De ce sunt barbatii porci si femeile curve III

Dupa doua posturi in care-am mai spus una alta despre subiect, dupa numerosi gugalitori care astfel au ajuns la mine, dupa alte discutii in offline despre subiect sau subiecte similare… m-am gandit ca ar fi pacat sa nu fac din postarea asta cel putin o trilogie. Nu pot sa ma las mai prejos si sunt convinsa, ca oricat s-ar scrie pe subiect, mereu va fi unul controversat si indelung discutat si probabil nu se va ajunge la nicio concluzie general valabila. Desi adevarul e undeva la mijloc, mereu parerile vor fi subiective, discutiile aprinse si contradictorii iar convingerile probabil neclintite.

Ideea mea ramane aceeasi, in schimb, ca sunt asa unii din cauza celorlalti… pacat ca-n viata asta nu se pupa timing-ul curvelor cu al porcilor! Ca ei ar fi fericiti acolo-n lumea lor… Din pacate lucrurile nu sunt chiar atat de simple, vorba feisbucului, it’s complicated! Pentru ca, datorita bagajului din trecut, blocajelor si nepotrivirii, catalogarea asta reciproca sa fie facuta foarte gresit. Fara sa vrem, sau sa ne dam seama, comparam si facem legaturi cu trecutul. Am observat ca, in timp, barbatii care au suferit devin din ce in ce mai sensibili la detalii banale si de nepatruns in rest, iar femeile devin mai reci si mai dure si actioneaza in consecinta. O asociere dintre doua persoane asa, clar duce la niste perceptii gresite una despre cealalta. Si se duce naibilui tot!

Poate vazut din afara e un comportament de condamnat, ca nu e normal sa compari, ca nu-i normal sa porti dupa tine tot bagajul emotional… da, poate ca asa e, dar uneori nu se poate altfel! Si comportamentul distant este exact strategia cea mai potrivita de aparare, si daca nu e cea mai potrivita, atunci sigur e cea mai comoda. Pentru cel care-o aplica este foarte ok, pentru cel care simte efectele, nu. Si stai si te intrebi… totusi… toate lucrurile astea de unde au venit? Ca daca stai si tratezi efectele, povestea se va repeta, daca investighezi cauza si faci ceva in sensul asta, s-ar putea sa vezi schimbari.

Pai, toate lucrurile astea, au venit deopotriva din partea femeilor si din partea barbatilor. Pentru ca suntem firi diferite, pentru ca ar trebui sa ne completam. Dar complementaritatea asta asa, nu e ca la puzzle, perfect match, nu e just like that, in extrem de putine cazuri fericite se intampla asta. In cazurile de oameni normali si cu defecte, despre care vorbesc eu, lucrurile mai trebuiesc si ajutate, in sensul ca pentru ca lucrurile sa mearga, ambele persoane trebuie sa aiba rabdare, intelegere, bunavointa si sa comunice. Altfel, isi pot lua la revedere de la primele intalniri!

Numai ca lucrurile idealiste despre care vorbesc eu aici sunt cam greu de executat, fix din cauza blocajelor si bagajului. Totusi, daca noi suntem doooooooh si caposi, macar creierul nostru e mai destept, in timp sterge amintirile neplacute si le lasa pe cele frumoase, drept urmare, in locul celor urate, s-a facut loc pe hard pentru unele noi, preferabil si mai frumoase! :) Si ar fi ideal daca am iesi din cochiliile noastre comode si am face un efort, mai ales daca avem si pentru cine! Frica de esec nu este pentru invingatori! Si chiar daca purtam masti, ca nu avem incotro, e tare bine sa fii tu cu putinele persoane care merita sa te cunoasca cu adevarat.

In general suntem superficiali, nu avem rabdare, nu ne dorim, nu ne simtim in stare sa lasam pe cineva sa ne descopere si sa ne vada vulnerabili, nu suntem capabili sa mai intelegem si sa aplicam in adevaratul sens cuvantul “commitment”, ca s-o citez pe o prietena… Iar femeile se indragostesc de ce aud si barbatii de ce vad. De aceea femeile se machiaza si barbatii mint! Depinde fiecare cat are de ascuns. Si asta mi se pare trist. Cu toate ca e adevar in chestia aia ca nu poti cunoaste un om o viata, daramite intr-un timp scurt. Dar de-asta spun eu sa nu ne mire nimic. Pentru ca rautati vor fi mereu, misoginisme si atacuri asupra barbatilor vor fi mereu, cu intentie, cu directie sau fara niciuna din cele de mai sus. Pentru ca mereu e simplu sa se faca glume de genul “De ce barbatii cu BMW-uri au succes la femei? Simplu, ele citesc printre randuri… Be My Wife!” :lol: sau “femeile spun ca toti barbatii sunt porci… dar cine le-a pus sa-i incerce pe toti?!” si in fond lucrurile raman aceleasi. Traim intr-o jungla, daca nu ne adaptam sa fim noi vanatori, vom fi cei vanati… oricum trecem prin ambele stadii alternativ!

Si dupa cum spuneam, barbatii au devenit sensibili, iar noi din ce in ce mai ale naibii. Ne-am sfasia intre noi, iar ei nu inteleg chestia asta, sau poate ei doar profita de situatie. Totusi, la ei chestia cu “esti prea buna pentru mine” e in general un mod delicat de-a zice “du-te dracu” si nu pentru ca isi recunosc slabiciunile. Asa ca, daca persoana aia a inspirat chestii misto mai mult decat la nivel superficial, poate o discutie ar edifica situatia asta, care e prea bun, care merita si care nu.

Oricum, cele trei nazuinte ale barbatului sunt: sa fie asa frumos cum crede maica-sa ca e, sa fie asa bogat cum crede fiu-su ca e, sa aiba atatea femei cat suspecteaza nevasta-sa ca are! :P Drept urmare, poate actiona in consecinta si poate nu e asa de condamnat. Babatii sunt mai rai decat femeile, mai suciti, vor si relatie si felatie in acelasi timp. Si uneori nu se tem s-o spuna cu voce tare, daca merge, bine, daca nu, nu! Si culmea, de multe ori merge si asta pentru ca exista prea multe optiuni, prea multa superficialitate, prea multa curvasaraie, prea multe ispite, ca iar sa citez pe cineva. Tiparele standard ale societatii nu se mai potrivesc in ziua de azi, dar asta depinde de perceptia fiecarui individ. Si pentru ca e usor si merge fara romantism si siroape, ei nu se mai strofoaca si se canalizeaza pe tinte usoare. Poate asa fac si femeile, cand intalnesc un tip dificil, nu-si bat capul, aleg varianta barbatului-carpa. Si unii, si altii, vor ajunge la un moment dat sa fie nemultumiti, sa se planga si sa fie nefericiti. Si… mai exista un adevar foarte valabil in zilele noastre: dragostea e pentru doi, dar mereu se gaseste cate-o curva care nu stie sa numere! Si uite asa, se duse romantismul! :D

Una peste alta, ca o incheiere, tu vei fi clar un porc in ochii unei femei pe care-ai ranit-o, iar tu vei fi o curva pentru barbatul pe care l-ai dezamagit. Pentru ca de multe ori vrem sa parem ceea ce nu suntem, cream imagini, impresii si asteptari gresite… si ne alegem cu catalogari de-astea. Trebuie sa fim constienti ca avem fiecare partea noastra de porci si curve si, in primul rand sa fim sinceri cu noi, restul… e cancan!

Leapsa licean(l)a

Ce-i drept, n-am mai avut demult parte de lepse si, cum probabil se gandesc la mine niste oameni draguti, mai precis fiica mea Marmota… mi-a dat de lucru, sa execut o leapsa. Si nu asa oricum, ci cu regulament. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o! Dar… cum e vai de parintii care n-asculta de copii, scriem si leapsa si regulamentul:

  • scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificand si cum anume te-ar fi ajutat
  •  transmite leapsa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
  • scrie astfel încat să generezi comentarii, vrem să pornim o discutie constructiva
  • nu trebuie să scrii prea mult, insa nu trata leapsa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine) :P
  • preia si regulamentul in articol ca sa stie lumea ce trebuie sa faca
  • raspandeste mesajul prin social media, insa fara a spama, vrem doar sa stie lumea de ea.

Liceul… bitter sweet memories… ca sa caracterizez in 3 cuvinte! :) Liceu bun, am dat examen la matematica si romana, pe vremea aia se invatau comentariile ca poeziile si tare imi doream sa le pot pune pe muzica. Tin minte j’de melodii din vremurile alea, le cant pe de rost, da’ comentarii… pfuai! Niet! Nada de nada! Am intrat la mate-fizica, unde si optasem.

Si acum sa incepem cu partile amuzante sau care nu sunt foarte legate de scoala. Am fost mai apropiata de colegii mai mici cu un an decat de colegii de varsta mea, asa ca un lucru pe care mi l-as fi dorit, era sa fiu in generatie cu ei. Am fost singura generatie in multi ani care nu a avut balul bobocilor, datorita unei directoare ciufute. La naiba, si ma inscrisesem si la miss! :lol: Ne-am scos parleala anii urmatori, n-am ratat niciun bal tot liceul, chiar si dupa, un an.

Mi-as mai fi dorit sa stiu in liceu lucrurile pe care le stiu acum despre mine, si mi le-a spus dupa 10 ani fostul prieten de atunci, vai, de cate angoase si probleme si chinuieli m-ar fi scapat… dar ale tineretii valuri trebuie sa se manifeste, complexele si temerile la fel, altfel nu ne-am cali si n-am fi oamenii care suntem azi. Oricum, chiar si dupa atatia ani, am avut un maaaaaare zambet pe fata si self esteem-ul s-a inviorat fantastic! :)

Acum revenind la lucruri mai serioase, fiind la mate-fizica, implicit 4 ani am dat teza la fizica si chimie. Nu mai stiu nimic! Dupa atatia ani abia stiu ca g=9,8 m/s la patrat, stiu elementele chimice si formulele catorva substante si mai stiu cum se deseneaza benzenul. Mi se pare trist… ma rog, nu ca mi-ar folosi acum…! :D Mi-as mai fi dorit sa am acelasi profesor de mate tot liceul, nu sa incep cu un varzalau, sa cad in prapastie si sa ma ridice meditatiile, ca apoi sa iubesc analiza matematica fix pentru ca proful a fost unul de exceptie. Si tare mi-as mai fi dorit sa nu fie nevoie sa fac fituici la absolut fiecare teza la romana, pentru ca nu puteam retine expresii pompoase si trebuia sa zic cu-cuvintele mele ce mama zmeilor a vrut sa zica autorul… asa aveam niste blocaje si niste probleme cu scrisul la romana, nu stiu cum de acum sunt in stare sa scriu pe blog si cateodata chiar am scris articole demne de revista (asa mi s-a spus, nu ma laud singura).

Mare lucru nu pot spune ca as fi schimbat in liceu, pentru ca a fost o perioada nebuna si de ratacire pentru mine. Daca de mica am zis cantareata/dansatoare/actrita, in liceu ma apucasera nebuniile cu avocatura… mai tarziu la facultate dupa doua semestre de drept m-am felicitat ca n-am luat-o pe calea aia! Si undeva acolo, in sufletelul meu, eu stiu ca de mica aveam dreptate si am stiut tot timpul ce vreau si ce ma face fericita… Uof, sa ma ascult mai des, ca instinctul meu de fata mare nu ma-nseala! ;) Si fix ca don’soara care mi-a predat leapsa, am amintiri frumoase din generala si facultate, dar despre ele, intr-un alt post.

Acum predau legatura la cealalta fiica, Crocoditza, la Sburlea, care sigur are povesti misto legate de liceu, am eu un feeling asa si la Petro, care spune lucrurilor pe nume tare frumos si mereu imi face placere s-o citesc. :)

Cuvinte cheie de gugaleala XXXIV

La multi ani! Sa aveti un an excelent, fantastic si mirobolant din toate punctele de vedere! Hai sa incepem anul razand pentru ca nelinistitii gugalitori sunt la datorie, si ma fac  sa ma amuz copios. Ia sa vedem:

cuvintele porcoase cele mai gugalite – nici nu vreau sa le stiu… la ce mi-au vazut mie ochii pe acilea

femeia scorpion si depresiile – oho, uneori prietene la catarama

ce inseamna chefless – obo-plicti-supi-depri… asaaaaaaaa, o combinatie :lol:

este un house aparut acum la belagio l am auzit canta unu lelele –  da, foarte relevant… cea mai tare piesa!

curvele face ce vrea.. sa.mi scuza.ti gramatica. – ti-o scuzam… dupa ce inveti sa scrii corect

femeia scorpion vrea totul sau nimic – normal, nimic nou sub soare

vand caseta vhs dangerous cu mchael Jackson – am vinilul original cu tot albumul, merci de oferta

l’oreal volume shocking se mai fabrica – din pacate nu, si era cel mai bun rimel ever

stiintific despre femei curve – pai…cercetatorii britanici au emis ipoteza cum ca… :P

la care statie de metrou gasesti ceara de epilat si benzi – problema mare, mai bine incearca la hipermarket

ziua flori “noaptea artificii” – da, ar fi ideal, nu zici rau!

vreau de la barbati pareri femeia scorpion – a dracu’ si buna la pat :lol:

gucci armani sa moara dusmanii – rime de rime, fara numar pentru baiatul din Bellagio care vroia sa auda melodia aia speciala

fomisti din mecanica fina – nu-i cunosc, am cercuri mai selecte pe care le frecventez

mi-am pierdut jobul din cauza colegelor nesimtite – se mai intampla, am mai auzit

pandaliile – ce sunt ele, cand si cum apar, cum se trateaza si evitarea lor… hmmmm, ar trebui sa scriu un post special dedicat

cata vacanta au copii in romana de craciung – n-am auzit de sarbatoarea asta… romana de craciung… la noi nu e :D

oameni stresati nervosi mor mai repede – dar macar n-a trecut viata pe langa ei de pomana

cum poti sa ai tot ce-ti doresti – in primul rand trebuie sa vrei, apoi te adaptezi pe parcurs

kitsch despre imbracaminte – o, dar am atatea rautati de zis… nu ma provocati!

poze cu actuala prietena a lui vlad din la la band – rusine sa-mi fie, nu mai sunt mondena deloc, sunt atat de 2011!

sorcova vesela varianta xxx – ei, asta ar fi o noutate, eu, fata cuminte, stiu varianta clasica

dorinte care nu se pot indeplini – nu exista asa ceva ;)

va place numele ada – cel mai mult!

despre puterea femeii scorpion – are, are, nu te pune cu scorpia, ca s-ar putea sa te intepe si, culmea… sa-ti placa!

caut barbat nesimtit cu bani zodia prostului – fata stie ce vrea, are criterii bine stabilite

ce simti cand se desface operatia de apendicita? – durere…zic eu, de nedorit, mai zic!

atitudini aplicate femeilor razbunatoare – ignore, se vor oftica mai rau ca nu le merg planurile diabolice

Si cu astea fiind spuse, il invit pe domnul 2012 sa-mi ofere numai lucruri bune, pozitive, zambete, reusite, impliniri si… di tati, di tati, numai di ghini!

2011

2011 pentru mine a fost un an altfel. Cu multe plusuri pe de-o parte, cu multe minusuri pe alta parte. Cert este ca nu regret nimic din ce-a fost anul asta, nici bun, nici rau, asta-i tot ce conteaza! Nu a fost nici pe departe cel mai bun an al meu, dar tragand linie, ma declar multumita, balanta e destul de echilibrata.

Am fost la schi in Austria dar si la noi, am schimbat doua joburi, am fost domnisoara de onoare la doua din cele 5 nunti la care-am participat, n-am ajuns la mare anul asta, am intalnit o gramada de oameni misto, m-am vazut sporadic cu “gunoierii”, am facut salsa si belly dance, am iesit mai mult prin cluburi, am ajuns pe stadion la meci, am fost la Bon Jovi si Scorpions, m-am indragostit, am invatat sa am mai multa rabdare, am scris mai putin pe blog pentru ca am decis ca viata mea nu e ziarul Cancan, am avut reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului, am fost la circ, am revazut Sibiul si Brasovul, doua orase care-mi plac foarte mult, am vazut multe filme si multe seriale, am fost la karaoke mai des si am reinceput sa cant si sa-mi doresc din nou ceva mai mult decat nivelul de karaoke, m-am indepartat de unii oameni si m-am apropiat de altii, nu inceteaza sa ma uimeasca povestile de viata, care bat la fund filmele, am dovedit vorbele cu fapte in multe cazuri, am facut training-uri, am invatat multe lucruri noi, am facut-o pe Bubu pachet de-a stat o luna juma’ in service, am fost la multe petreceri tematice, am inteles multe lucruri, am avut niste revelatii… si mai sunt multe chestii, dar nu-mi vin in minte pentru ca imbatranesc si, daca nu le scriu, le uit! :D

Dar maine gata, imi fac wishlist pentru 2012, cu chestii concrete, insiruite frumos unele sub altele si o sa ma tin de lista si eventual o s-o si depasesc! Pentru ca sunt convinsa ca toate se intampla cu un scop, ca toate se vor aseza si se vor intampla cand va fi momentul lor, eu n-am de gand sa ma schimb, voi fi aceeasi Ada si stiu foarte bine ce vreau… si voi obtine! :) Si stiu foarte bine cine sunt, ce pot sa realizez, cum ma pot dezvolta si ce am de oferit, pentru ca pun suflet in tot ceea ce fac si stiu ca rasplata va fi pe masura, nu concep altfel! Am toata increderea in mine, sunt optimista si stiu ca anul care va veni va fi unul senzational! Ceea ce va doresc si voua! ;)

Babau sau nu

Nu mi-e frica de bau-bau! Pai cum sa-mi fie, cand sunt tocmai eu?! :D Se pare ca sperii barbatii. Da’ rau! Lasand la o parte babaul zilelor noastre, aflu pe zi ce trece lucruri noi si interesante, unele care m-au flatat, altele la care nu ma asteptam si altele pe care nu mi-as dori sa le stiu… si toate mi se trag inca din frageda adolescenta. Nu voi da nume, inca vreau sa mai vorbeasca lumea cu mine! :lol:

Deci se pare ca am fost un fel de heartbreaker fara sa-mi dau seama, facand ravagii printre colegii mei, dar castigandu-mi si admiratori mai mari (si culmea, eu mereu am avut cel mai mare lipici la de-astia mai mici!). Ironia este ca am pastrat legaturile si, acum, dupa atatia ani, mi se spun lucruri… sau poate le percep eu acum altfel, desi unele dintre ele mi-ar fi prins tare bine spuse atunci, la vremea potrivita. Pentru ca m-ar fi scapat de multe complexe, intrebari fara raspuns si alte dileme. Dar acum am aflat: mereu am fost privita ca un ideal greu de atins… de ce, nu pot sa inteleg?! Eram tipa aia populara si misto despre care vorbeau toti, pe care o vroiau toti… drept urmare unii si-au luat inima-n dinti, altii nu. La varsta aia, cand hormonii tropaie, e greu sa apreciezi corect ceea ce ai, dar m-am bucurat enorm cand am prins un moment de sinceritate de la fostul meu prieten din liceu… mi-a luminat atatea chestii si vorbele alea m-au facut sa ma simt atat de bine cu mine… :D

Si totusi, unde e babaul, nu?! Pai probabil pentru ca mereu am fost cam brusc de directa, am intimidat, si poate de-aia am aflat si atat de tarziu aspectele pozitive. Cu toate astea, nu e prea confortabil sa ti se spuna ca ai fost iubirea neimpartasita a cuiva, timp de tz ani… si poate si acum ar fi ceva, oricand as zice eu…desi el si-a stabilit nunta la anul. La fel, e ciudat sa ti se spuna ca ai fost placuta din clasele primare, desi eram convinsa ca altcineva e vizata, dar cica a fost ca sa fiu eu geloasa… si ca sigur ne potrivim si mi-ar face copii frumosi si talentati. Sau sa ti se spuna ca ani de zile nu ai aflat nimic pentru ca persoana respectiva pur si simplu nu a avut curajul sa-ti spuna ce simte, desi pe vremea copiilor mici si fraieri ne-am placut… si ca ii e teama de mine, nevrand sa-mi spuna ceva care sa ma supere…

Oh, cmooooooon! Pe langa faptul ca nu sunt asa de fragila cum probabil isi inchipuie unii, uneori sunt mai puternica si am o rabdare de fier de ma uimesc si pe mine, pot sa suport orice adevar si orice mi s-ar spune! Si totusi, intimidez si sunt babau! Poate e mai bine sa fii temut decat iubit, poate e mai bine sa impui o oarecare distanta, lasandu-ti mai mult spatiu vital in jur, nu stiu cum o fi mai bine… uneori “ma sperii” asta il iau ca pe un compliment, alteori ma enerveaza groaznic!

Ma bucur si apreciez enorm ca exista si au existat in viata mea oameni care nu m-au menajat si mi-au spus mereu ce aveau de zis, cand aveau de zis… cu mici exceptii si intarzieri… dar in principiu, mai mereu imi obtin raspunsurile! Si nu mi-e teama de ele! Si totusi… stau si ma gandesc, cum se irosesc unele ocazii pentru ca nu spui lucrurilor pe nume la timp… si ce bine ar fi ca lucrurile spuse mult mai tarziu sa aiba efect! Si eu sa pot apasa pe un buton si sa simt ce trebuie, alaturi de cineva care mi-a facut marturisiri de-astea. Din pacate, viata nu e asa, e mult mai complicata, iar corazon-ul meu e ocupat si nu stie si nu vrea sa fie altfel decat cum e acum.

Asa ca, desi acum babau si rea, nu am fost mereu vazuta asa, incerc sa ma comport cu oamenii asa cum mi-as dori sa fiu eu tratata si, uneori, chiar daca sunt extremista si vad in alb si negru, chiar asa mi-ar placea sa mi se expuna lucrurile, nu in gri! Pentru ca le pot face fata! Si mereu am spus “it’s ok to be human” si, la urma urmei… sunt un babau cu suflet! ;)

Gandurile Adei

Daca cineva le-ar descifra sau ar pricepe cum sunt ele incalcite, ori ar castiga un mare premiu (o guma Turbo, cu “supriza”), ori ar ajunge la sectia agitati! Pentru ca vin cascada, se impletesc unele cu altele, deriva unele din altele si, ajutate de scenarita, iese un intreg tablou epic. Si, in invalmaseala lor, cate unul iese triumfator si ma macina, ma toaca, pana la epuizare! Si un altul ii ia locul… perpetuum mobile!

Cateodata le ignor si ma concentrez pe banalitati, cateodata le las sa-si urmeze cursul, sa nasca demoni si sa se stinga de la sine, alteori le ascund sub vorbe mestesugite sau vorbe-n vant pline de inteles pentru cine are urechi sa le auda. Si totusi, ele sunt atat de diverse, de complexe, de complementare si totodata contradictorii, incat sunt tare greu de patruns!

Sunt mereu prezente, imi ruleaza filme-n cap, nenumarate posibilitati, amintiri dragi, dureroase, emotionante… de la un simplu cuvant sau gest, e suficient… pentru a starni in mine furtuni. Sunt ale mele, comoara mea cea mai de pret, alaturi de tot ce mai port in suflet… nu as renunta niciodata la ele, nu as renunta la a fi eu si, chiar daca le-am cenzurat si nu le-am mai lasat sa se joace pe aici, a fost decizia cea mai inteleapta la momentul respectiv. Tind sa cred ca am evoluat, ca m-am maturizat si nu mai e cazul sa-mi scuip aici toate frustrarile adunate, desi, recunosc, blogul asta mi-a fost tare de folos cand am avut nevoie de asa ceva. Mi-e foarte drag, recitesc din cand in cand cu placere, mi-am facut prieteni, am cunoscut Oameni si in continuare, chiar daca rar, ii citesc pe cei care-mi plac!

Mai tot timpul am postat din suflet, mi-am expus viata online, cu bune si rele, pentru ca unii sa invete din greseli… si totusi, uneori expunerea dauneaza si poate altii nu se invata minte pana cand nu se dau singuri cu capul. De fapt, cine vorbea… capoasa sefa! :D Batman-Batman si cu Murphy sunt prietenii mei!

Asa ca, dupa cum am fost intrebata ce mai fac gandurile mele si cand mai scriu si eu… gandurile sunt bine, multumesc, complicate, intortocheate, paranoice, extrem de subiective, contradictorii si sucite (deh, femeie!)… dar sunt bine! S-au intamplat lucruri destule… noi, frumoase, interesante, am cunoscut multi oameni, am trait clipe de neuitat, clipe de cosmar, am realizat lucruri si mi-am mai facut asa un wishlist in minte… dar toate astea… acum prefer sa le tin pentru sufletelul meu. Si sa scriu cand simt… calitate, nu cantitate. :)

Just”In Time”

O lume fara bani. Unde timpul e cel mai important si mai de pret lucru pe care-l poate avea un om. Iar pentru timp sa fii in stare sa faci orice, sa pariezi, sa muncesti, sa-l furi… lista optiunilor ramanand deschisa, aplicandu-se si aici legea junglei. O lume in care oamenii se dezvolta pana la 25 de ani, apoi nu mai imbatranesc. Li se declanseaza un ceas, care-i mai tine in viata inca un an. Pentru a castiga timp, deci drept la viata, trebuie sa te zbati. Evident bogatii pot trai vesnic.

Poate o lume asa e inspaimantatoare, pentru ca omul, cel mai parsiv animal, manat de instinctul de supravietuire e capabil de multe… si nu lucruri bune. Si totusi, si in filmul asta, se aplica principiul lui Robin Hood, fura de la bogati si da-le saracilor. Si, chiar intr-o lume asa, exista o poveste de dragoste cu final fericit (ca astea ne plac).

Desi inspaimantatoare ideea, sa traiesti bine merci pana la 25 de ani si apoi sa-ti fie numarate secundele… mie mi s-a parut foarte interesanta, mi-ar placea sa pot implini 25 de ani la nesfarsit si sa arat la fel si la 100! :lol: Pe langa asta, m-ar ferici foarte mult disparitia banilor, iar timpul sa se acorde pe merit, in functie de ce faci… chiar daca o cafea costa 4 minute. In lumea noastra, chiar daca apuci sa-ti platesti toate datoriile, tot traiesti, ca ai timp (e adevarat ca nu stii cat)… dar cei care traiesc contra cronometru, cred eu ca stiu sa aprecieze mai bine tot ce au.

Intr-o astfel de lume e zvarlit Justin, care joaca rolul baiatului sarac, dar altruist si bun la suflet, cu spirit de justitiar. Si se indragosteste de fata bogata din cu totul alta zona temporala. Si de aici incep lucrurile sa se precipite… Justin e buuuuuuuuun rau :D , ea e frumusica foc si alearga excelent pe tocuri de 10… si nu mai dau detalii, sa nu ma injure cei ce n-au vazut filmul. Mi-a placut tare mult ideea, mi-a dat de gandit si-l recomand (iar eu nu sunt o cinefila, dar si cand imi place ceva… imi place!). Enjoy!

Reuniunea de 10 ani

In weekend-ul care tocmai a trecut am avut reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului. Daca stau bine sa ma gandesc s-au intamplat o gramada in ultimii 10 ani… si totusi… parca a fost ieri. Iar intalnirea cu colegii mei mi-a intarit si mai mult senzatia asta. Si mi-a placut foarte.

Poate de-a lungul anilor mi-am inchipuit cum va fi dupa 10 ani, tin minte ca la bal intr-a 12-a chiar ma intrebam daca vom face reuniune si cine va veni, cum vom arata, daca ne vom mai recunoaste… wow, ce varste “serioase” vom avea etc. Si iata ca ziua aia a venit, cam tarziu fata de alte generatii sau alte licee, dar important e ca evenimentul chiar a avut loc. Si uite ca i-am recunoscut pe toti cei care au venit, sunt multi neschimbati, uite ca avem si varste serioase, dar stim sa fim la fel de tineri si zapaciti ca-n liceu si una peste alta am avut o intalnire de care-mi voi aminti cu placere.

Mereu i-am admirat pe ai mei cum se tot intalnesc cu colegii lor si, chiar daca n-am fost apropiata de colegii mei de generatie, ci mai mult de cei cu un an mai mici, mi-am dorit mult o reuniune. Si nu orice fel de reuniune, ci una cu toata generatia, un fel de reeditare a balului, dar nu atat de somptuoasa. Ajutor de nadejde… maretul Facebook! Si uite asa s-au pus cap la cap data, ora, locatie, detalii, confirmari, infirmari, discutii, telefoane… si am ajuns pe data de 24 septembrie, la ora 17:50, cu 10 minute inainte de ora fixata sa fim vreo 5 oameni in sala de festivitati a liceului. Panicaaaaaaaaaaaaaa… tino-nino-tino-nino in capul meu! Aveam vreo 40+ confirmati (rusinicaaaaaaaaa… dintr-o generatie de 150) si 4 profesori, culmea, niciunul diriginte! Si-am zis, eh, ghinion, aia e … cine vine, bine, cine, nu, nu, nu poti multumi pe toata lumea, nu poti strange just like that atatia oameni si tot asa.

Si cineva acolo sus inca ma iubeste, drept urmare, usor-usor au inceput sa vina. Au fost cativa confirmati care n-au venit si altii care nu spusesera nimic si-au venit. M-am bucurat ca unii au venit neconfirmati, chiar daca vor face si cu clasa lor si am fost cam dezamagita din cauza celor care au confirmat si n-au mai venit, dar nici nu au anuntat. Dar la chestii de-astea mereu apar suprize. La fel cum a fost cu dirigintii si cataloagele… initial confirmasera cativa, trebuiau sa ia cataloagele si sa ne strige, dar a cazut. Drept urmare, ne-au vorbit putinii profesori prezenti apoi fiecare am spus cate ceva despre noi, pe reteta casatoriti sau nu, copii sau nu, ce am absolvit si pe unde lucram… adunati pe scaune in cerc, ca la AA. :lol: Am vrut ca speech-ul meu sa fie mai lung, dar am avut emotii, am incercat sa fiu amuzanta si le-am spus ca probabil e clar ca n-am prea multe obligatii daca sunt aia care a tras de ei sa ne reunim.

Apoi ne-am mutat la restaurant, unde ne-am indestulat cu bucate alese (zici ca spun o poveste), am baut si ne-am veselit pana tarziu in noapte. Stiu ca nu-i frumos ce-am facut, dar “better safe than sorry” asa ca, fiecare cum a ajuns, m-am dus cu mana intinsa. Ca sa pot sa stau si eu linistita ca ies banii si nu dau de la mine in plus si nici nu raman pe acolo sa spal vase. :D Cu toate ca n-am fost nici o clasa si nici o generatie unita, per total a fost o seara frumoasa, am facut maraton de poze, am depanat amintiri, am ras, am ciocnit paharele si ne-am bucurat de revedere. Culmea, nu au fost carcotasi, nu m-a injurat nimeni, ba dimpotriva, s-a apreciat efortul, pe langa FB, ajutoare de nadejde au fost si profesoara de sport si colega de banca… deci cu atat mai mult m-am bucurat.

Imi pare rau pentru cei care n-au venit, foarte rau pentru cei care intr-adevar isi doreau sa ajunga si nu au avut cum din motive bine intemeiate… de ceilalti care stiau si n-au aratat niciun interes, chiar nu-mi pare rau, nu meritau sa fie prezenti! dupa afirmatia asta poate o sa primesc vorbe “dulci”, dar chiar nu-mi pasa! Ma bucur pt revederea cu ceilalti si sper sa facem chestia asta mai des, vin cu placere, dar sa mai organizeze si altii! :D Ca eu vin cu drag daca sunt chemata! Poze… deocamdata aici, aici si aici.

Deja am fost solicitata la anul sa particip la reuniunea generatiei 2002, cei de care am fost mai apropiata si ghici… abia astept!

Evolutia vampirilor

Nu stiu cand am devenit fana vampiri. Probabil cu timpul, cu fiecare carte citita despre subiectul asta, cu fiecare film sau episod din serialele vazute. Nu ma pot lauda ca am vazut tot in materie de asa ceva, sunt mai noua in fan club, drept urmare, nu stiu filmele vechi, cartile si mai vechi etc. Totusi, vampirii lui Anne Rice si ai lui Stephen King sunt diferiti de cei ai lui Stephenie Meyer sau Charlaine Harris. In mare parte aceleasi fiinte, cu trasaturi de baza similare, dar atat de diferiti!

Fiinte ale intunericului, diabolice, rele, distrugatoare, cu existenta indoielnica in lumea reala, dar cu o adevarata isterie creata de-a lungul secolelor in jurul lor, vampirii sunt pe cat de temuti, pe atat de fascinanti. Intr-un secol sa devii din mit, superstitie si cutuma… o mare masinarie de facut bani… e ceva! :D Permanent insetati de sange, urmarindu-si prada fara scrupule, secand de sange in stanga si-n dreapta fara discriminare… s-au cizelat… probabil satui sa fie vanati si omorati. Desi, cine se punea cu un vampir, avea ceva oute…! Vampirii la inceputuri erau urati, vanatori feroce, zdrentuiti, ca doar dormeau sub pamant sau in cosciuge, cu dinti ascutiti, gheare si un look infricosator per total. Cei de azi sunt altfel… sunt misteriosi, plini de farmec, isi folosesc din plin puterea de persuasiune, dar si vraja uitarii… stialti, educati, ce sa mai… fascinanti! Poate tocmai de aceea au tot pus atatia oameni pe urmele lor… fascinatia masochista i-a impins pe acestia din urma sa se vare singuri in pericole riscand mereu sa fie ucisi si secati de sange sau transformati.

In mare parte caracteristicile generale ale vampirilor s-au pastrat, in unele carti/filme punandu-se accent pe diferite aspecte, astfel ca… mi-am creat o imagine de ansamblu. Care e pozitiva, oricum. Si daca ar exista cu adevarat si ar fi cum ar fi in filme, mi-ar placea sa fiu o vampirita “secsi”. :lol: Vampirii se bucura de multe avantaje, dar totdata si dezavantaje.

Avantaje:

  • sunt rapizi in miscari, ceea ce le da clar un vanataj fata de orice inamic uman… pot sa si zboare
  • au putere de persuasiune, daca te uiti in ochii lor, esti vrajit, faci ce ti se spune si apoi nici ca-ti mai aduci aminte
  • au simturile foarte ascutite, ca orice pradator, simt de departe mirosul de sange, au un vaz excelent pe intuneric, sunt fiinte nocturne, normal, dar au si un auz fin, supranatural
  • nu mai au sentimente, le-au dat shut down… deci niciodata nu poti avea incredere intr-un vampir (de parca asta ar fi foarte diferit in comparatie cu oameni…)
  • orice rana se vindeca aproape instant, cu conditia sa nu fie facuta de obiecte si materiale la care sunt ei sensibili
  • nu imbatranesc, arata la fel de frumosi si de proaspeti ca in momentul in care s-au transformat… mai nasol daca au fost transformati la batranete sau daca sunt nemultumiti de aspectul lor… nu fuctioneaza nicio operatie estetica, nicio dieta, nimic :P
  • avand atata timp la dispozitie, sunt cititi, plimbati, cultivati… din plictiseala, le plac la nebunie jocurile de cuvinte
  • din pradatori au devenit… vegetarieni… nu toti, si cu ajutorul unor trucuri, unii pot umbla liberi in lumina soarelui
  • buni amanti, probabil de-aia oamenii se lasa muscati si supti :P
Dezavantaje:
  • sensibili la lumina soarelui, la argint, tarusi de lemn, crucifixe, usturoi, verbina si multe alte substante si plante neexploatate inca in filme si carti
  • setea permanenta de sange pe care n-o pot struni decat dupa multi ani, la fel si hipnoza sau agilitatea
  • sentimentele lor, ca si simturile, le sunt mult amplificate si, daca nu-si reneaga natura umana… se tortureaza singuri, ceea ce e un blestem pentru ei
  • vanati si judecati tot timpul, temuti si iubiti in acelasi timp
  • ca sa intre in casa unui muritor au nevoie de invitatie, altfel sub nicio forma nu-i pot trece pragul; odata invitatia obtinuta, de cele mai multe ori prin hipnoza, se pot intoarce de cate ori doresc… uneori invitatia poate fi si revocata
In mare parte, cam astea sunt caracteristicile si “viata de vampir”. Dar ce te faci cand oamenii devin suspiciosi ca nu imbatranesti, cand vrei sa traiesti in mijlocul lor cu drepturi depline, cand vrei sa-ti gasesti victime, sau distractie sau de ce nu, o iubire complicata intre un vampir si-un muritor?! Ei bine, aici incep toate problemele, intrigile… filmele si cartile… toata industria in plina dezvoltare despre vampiri.
De aceea, vampirii nu mai sunt doar urati, babau si bad guys… sunt prezentati cu detalii, cu infloriturile imaginatiei autorilor, cu bune si rele, cu povesti uimitoare si care te tin cu sufletul la gura. In Twighlight vampirii n-au nicio problema sa circule in lumina zilei, dar cauta zone cu vreme mohorata, pentru ca direct in lumina soarelui, stralucesc. Si ei nu dorm deloc si se autodenumesc vegetarieni, pentru ca se hranesc cu sangele animalelor din padure si-si suprima pofta si dorinta de sange uman. In True Blood vampirii au drepturi la fel ca oamenii, sunt complet inofensivi (spre morti) in timpul zilei, cand dorm si se ascund de soare, lipsa de somn le provoaca sangerari nazale, si beau un sange sintetic, similar cu cel uman, sunt foarte bine organizati si au propriile legi. In Vampire Diaries… unii dintre ei au gasit modalitatea de a umbla in lumina soarelui, purtand o bijuterie vrajita de o vrajitoare iscusita (hai ca iar am facut o rima) si dorm la fel ca oamenii. In toate aceste povesti… sunt atrasi ca magnetii de oameni, oamenii de ei si, chiar daca se lasa cu muscaturi, sange varsat si victime, se lasa si cu siroape, povesti de dragoste si drama specifica serialelor americane. Pentru ca pe langa vampiri, au aparut si varcolaci, teriantropi (shape shifters), zane, vrajitoare si alte fiinte supranaturale, care mai pun un pic de sare si piper acestor povesti fantastice.
Transformarea in vampiri, e relativ simpla… uneori trebuie sa fii muscat de 3 ori ca sa te transformi, alteori e suficienta o muscatura si atat. Dupa cum am zis, vampirii au evoluat si, odata cu ei si valoarea sangelui lor. Sangele de vampir este si leac si drog. Iar ca sa devii vampir, in ultimele, productii, trebuie sa ai deja sange de vampir in corp atunci cand mori sau… sa fii muscat, golit de sange si apoi sa ti se dea sange de vampir… urmand ca proaspatul vampir sa-i fie loial toata viata creatorului sau. Dar poate ce spun eu aici par basme, porcarele si tot asa dar, decat SF-uri cu extraterestrii, mai bine povesti fantastice cu fiinte supranaturale… de gustibus… Imi plac si-mi vor placea in continuare povestile cu si despre vampiri, miturile, folclorul si tot legat de acest subiect. Si cum, ca femeie sa nu-ti placa vampirii cand sunt unii ca Edward, Stefan , Damon, Bill sau Eric??? :D Si nici Pam nu-i mai prejos… iar povestile, uneori i-au prins chiar si pe cei mai sceptici. :)
Iar cand vampirii vor ajunge in spatiu si se vor intalni cu extraterestrii… ma las de sportul asta! :lol:

Whatever

Asa-i invidiez pe oamenii aia care spunand “whatever” chiar asa si fac! Si o cred si o simt pe bune… si asta nu inseamna neaparat ca sunt ignoranti, nesimtiti sau altfel. Poate sunt doar practici, realisti si pragmatici, aleg calea cea mai usoara… pe stilul “cand ma apuca cheful de munca, ma ghemuiesc in coltul meu si astept sa-mi treaca” sau “nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine, ca poate intre timp se rezolva”. :lol: Da, poate e si delasare si la lucruri importante nu e bine sa fii asa, ca usor, usor nu mai prezinti credibilitate. Bai, dar la banalitati si prostii, ce bine e sa te poti detasa instant! Si vreau si eeeeeeeeeeeeeu!

Dar cum norocul meu se joaca tare frumos cu mine… e imperios necesar sa ma adaptez, ca altfel fac riduri si imi ies fire albe si nu pot face asta, nu-mi pot dezamagi fanii care ma cred mult mai pustoaica! :D Numai ca de mica am avut niste vise, idei, principii, conceptii care poate m-au facut sa vreau sa fiu stapana pe majoritatea situatiilor din viata mea. Nu de putine ori mi s-a spus ca sunt control freak, ca sunt dura, ca sunt extremista, ca sunt babau si ca am fitze… dupa cum am zis, numai lucruri bune! Si eu ma incapatanez, si ma tin cu dintii de ideile mele, si ma agit ca pepsi-ul… si n-ar trebui! Adica pe chestii serioase, poate ca merita sa ma agit, dar pe banalitatile de zi cu zi… nu, nu, nu!

Asa ca Ada a rarit chestiile gen Mama Dolores, isi vede mai mult de sufletelul ei, isi ocupa timpul, ca sa nu-si ocupe mintea, nu mai face planuri, nu-si mai creeaza asteptari si merge cu valul. E mai bine asa… sunt multe lucruri inexplicabile si oricat te incrancenezi sa le descurci, poate mai rau faci si le incurci sau le ingreunezi… mor cand aud chestia aia cu “lasa timpul sa-si faca treaba”, dar… cam asa e. Dar, vorba unui prieten, daca toate lucrurile bune vin la batranete… nu mai am nevoie! Sa speram ca nu… se zice ca “good things come to those who wait”… pai nene, inseamna ca ma asteapta lucruri incredibil de bune, minunate, mirobolante si speciale! Si parca vad ca or sa vina toate buluc, ca doar Murphy e prietenul meu, ce mama zmeilor!

Si, pentru ca nimic nu e intamplator, iau lucrurile asa cum sunt, asa cum vin, nu le mai despic in patru, decat poate un pic superficial in minte, stiu ca exista semne peste tot, trebuie doar sa le vezi… si ma voi increde mai mult in instinctele si intuitia mea, chiar daca se bat cap in cap cu vorbele aruncate in vant si… restul e cancan! Si WHATEVER e o atitudine corecta, care te fereste de multe belele si de dileme, probleme si ganduri adunate. Stiu ca am mai zis, dar exista un sambure de adevar in chestia aia cu “fericiti cei saraci cu duhul”, asa ca …sa nu mai stiu eu tot, sa nu mai intuiesc, sa nu ma prind repede, sa nu prind cateva fragmente si apoi sa le pun cap la cap intelegand ce se intampla! Nuuuuuuuuuu, nu se face asa! Trebuie sa pari mai fraier decat esti, ca altfel o iei pe carari, ca subsemnata! :D Tocmai de-aia eu mi-am dat doua palme, shmaf-shmaf si am schimbat foaia: ia sa nu mai stie nimeni ce vreau si ce gandesc eu de fapt… sa ma astept la orice din partea oricui… sa fiu mai detasata si mai miserupista!

Bai, ce usor e! In continuare aceleasi lucruri conteaza pentru mine, in continuare sunt buna si nebuna, in continuare fac lucrurile care-mi plac, ma simt bine in pielea mea, ma simt libera si mereu zambitoare… doar ca aplic acel WHATEVER de care avem nevoie demult! ;) Si nu ma astept sa fi fost coerenta in postul asta sau sa inteleaga cineva ce-am scris aici… W H A T E V E R!!! :lol: