Cine sa traiasca, cine sa traiasca…
Dupa cum am zis acum ceva timp, e sezonul scorpiilor. Iar azi e ziua unei scorpii care mie mi-e draga in mod special. Am cunoscut-o pe la inceputul anului si ne-am inteles excelent inca de dinainte de a ne intalni si live. E un copil dulce si scump, care viseaza, are framantari de om mare, isi doreste sa iubeasca si sa fie iubita, isi doreste oamenii dragi in jur si sa fie fericita.
Am sunat-o mai devreme si i-am cantat “La multi ani!” (iar acum behai, dar nu conteaza), sper ca i-a placut. Astazi sigur ii va suna telefonul ca la gara, dar o data-n an e ziua de nastere. Si… a iesit soarele, da?! Vremea e dupa sufletul omului.
Scumpa mea, iti doresc sa ti se indeplineasca dorintele, chiar si cele pe care le crezi imposibil de realizat, sa fii sanatoasa, sa fii mai mult apreciata pentru ceea ce esti si ce faci, sa nu te mai afecteze rautatea din jur, sa ai parte de zambete in fiecare zi si la randul tau sa zambesti, sa ai noroc, chiar si martea, sa ai parte de multa dragoste, de prieteni adevarati si sa ti se intample numai lucruri frumoase!
Unii cred ca stiu despre cine este vorba. Eu mai pot sa spun doar ca este o “gunoiera” frumoasa, plina de personalitate, care scrie cu sufletul, cu care pot vorbi linistita in diagonala pe mess ca ne intelegem (stie ea ce-i aia), care avea candva doi ursi, Chiu si Vai, si care nu mai inveleste ciocolata in staniol, ci doar pe cei ce o supara. Si, pentru ca mi-e atat de draga, am adoptat-o imediat.
Deci… LA MULTI AAAAAAAAAAAANI, fiica mea MARMOTICAAAAAAAAAAAAAAA!!! (fata, ce cado’ sa-ti ia mama de ziua ta?)
Leapsa in imagini
M-a pedepsit cu o leapsa in imagini Coana cu Paru’. Coana, pai daca ai stii tu cat am scormonit eu in poze sa iasa ce-a iesit… eheeeee! Cica trebuie sa pun o poza haioasa si una de corason. Pai din j’de miile de poze, crezi ca a fost usor sa aleg? As fi pus aici cativa mega buni, ar nu asta-i rostul si, mai tinem cont si de alti factori (cum ar fi “fanii” binevoitori care asteapta ca ulii sa atace).
Asa ca a rezultat asta:
Eram la Barcelona… pe Rambla, in 2007, cu Simona si cu Gabi, a fost una dintre cele mai frumoase vacante si de atunci am ramas amorezata iremediabil de orasul asta, e plin de viata si de diversitate. Iar aici eram in plina glorie, aveam trupa, da?! 
Pentru poza de suflet am ales-o pe asta:
Poza e din 2006, eram in Herastrau, iar el este Braulio, un bebel (pe atunci, acum are 6 ani) scump caruia i-am fost un fel de mamica de imprumut pentru ceva timp, alte detalii sunt de prisos. L-am revazut acum vreo luna si mor de dragul lui, va ramane mereu special pentru mine! Poza imi place pentru ca eu l-am invatat sa sufle puful papadiilor, jucandu-ma cu el ma simteam copil si mai toata lumea imi spunea ca e al meu, ca seamana cu mine…
Eh, dar gata! Lasam la o parte melancoliile si pasam leapsa. Cred ca leapsa asta le-ar placea s-o preia urmatorilor: Anachen, Carmen, Erminusa, Marul, dar si reprezentantii noii generatii, adica Mada, Rae si Xayide. Sa va vad cu pozele la interval!
PS: La multi ani, varu’ Tavi!
Parca, parca se misca
E vorba de cateva lucruri in tara asta. Adica, zic si eu ca romanul resemnat, decat deloc, macar acolo o mica initiativa e binevenita. Si parca inca licare lumina sperantei pe undeva…
In seara asta dupa ce-am terminat treaba am fost sa-mi pun benzina, ca mi se aprinsese beculetul. Cand m-am dus sa platesc, am dat cardul, toate ok si tanti de la casa, cand mi-a dat bonul si cardul, mi-a dat si un/o ceva. Am zis merci si-am plecat. M-am uitat la chestia aia si am zis ca o fi vreun pliant, o fi vreo mostra de ceva, un talon de concurs, ceva. Dar ochiu’ mai si citeste, asa ca am rasucit-o pe toate partile si-am citit. Era o punga de hartie, ingenios construita, pentru a-ti depozita gunoiul din masina si a nu arunca pe geam.
Well… asta da surpriza frumoasa! Hai ca se misca lucrurile! Venny a inceput mai demult o campanie impotriva nesimtirii, noi l-am sustinut, ba chiar am scris articole despre asta, dar ca initiativa sa fie adoptata de o firma mare, e ceva. Stiu ca nu se face primavara doar cu o floare, dar lasati-ma sa sper! Poate ca in spatele campaniei se invart o gramada de bani si interese, poate marketerii vor sari la beregata mea explicandu-mi diverse, nu va obositi, le stiu, imi inchipui, dar sper sa n-am dreptate! Eu oricum nu aruncam pe geam si cand ii vad pe aia de arunca in trafic, le umplu frigiderul, dar voi etala cu mandrie punguta in Bubu.
E hai ca vremea asta s-a indulcit cu mica surpriza, cand am iesit din benzinarie un domn dragut si elegant mi-a zis “sarumana” foarte ceremonios si mi-a zambit, si-am mai primit si o veste buna! Per total fu o zi buna.
Gripe porcine, bovine, isterii si altele
Pe vremea asta mirobolanta, cand virusii colcaie, temperaturile sunt haine, sistemul imunitar e intr-un echilibru precar si aglomeratia e la rang inalt, e si normal ca multa lume sa fie racita! Intr-adevar, multi racesc atunci cand vine frigul si mai sunt altii ca mine, care mai racesc atunci cand vine vara si se pornesc aerele conditionate (nu le sufar!). Dar de la raceala si pana la isterie generala deviata-n paranoia, e cale lunga. Dar s-o luam step by step!
Omenirea cica evolueaza. Odata cu ea evolueaza si bolile, din pacate. Nu stau sa discut acum cauzele, ca n-as termina nici maine si, plus de asta, nu sunt de specialitate. Dar din cate stiu eu, virusii sunt destepti si-si modifica tulpinile de la un an la altul, astfel ca, in mare e cam aceeasi gripa, dar cu mici modificari, specifice fiecarei zona sau la nivel de manifestari. Asa ca trebuie tratati diferit. Pana aici toate bune si frumoase. O receala tratata trece intr-o saptamana, netratata in 7 zile, ideea e sa nu fie vreun virus urat, cu consecinte grave sau care, in combinatie cu cine stie ce alte afectiuni, sa dea cu minus.
Si au fost pe rand, boala vacii nebune, botulism, antrax, gripa aviara… la toate s-a creat o isterie in randul oamenilor, prin intermediul mass-mediei, care, dupa parerea mea, a fost si este instrumentul cel mai ieftin de manipulare in masa. Cat de usor poti manipula niste oameni daca ai o idee geniala, e trist! Dar cum tragediile si scandalurile produc bani, s-a marsat pe asta. Pai, cand apare o boala… stiri peste stiri, lumea se uita la teveu, cumpara publicatii, deci inseamna bani. Bilanturi tragice, se prezinta efecte insiprate dupa filme horror, scenarii apocaliptice si se baga frica-n populatie. Dupa care, tadaaaaaaaaaa… s-a descoperit antidotul/vaccinul. Iar nebunie in presa, apoi nebunie cu oamenii care cumpara… asta iar genereaza bani. Deci, boala produce bani, asa ca interesul este ca oamenii sa fie bolnavi sau macar sa stea in permanenta cu frica (virgula) ca se pot imbolnavi. Si uite asa, unii mai smecheri, care ne conduc din umbra, doar pentru ca au fost inzestrati cu o inteligenta sclipitoare, stau si se amuza si fac bani pe spatele muritorilor de rand, care habar n-au ce se intampla si nici nu vor afla vreodata.
Eu asa cred, ca sunt putini oameni care conduc toata lumea, au un fel de alianta secreta si la o carte si-un pahar de vorba isi redistribuie periodic puterea, jucandu-se cum vor ei cu soarta omenirii. Da, poate sunt paranoica, dar am niste convingeri proprii pe care nu mi le poate zdruncina nimeni! La fel cum sunt convinsa ca HIV si cancerul sunt boli create de om, exista si leac, numai ca nu e in interesul celor mari sa se dezvaluie asa ceva, se insista pe “ce nu stii nu te afecteaza” si pe indobitocire.
Acum cea mai trendi flendi gripa e asta porcina. Pai daca au avut ce-au avut cu vacile si cu pasarile, trebuia sa aiba si porcu’ o implicare, nu?! Ca vine din Mexic, e periculoasa, peste tot pe la teveu aud de-alea cu “spalati-va pe maini”, “secretii apoase” si alte balarii. Zic Doamne fereste, dar astia iar au bagat frica in oameni. Si am primit si un mail in care era explicat riscul de a te vaccina impotriva virusului gripei porcine. In mod normal, din cunostintele mele (in)exacte despre vaccinuri, un vaccin este un virus omorat sau dezactivat sau slabit foarte mult, astfel ca, odata administrat, organismul nu se chinuie prea tare sa formeze anticorpi, iar cand virusul real va ameninta, anticorpii deja vor reactiona si va rezulta neimbolnavirea omului respectiv. Dar, daca sistemul imunitar al omului nu e unul normal, se pot intampla resctii adverse, gen alergii, manifestarea bolii, febra, dureri musculare etc. Ei bine, in mailul respectiv era precizat ca tocmai, acest “vaccin” contine virusul in stare activa si odata introdus in organism face prapad, tocmai pentru a controla numarul populatiei pe glob. Bai frate, nu contest, dar chiar in halul asta au ajuns oamenii??? Cred ca natura e suficient de desteapta sa ne “reguleze” cand nu ne mai suporta si face o selectie naturala, are metode diverse: cutremure, incendii, inundatii… chiar cred ca nu mai trebuie sa contribuie si omul la asta! Chiar vorbeam aseara cu LiaLia, si-mi spunea ca stie din surse credibile ca bolnavii nostri cu gripa porcina au fost tratati cu aspirina si Nurofen si trimisi acasa, ca toata nebunia asta e o paranoia aiurea (gagici, mi-a facul placere sa te revad, foarte tare rata! ).
Dupa cum am mai zis, m-a lovit si pe mine o raceala serioasa. Si eu care eram asa de mandra de mine ca nu voi raci! Si fiind plecata la vecinii nostri de la vest, mi-am facut griji sa nu fie vreo porcoasa. Nu stiu daca este/a fost. M-am tot gandit cum am reusit sa racesc si cred ca stiu. Am fost la club un weekend inainte, deci lume multa, caldura, schimb de microbi… La asta s-a adaugat aerul conditionat din sala de conferinte, plus spalatul la cap in fiecare dimineata si probabil neuscatul complet… rezulta behaiala, muciroza si disconfort general. Asa-mi trebuie! Sa ma invat minte!
Cum si Erminusa a fost racita in acelasi timp si niciuna n-a ajuns la gunoiereala, s-au gandit dragutii gunoieri ca am fost plecate impreuna, una la Buda, alta la Pesta, am facut un .avi impreuna si am racit. Upsssss! 
Oricum, vorbeam amandoua la telefon vineri si am decis, gripa noastra e bovina, noi trebuie sa fim mai cu mot.
Dar, ca masuri generale de precautie, e bine de luat niste propolis, “paragrippe” ala recomandat de Ocserver, cate o vitamina C, niste fructe (vorba ceea, an apple a day keeps the doctor away), evitat clubbereala si oamenii care behaie/stranuta/sufla nasul si gandire pozitiva (eu n-o sa racesc, ma simt excelent!). Sanatate! 
PS: La multi ani, Mihai!
O leapsa si-un cadou
Cat am fost plecata, a fost ceva activitate pe bloguri, in mare am cam recuperat timpul petrecut departe de online. Dar a meritat, stiu eu, pentru ca ochiul meu a vazut multe, urechile au auzit si mai multe, mi-am exersat creierul, mi-am lasat mostre de ADN (muci ) pe acolo… si a fost bine per total! Mai vreau! 
Asa… si daca am fost plecata ce?! Don’soara cu paru’ m-a blagoslovit c-o leapsa de toata frumusetea. Iar daca e vreun subiect cu care nu vreau sa am de-a face si sa vorbesc despre, ca ma pricep din parti, ala e politichia. Si mandra tocmai o leapsa despre ast subiect mi-a pasat. Ce sa-i faci, daca-i musai, cu placere?! Ideea e, ca tot neavand cu cine vota luna asta mai spre sfarsit, hai sa votam cu Pantera Roz! Este o varianta buna, inca o varianta fata de ce ziceam eu acum ceva timp pe inpanamea.ro . Deci da, sustin Pantera Roz! Ce-mi place si melodia!
Si pentru ca am fost cuminte tare si in uichend am stat pironita-n pat, am baut ceai cu miere si-am ingurgitat pastile sa ma fac bine si sa functionez aproape normal azi, am primit un cadou (acelasi cadou- fetelor, voi reciclati cadourile) de la Marmotica, Aia cu Paru si Jasmin (LE si Sangerica). Cum? Cadoul nu era pentru mine? Da’ pentru cine? Aaaaaaaaaa, pentru blog! Ok, dar asta tot datorita mie, ca am fost cuminte si-am luat pastile sa ma fac bine (sarumana mult tuturor gunoierilor pt grija… va pup – cand m-oi face bine ca lumea)!
Cadoul asta trebuie sa-l dau mai departe, sa nu fiu egoista… dar voi incerca sa-l dau celor care nu l-au mai primit pana acum… cei care nu sunt “strigati” e de la sine inteles, da?! Asa… cadoul pleaca la DarkEyes, pentru ca de fiecare data ma rascoleste cu scriitura lui, uneori descriindu-ma perfect, la Nina, pentru ca nu i-am luat de ziua ei cantar de bucatarie cum ii promisesem, la Escu pentru ca m-a considerat suficient de deosebita sa ma propuna pentru liga si pentru ca-mi place cum trateaza numite subiecte, la TiBi,pentru ca e fan Michael Jackson ca si mine, si la toti “gunoierii”, cu blog sau fara, mai ales Dono, a carui sufragerie a gazduit si gazduieste o gasca de nebuni tare simpatica!
PS: LMA, Parmalat si colega mea de serviciu, Nicoleta pentru ieri! LMA Bogdan, fostul meu sef si Sorin, un fost coleg de generala!
Buda, Pesta si raceala
M-am intors! Aproximativ vie si nevatamata din aventura Budapesta. Era perfect daca nu raceam si ma puteam desfasura mai bine, si daca eram si in stare aseara sa ajung la adunarea gunoierilor pe luna asta. Am fost tare trista, si m-am ofticat ca n-am putut sa merg, acum stau in pat si bolesc, trebuie sa ma fac bine pana luni, ca trebuie sa prestez pe plantatie. Asadar, dragii mei gunoieri, v-am simtit lipsa rau, m-am ofticat si mai rau si sper sa nu mai am probleme de-astea si sa ne revedem cat mai repede!
Dar sa revenim la Buda si Pesta. Am fost intr-o deplasare pliznoteasca, o zi dus, una intors, plus 3 zile de training. E mortal sa vezi pe geam ca e frumos afara, ca lumea se plimba, sa stii ca esti intr-un loc nou si nu-l poti vizita, pentru ca ai training. Dar sa incepem cu inceputul. Am ajuns luni spre seara Budapesta. Am ajuns la hotel, am primit insignele cu numele fiecaruia si un ceas cu logo cado’ (e chiar foarte misto!), ne-am cazat si ne-am fatait prin imprejurimi. Am stat in buricul targului, langa cea mai cunoscuta strada comerciala, cu nume dubios dupa parerea mea, Vaci utca, deci am gasit si H&M. Rochia pe care pusesem ochii, peste 2 zile cand am apucat s-o probez, nu era croita frumos, deci n-am luat-o. Dupa cina si dupa ce am facut cunostinta cu diversi colegi de prin strainezia, am cedat si am fugit cu unu’ Ene.
A doua zi m-am trezit cu o mica durere in gat, dar am ignorat-o, am zis ca n-am nimic si eventual spre seara ma voi duce sa imi iau ceva de pe la o farmacie. Training-ul a fost o nebunie, multe notiuni noi, domeniu nou pentru mine, dar am inteles cam ce trebuia sa inteleg, mi-a placut ca la sfarsitul zilei am avut niste jocuri, un fel de simulari si am fost echipe si ne-am pus mintea la contributie. S-au dat si premii, pentru echipe, dar si individual, eu bineinteles n-am castigat nimic (lasa ca ma fac eu mare!). Seara, pana la cina, am fugit un pic la shopping. Am luat magnet, atat, Budapesta e nesimtit de scumpa, sau nu stiu, cel putin in perioada asta. M-am imprietenit cu cativa colegi din Liban, foarte de treaba. Am fost toti la cina, apoi am stat la barul hotelului la suete. Multi colegi, multe tari: Italia, Slovacia, Turcia, Cehia, Ungaria, Rusia, Polonia, Liban, Spania, Austria… frumos.
A doua zi am avut training doar pana la pranz, dupa-amiaza si seara fiind libere. Asa ca dupa pranz, ne-am imbracat in haine de scandal si-am facut turul orasului. Colegii mei n-au vrut sa vina, multi aveau alte planuri, asa ca m-am alaturat turcilor si libanezilor si-am plecat in plimbari. Am fost la o biserica, ceva cu Sfantul Mathias, acoperis colorat ca la Stephansdom, modele asemanatoare cu Sagrada Familia, stil gotic, foarte draguta panorama de acolo. Apoi am fost si-am vazut Parlamentul, apoi, dintr-o piata mare am fost si-am vazut un castel situat intr-un parc. Habar n-am nume, mi se par imposibile de tinut minte, dar stiu ca ghidul a povestit si despre Sissi. Seara, in aceeasi formatie, am fost la un restaurant, unde-am mancat supa gulas si niste specialitati de-ale lor, ne-au facut platouri mari. Mancarea e excelenta! Facand rost la pranz de Strepsils si alte “bunatati”, m-am tot tratat cu ceai cu miere si altele. Dar seara s-a dus tot, pentru ca la restaurant am baut vin, apoi am fost la club, unde ne-am intalnit cu spaniolii. Am facut gasca mare si vreo doua ore ne-am dantuit serios. Mi-am invatat colegii libanezi la prostii, adica le-am explicat ce e Long Island si l-am si incercat. Am observat ca polonezii sunt potoliti, nemtii cam la fel, restul or fi fost din cauza varstei, dar spaniolii si turcii stiu sa se distreze frate!
Iata-ne si-n ultima zi de training, cand era un test important. Si a fost o zi importanta si din alt motiv, a fost ziua lu’ mami meu si-am sunat-o… si de la primele vorbe s-a speriat de vocea mea. LMA, mama mea! La training iar au fost jocuri, iar au fost premii. Si aerul conditionat imi vajaia in cap, mucii erau la ei acasa si nu vroiam decat sa beau ceva cald si sa stau in pat. Dar asta e, n-am stat, ci am stat pe baricade, ajutandu-mi colegii la test. Eu n-am dat, ca nu trebuia, dar eram langa seful meu, care-mi zicea raspunsurile si apoi eu le pasam mai departe. Pana la cina, care a fost eleganta si simandicoasa, am zis ca nu ma mai intereseaza niciun H&M, nimic, vreau sa dorm, sa ma intremez. Deci mi-era cam rau daca am renuntat eu la cumparaturi.
Cina a fost destul de ok, pentru o seara simandicoasa si oficiala si pliznoteasca. Dar am spus cu voce tare ca nu am suportat formatia aia obosita de mi-a cantat jazz, ulterior am aflat ca n-am fost singura. Surpriza serii a fost un coleg din Italia care a cantat la chitara, iar noi le-am distribuit tuturor foi cu versurile. Bineinteles ca m-am bagat la cantat. Inainte totul era static, mi se infunda nasul stand la masa, plictiseala, am facut o mie de drumuri pana la baie, dar mi-am zis ca nu trebuie sa arat obosita, ca am febra si ca nu ma simt bine, nu se pune ea raceala cu mine! Asa ca am bagat 2 pahare de vin sa ma incalzesc. Dupa ce-a cantat colegul meu, ne-am mai prostit pe acolo… ne-am adunat toti si am cantat “We are the world”, a fost super. Apoi am cantat numai eu cu el “Wind of change”, m-am emotionat, am uitat versurile, dar i-am dat pe spate, am fost o vede(a)ta!!!
Cum lumea a plecat destul de rapid plictisita de acolo, si obosita de la test, am refacut trupa de cu o seara inainte si-am fost din nou la club. Muzica mult mai buna de data asta, o parte din spanioli erau acolo, bineinteles ca mi-am mai exersat si eu spaniola si am ciocnit paharele pentru inca un training reusit. Am baut iar Long Island, se pare ca a avut succes si in randul colegilor. Vreo 4-5 ore mai apoi m-am chinuit sa dorm, dar nu prea mi-a iesit, pentru ca nu puteam sa respir si m-am fatait. Intr-un final, m-am trezit, mi-am facut bagajul si am coborat la masa. N-am mancat pentru ca nu ma simteam bine… vroiam acasa.
Ne-am luat la revedere de la toata lumea si-am plecat la aeroport. Aici am facut ceva cumparaturi, mi-am luat niste parfumuri, preturi ok. Coborarea avionului am simtit-o intens in toate sinusurile… o durere surda m-a chinuit vreo juma’ de ora, mi se infunda nasul, apoi mi se desfunda pentru a mi se infunda urechile, a fost o poezie.
Si acum stau in pat, ma doftoricesc, ma gandesc ce am pierdut aseara din gunoiereala si… va arat niste poze! Weekend placut!
PS: La multi ani, Nina!
Out of the office… again
In weekend am fost prin oras, am iesit cu colegii mei zapaciti, Cip si Razvan, ocazie cu care am aflat si de ce ma iau ei in oras… sau ma rog, printre altele: sa conduc si sa-i duc acasa, deci nu ma alcoolizez si sa tin minte numele gagicilor cu care se tot converseaza ei. Asa au facut sambata, mi le aduceau mie sa mi le prezinte, ma simteam ca si cand faceam un casting. Dar a fost o super seara si am condus masina lui Cip. Automata… ma uitam pe acolo ca la OZN-uri ca habar n-aveam cum se conduce asa ceva. Dar urmand indicatiile lor de oameni beti, m-am descurcat onorabil, si eram tare mandra de mine, e mai usor decat la masina normala, dar n-are farmec… are farmec doar ca m-am rupt un pic in figuri conducand septarul.
Dar cum weekend-ul e weekend si muncile agricole trebuiesc reluate, va anunt cu bucurie ca plec saptamana asta cu treburi pliznotesti la Buda si Pesta. O sa fie si sedinte prelungite, dar si mult ras, niste plimbare si niste shopping. Sefu’ e deja acolo si mi-a dat aseara sms ca am un mare H&M la 3 minute de hotel. Ce pot cere mai mult? Va povestesc eventual daca am timp si net, daca nu, la intoarcere, cu tot cu poz(n)e.
Ma intorc la fix, pe 30, cand facem gunoiereala de octombrie. Astept cu interes propuneri de locatii si ora aproximativa. M-am conversat cu Sburlea si ne gandeam undeva prin centrul vechi, eventual Carul cu bere… si ma gandesc eu asa pe la un 9 seara sa ne adunam. Important: a se lasa comentariu cu confirmarea participarii si preferinte de locatii. Il voi ruga pe Sburlea sa se uite pe aici si sa ne organizam. Deci 30 octombrie!
Si mai important, la sfarsitul lunii trebuie sa va hotarati pentru “Winter Edition“!
Sunt fan aceasta piesa:
Cuvinte cheie de gugaleala XVII
Gugalitorii revin. In forta chiar! Asa ca hai sa radem un pic la mijloc de weekend si sa ne pastram zambetele pe tot parcursul acestor zile libere! Oricum, in episodul de azi sunt stilist sef… si-mi place!
cum ne contactam cu subconstientul – la asa o exprimare, subconstientul nu te baga-n seama
in cat timp se da acceptul de plata – prea mult timp pentru (ne)rabdarea mea
cu ce sa imbrac un sacou din raiat - cu un blug inchis la culoare, fara briz-brizuri, cu ceva de aceeasi culoare cu sacoul, dar alta textura, avand grija ca partea de sus sa fie in contrast cromatic… per total sa fie placut ochiului si de bun gust
cu ce combin kaki – cu-culori de pamant in general; dar, spre deosebire de maro, kaki merge si cu negru, de exemplu
buna ce faci nu te-am mai vazut de mult – bine mersi, nu mai pot de bine! tu?
de ce sunt barbatii rai cu femeile? – ca sa aiba ce patimi pe urma
lezbiance porno – n-am, ai gresit adresa
‘mutu fute pamantu engleza – the dumb fucks the ground sau Mutu fucks the earth
de ce un barbat te injura daca il refuzi - ca sa nu-i cada rangul… oricum, ala numai barbat nu se numeste
meserii potrivite pentru femeile scorpion – sefa, sefa si… sefa!
cine merge la concertul sandrei – eu, anyone else? (chiar vreau sa iau belete maine)
cu ce nume se potriveste numele dragos? – eu cand am zis ca-s inspiratie pentru numele de copii, nu m-ati crezut
dezmat la nina - Nina, stiu eu ca te sarbatoresti saptamana viitoare, dar chiar asa, dezmat?
sa ii spun amicei ca o inseala prietenul - neaparat! asta daca-i esti prietena cu adevarat
barbatul ideal pentru femeia scorpion – nu s-a nascut inca
cum sa combin camasa si vesta femei – preferabil sa pui vesta peste camasa, nu invers!
imagini vulnerabile cu femei dracoase – pai ori sunt dracoase ori sunt “pretioase”?
cu ce ma imbrac maine – te inteleg, si eu am dilema asta in fiecare seara
cum pui pe jar un barbat? - ii spui ca fachirii ti se par cei mai sexy barbati, pe care nu ai ezita o clipa sa sari
maro cu negru nu merge - yesssssssssssss, finally, si-a dat cineva seama si-mi da dreptate! multumesc! (plecaciuni)
castigatorii merg in egipt - vreau si eu sa castig
femeia scorpion e drăcoasă? - oho, si inca cum!
pui zahar in pantofi lui - si asa nu mai put?
danseaza coco jambo – dansez si macarena, si meneaito si dansul pinguinului!
cums a abordezi of ata intrun club - intai invata sa scrii, apoi invata ca nu se agata cine stie ce calitate in club, deci adapteaza-ti limbajul si atitudinea, hai ca poti!
cine a folosit crema like a virgin – deja am o problema, as gugali si eu dupa crema asta sa vad ce e, dar mi-e ca ajung tot la mine pe blog
cum sa afli nr privat – stiu, stiu! mi-a spus mie Luiza. deviezi apelurile pe alt telefon. sunandu-te pe tine cu privat, apelul se deviaza si pe telefonul celalalt apare numarul. tadaaaaaaa!
cu ce ma imbrac in venetia – cred ca tot cu haine
ganduri de pe buda veceu – ia uite ce praf s-a pus pe gresie, tre’ sa fac-curat; tre’ sa schimb revistele din baie, ca le-am citit pe toate; tre’ sa schimb hartia igienica, prin asta imi trec deshtele etc.
Weekend placut!
Start sezon de sarbatoare
De azi incepe sezonul scorpiilor! 
Si se mai termina pe 21/22 noiembrie! Pana atunci, voi spune La multi ani tuturor scorpionilor (ne)cunoscuti, pentru ca suntem cea mai zodie!
Si pana si blogul e scorpion, pentru ca azi se face un an de cand am inceput “Toantele nu merg in rai”. Si, dupa un an, pot pune in balanta bunse si rele si pot spune dintr-un foc, au fost mult mai multe bune, decat rele, blogul asta mi-a schimbat viata, ideile, perspectivele, mi-a adus prieteni, polemici, dusmani, bucurie… asa ca merita un LMA!!!
Bilantul arata cam asa dupa un an:
-
peste 154 000 de vizualizari, peste 6400 de comentarii, 242 de posturi (inclusiv asta)
-
mi-am facut o gasca nebuna, dragii mei “gunoieri”, ii pot numi prieteni fara nicio strangere de inima, sunt niste oameni super si ma simt norocoasa ca ne-am gasit… de-aia mereu o sa spun “ai lav gunoierii”
-
mi-am pus ordine in idei, am consemnat niste amintiri dragute pe care n-as fi vrut sa le uit… si voi reciti mereu cu placere
-
am descoperit niste oameni geniali, prin ceea ce scriu, si am reusit sa patrund dincolo de aparente
-
mi s-a ascutit simtul umorului, s-a accentuat viteza de reactie si de dat replici pe masura
-
am aflat de anumite campanii, le-am sustinut si am ajutat
-
cand am avut si eu nevoie de ajutor, l-am primit tot de la oamenii din blogosfera (multumesc!)
-
am salvat o potentiala victima de la o posibila viata chinuita alaturi de un om de nimic
-
online-ul mi-a oferit marea surpriza sa aflu ca inca mai exista OAMENI… si chiar destui
-
am primit laude, aprecieri, dar si critici, unele constructive, altele sub forma mai dura, injuriile si jignirile le-am bagat la spam fara sa discut
-
mi-am varsat nervii, mi-am spus of-urile, am impartasit momente, bucurii, sentimente
-
mi-am atras si antipatii, am primit si comentarii urate rau, care, pentru moment m-au facut sa iau in calcul inchiderea blogului sau suspendarea pe o perioada… dar nu! tocmai asta-mi da putere! As I said!
-
blogul si gunoierii m-au ajutat sa trec peste o perioada dificila
-
ma bucur ca sunt apreciata, am primit deja doua premii, m-am ales cu o colaborare la “inpanamea” si cu o nominalizare de la Escu pentru LBD
Deocamdata astea sunt realizarile datorate blogului care-mi vin in minte acum. Daca imi mai vin idei, voi scrie. Oricum, anul asta a fost mult mai plin sufleteste decat multi altii si nu pot decat sa ma bucur pentru ca “simt enorm si vad monstruos” (I.L. Caragiale). O sa urmeze o perioada de o luna plina de LMA-uri, sper sa nu fie prea stresant de citit despre.
LMA, copilasul meu! Sa-mi umpli viata de lucruri pozitive asa cum ai facut-o si pana acum!
Leapsa negativa
Despre ghinion, prostie si necaz. Incaltata de la domnu’ Sangerica. Si am de spus chestii diverse despre aceste 3 aspecte. Deci, sa pornim!
Ghinionul – un lucru de care te loveşti involuntar, fără a deţine control asupra sa, la care cauţi soluţii pentru a-l depăşi.
Ghinion am avut la BAC de exemplu, la romana oral, cand mi-a picat estetica uratului – Arghezi si Humulesti, centrul universului copilariei. N-o sa uit in veci! Am stiut foarte bine subiectele, numai ca o tanti din comisie vorbea la telefon si alta, isi facea de lucru, vorbea cu un nene profesor. Si Ada a turuit de nebuna si mi-au dat 8, pentru ca m-au reintrebat ce le spusesem deja. Am bocit juma’ de zi pe treptele liceului, pentru ca toti chiulangiii ieseau cu 10 pe banda rulanta. La licenta iar am avut comisie tampita si am luat nota mica, dar mi-am scos parleala la master la disertatie. Mai am ghinion in trafic, de cele mai multe ori daca prind rosu un semafor, le prind pe toate. Si… n-am prins buchetul la nicio nunta la care-am fost pana acum, dar am furat mirele la vreo 3. Si, la examene la grile, daca nu stiam si puneam al nimereala, bineinteles ca niciodata nu nimeream. Curat ghinion!
Prostia – lucruri făcute la repezeală, negândite, cu efecte negative asupra ta.
Am facut destule prostioare negandite si le-am tras destul. Singura de care-mi aduc aminte si m-a afectat, poate inca ma afecteaza este ca in 2001 i-am spus lui M ca il aleg pe C… si acum stau si ma intreb cum ar fi fost daca…
Necazul – poate fi numit şi ghinionul suprem. Sunt acele lucruri/fapte ce nu pot fi prevăzute sau prevenite, cu efecte grave asupra persoanei tale, ce pot să dăinuie mult timp după petrecerea lor.
Eh, o mica parte am zis-o mai sus si din cand in cand mai cad in butoiul cu melancolie. Si mai am un mare ghinion… bunicul pe care l-am iubit cel mai mult, a murit primul, cand eu aveam 12 ani. M-a invatat o gramada de lucruri, m-a plimbat peste tot, eram nepoata preferata, cumintica si ascultatoare si intotdeauna ne-am inteles bine. Imi aduc aminte de el cu drag mereu si ma intreb daca ar fi trait daca ar fi fost mandru de mine…
Bai, eu nu vreau sa dau leapsa asta mai departe, mi se pare trista si lacrimogena… asa ca, sper ca am facut ceva coerent si cam asa trebuia sa fie sau sa sune. Si va invit sa va serviti, cine doreste si pofteste!
PS: Si acum o veste buna: o sa am o nepotica!!!!! M-a sunat varu’ de s-a casatorit acu’ ceva timp si mi-a dat vestea! Abia astept!
.jpg)
