit pe domnul 2012 sa-mi ofere numai lucruri bune, pozitive, zambete, reusite, impliniri si… di tati, di tati, numai di ghini!

2011

2011 pentru mine a fost un an altfel. Cu multe plusuri pe de-o parte, cu multe minusuri pe alta parte. Cert este ca nu regret nimic din ce-a fost anul asta, nici bun, nici rau, asta-i tot ce conteaza! Nu a fost nici pe departe cel mai bun an al meu, dar tragand linie, ma declar multumita, balanta e destul de echilibrata.

Am fost la schi in Austria dar si la noi, am schimbat doua joburi, am fost domnisoara de onoare la doua din cele 5 nunti la care-am participat, n-am ajuns la mare anul asta, am intalnit o gramada de oameni misto, m-am vazut sporadic cu “gunoierii”, am facut salsa si belly dance, am iesit mai mult prin cluburi, am ajuns pe stadion la meci, am fost la Bon Jovi si Scorpions, m-am indragostit, am invatat sa am mai multa rabdare, am scris mai putin pe blog pentru ca am decis ca viata mea nu e ziarul Cancan, am avut reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului, am fost la circ, am revazut Sibiul si Brasovul, doua orase care-mi plac foarte mult, am vazut multe filme si multe seriale, am fost la karaoke mai des si am reinceput sa cant si sa-mi doresc din nou ceva mai mult decat nivelul de karaoke, m-am indepartat de unii oameni si m-am apropiat de altii, nu inceteaza sa ma uimeasca povestile de viata, care bat la fund filmele, am dovedit vorbele cu fapte in multe cazuri, am facut training-uri, am invatat multe lucruri noi, am facut-o pe Bubu pachet de-a stat o luna juma’ in service, am fost la multe petreceri tematice, am inteles multe lucruri, am avut niste revelatii… si mai sunt multe chestii, dar nu-mi vin in minte pentru ca imbatranesc si, daca nu le scriu, le uit!

Dar maine gata, imi fac wishlist pentru 2012, cu chestii concrete, insiruite frumos unele sub altele si o sa ma tin de lista si eventual o s-o si depasesc! Pentru ca sunt convinsa ca toate se intampla cu un scop, ca toate se vor aseza si se vor intampla cand va fi momentul lor, eu n-am de gand sa ma schimb, voi fi aceeasi Ada si stiu foarte bine ce vreau… si voi obtine! Si stiu foarte bine cine sunt, ce pot sa realizez, cum ma pot dezvolta si ce am de oferit, pentru ca pun suflet in tot ceea ce fac si stiu ca rasplata va fi pe masura, nu concep altfel! Am toata increderea in mine, sunt optimista si stiu ca anul care va veni va fi unul senzational! Ceea ce va doresc si voua!

Babau sau nu

Nu mi-e frica de bau-bau! Pai cum sa-mi fie, cand sunt tocmai eu?! Se pare ca sperii barbatii. Da’ rau! Lasand la o parte babaul zilelor noastre, aflu pe zi ce trece lucruri noi si interesante, unele care m-au flatat, altele la care nu ma asteptam si altele pe care nu mi-as dori sa le stiu… si toate mi se trag inca din frageda adolescenta. Nu voi da nume, inca vreau sa mai vorbeasca lumea cu mine!

Deci se pare ca am fost un fel de heartbreaker fara sa-mi dau seama, facand ravagii printre colegii mei, dar castigandu-mi si admiratori mai mari (si culmea, eu mereu am avut cel mai mare lipici la de-astia mai mici!). Ironia este ca am pastrat legaturile si, acum, dupa atatia ani, mi se spun lucruri… sau poate le percep eu acum altfel, desi unele dintre ele mi-ar fi prins tare bine spuse atunci, la vremea potrivita. Pentru ca m-ar fi scapat de multe complexe, intrebari fara raspuns si alte dileme. Dar acum am aflat: mereu am fost privita ca un ideal greu de atins… de ce, nu pot sa inteleg?! Eram tipa aia populara si misto despre care vorbeau toti, pe care o vroiau toti… drept urmare unii si-au luat inima-n dinti, altii nu. La varsta aia, cand hormonii tropaie, e greu sa apreciezi corect ceea ce ai, dar m-am bucurat enorm cand am prins un moment de sinceritate de la fostul meu prieten din liceu… mi-a luminat atatea chestii si vorbele alea m-au facut sa ma simt atat de bine cu mine…

Si totusi, unde e babaul, nu?! Pai probabil pentru ca mereu am fost cam brusc de directa, am intimidat, si poate de-aia am aflat si atat de tarziu aspectele pozitive. Cu toate astea, nu e prea confortabil sa ti se spuna ca ai fost iubirea neimpartasita a cuiva, timp de tz ani… si poate si acum ar fi ceva, oricand as zice eu…desi el si-a stabilit nunta la anul. La fel, e ciudat sa ti se spuna ca ai fost placuta din clasele primare, desi eram convinsa ca altcineva e vizata, dar cica a fost ca sa fiu eu geloasa… si ca sigur ne potrivim si mi-ar face copii frumosi si talentati. Sau sa ti se spuna ca ani de zile nu ai aflat nimic pentru ca persoana respectiva pur si simplu nu a avut curajul sa-ti spuna ce simte, desi pe vremea copiilor mici si fraieri ne-am placut… si ca ii e teama de mine, nevrand sa-mi spuna ceva care sa ma supere…

Oh, cmooooooon! Pe langa faptul ca nu sunt asa de fragila cum probabil isi inchipuie unii, uneori sunt mai puternica si am o rabdare de fier de ma uimesc si pe mine, pot sa suport orice adevar si orice mi s-ar spune! Si totusi, intimidez si sunt babau! Poate e mai bine sa fii temut decat iubit, poate e mai bine sa impui o oarecare distanta, lasandu-ti mai mult spatiu vital in jur, nu stiu cum o fi mai bine… uneori “ma sperii” asta il iau ca pe un compliment, alteori ma enerveaza groaznic!

Ma bucur si apreciez enorm ca exista si au existat in viata mea oameni care nu m-au menajat si mi-au spus mereu ce aveau de zis, cand aveau de zis… cu mici exceptii si intarzieri… dar in principiu, mai mereu imi obtin raspunsurile! Si nu mi-e teama de ele! Si totusi… stau si ma gandesc, cum se irosesc unele ocazii pentru ca nu spui lucrurilor pe nume la timp… si ce bine ar fi ca lucrurile spuse mult mai tarziu sa aiba efect! Si eu sa pot apasa pe un buton si sa simt ce trebuie, alaturi de cineva care mi-a facut marturisiri de-astea. Din pacate, viata nu e asa, e mult mai complicata, iar corazon-ul meu e ocupat si nu stie si nu vrea sa fie altfel decat cum e acum.

Asa ca, desi acum babau si rea, nu am fost mereu vazuta asa, incerc sa ma comport cu oamenii asa cum mi-as dori sa fiu eu tratata si, uneori, chiar daca sunt extremista si vad in alb si negru, chiar asa mi-ar placea sa mi se expuna lucrurile, nu in gri! Pentru ca le pot face fata! Si mereu am spus “it’s ok to be human” si, la urma urmei… sunt un babau cu suflet!

Gandurile Adei

Daca cineva le-ar descifra sau ar pricepe cum sunt ele incalcite, ori ar castiga un mare premiu (o guma Turbo, cu “supriza”), ori ar ajunge la sectia agitati! Pentru ca vin cascada, se impletesc unele cu altele, deriva unele din altele si, ajutate de scenarita, iese un intreg tablou epic. Si, in invalmaseala lor, cate unul iese triumfator si ma macina, ma toaca, pana la epuizare! Si un altul ii ia locul… perpetuum mobile!

Cateodata le ignor si ma concentrez pe banalitati, cateodata le las sa-si urmeze cursul, sa nasca demoni si sa se stinga de la sine, alteori le ascund sub vorbe mestesugite sau vorbe-n vant pline de inteles pentru cine are urechi sa le auda. Si totusi, ele sunt atat de diverse, de complexe, de complementare si totodata contradictorii, incat sunt tare greu de patruns!

Sunt mereu prezente, imi ruleaza filme-n cap, nenumarate posibilitati, amintiri dragi, dureroase, emotionante… de la un simplu cuvant sau gest, e suficient… pentru a starni in mine furtuni. Sunt ale mele, comoara mea cea mai de pret, alaturi de tot ce mai port in suflet… nu as renunta niciodata la ele, nu as renunta la a fi eu si, chiar daca le-am cenzurat si nu le-am mai lasat sa se joace pe aici, a fost decizia cea mai inteleapta la momentul respectiv. Tind sa cred ca am evoluat, ca m-am maturizat si nu mai e cazul sa-mi scuip aici toate frustrarile adunate, desi, recunosc, blogul asta mi-a fost tare de folos cand am avut nevoie de asa ceva. Mi-e foarte drag, recitesc din cand in cand cu placere, mi-am facut prieteni, am cunoscut Oameni si in continuare, chiar daca rar, ii citesc pe cei care-mi plac!

Mai tot timpul am postat din suflet, mi-am expus viata online, cu bune si rele, pentru ca unii sa invete din greseli… si totusi, uneori expunerea dauneaza si poate altii nu se invata minte pana cand nu se dau singuri cu capul. De fapt, cine vorbea… capoasa sefa! Batman-Batman si cu Murphy sunt prietenii mei!

Asa ca, dupa cum am fost intrebata ce mai fac gandurile mele si cand mai scriu si eu… gandurile sunt bine, multumesc, complicate, intortocheate, paranoice, extrem de subiective, contradictorii si sucite (deh, femeie!)… dar sunt bine! S-au intamplat lucruri destule… noi, frumoase, interesante, am cunoscut multi oameni, am trait clipe de neuitat, clipe de cosmar, am realizat lucruri si mi-am mai facut asa un wishlist in minte… dar toate astea… acum prefer sa le tin pentru sufletelul meu. Si sa scriu cand simt… calitate, nu cantitate.

Just”In Time”

O lume fara bani. Unde timpul e cel mai important si mai de pret lucru pe care-l poate avea un om. Iar pentru timp sa fii in stare sa faci orice, sa pariezi, sa muncesti, sa-l furi… lista optiunilor ramanand deschisa, aplicandu-se si aici legea junglei. O lume in care oamenii se dezvolta pana la 25 de ani, apoi nu mai imbatranesc. Li se declanseaza un ceas, care-i mai tine in viata inca un an. Pentru a castiga timp, deci drept la viata, trebuie sa te zbati. Evident bogatii pot trai vesnic.

Poate o lume asa e inspaimantatoare, pentru ca omul, cel mai parsiv animal, manat de instinctul de supravietuire e capabil de multe… si nu lucruri bune. Si totusi, si in filmul asta, se aplica principiul lui Robin Hood, fura de la bogati si da-le saracilor. Si, chiar intr-o lume asa, exista o poveste de dragoste cu final fericit (ca astea ne plac).

Desi inspaimantatoare ideea, sa traiesti bine merci pana la 25 de ani si apoi sa-ti fie numarate secundele… mie mi s-a parut foarte interesanta, mi-ar placea sa pot implini 25 de ani la nesfarsit si sa arat la fel si la 100! Pe langa asta, m-ar ferici foarte mult disparitia banilor, iar timpul sa se acorde pe merit, in functie de ce faci… chiar daca o cafea costa 4 minute. In lumea noastra, chiar daca apuci sa-ti platesti toate datoriile, tot traiesti, ca ai timp (e adevarat ca nu stii cat)… dar cei care traiesc contra cronometru, cred eu ca stiu sa aprecieze mai bine tot ce au.

Intr-o astfel de lume e zvarlit Justin, care joaca rolul baiatului sarac, dar altruist si bun la suflet, cu spirit de justitiar. Si se indragosteste de fata bogata din cu totul alta zona temporala. Si de aici incep lucrurile sa se precipite… Justin e buuuuuuuuun rau , ea e frumusica foc si alearga excelent pe tocuri de 10… si nu mai dau detalii, sa nu ma injure cei ce n-au vazut filmul. Mi-a placut tare mult ideea, mi-a dat de gandit si-l recomand (iar eu nu sunt o cinefila, dar si cand imi place ceva… imi place!). Enjoy!